Jurisdictional conflict over military pension recalculation and restitution: classification of tax refund claims under fiscal code versus administrative acts

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 04.10.2023, cu obiect contestaţie decizie pensionare, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei la:

- anularea în parte a deciziei de pensie nr. 240729/25.09.2023;

- efectuarea operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu

de care beneficiază reclamantul, pe de o parte, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 şi, pe de altă parte, prin aplicarea unor acte normative ulterioare celor evidenţiate anterior, respectiv Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022 şi O.U.G. nr. 168/2022, precum şi O.U.G. nr. 54/2023. Toate celelalte capete de cerere sunt subsecvente şi accesorii acestui prim petit;

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor reţinute din pensie, l care ar fi fost

îndreptăţit dacă nu i s-ar fi aplicat prevederile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, actualizate cu indicele de inflaţie, la care se adaugă dobânda penalizatoare;

- sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017 şi, în special, a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1345 din 19 aprilie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern - ordonanţe de urgenţă, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 se constată că revine Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa în soluţionarea cauzei în primă instanţă.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 204 din 10.06.2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, către Tribunalul Constanţa, secţia civilă.

A sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă dintre Tribunalul Constanţa, secţia Civilă şi Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că reclamantul a stabilit cadrul procesual şi a solicitat ca judecata să se realizeze exclusiv cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituţie responsabilă de stabilirea şi plata pensiei acestuia, iar litigiul este unul care priveşte dreptul la pensie, motiv pentru care a considerat că revine competenţa de soluţionare a cererii Tribunalului Constanţa, secţia civilă.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competenţă între instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluţionării şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept şi nici neîndeplinirea de către pârâtă, în fapt, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost acordarea diferenţelor băneşti reţinute greşit de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală aferentă sumelor eronat neachitate, invocând ca şi temei de drept art. 100-103, art. 59, 60 şi 65 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Înalta Curte observă că nu sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acţiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reţinute din oficiu de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, de contencios administrativ şi fiscal nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii introduse ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 160/2021, cu atât mai mult cu cât acţiunea reclamantului vizează un raport juridic ivit cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, subsecvent ordonanţei Guvernului.

Aşadar, cererea de chemare în judecată nu s-a fundamentat pe dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi, deşi în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanţii au invocat excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile O.U.G. nr. 59/2017 şi art. 84 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, acţiunea nu s-a fundamentat nici pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte este de acord cu ceea ce a reţinut şi curtea de apel implicată în conflictul de competenţă de faţă în sensul că reclamantul nu a solicitat, nici acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, nici obligarea unei autorităţi publice al emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative, ci restituirea unor sume pretins a fi reţinute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale.

În contextul în care prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanţei de guvern, nu poate fi reţinută incidenţa criteriului subiectiv de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorităţii emitente a actului.

În raport, însă, de dispoziţiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanţă fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor sociale, precum şi dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate şi la rambursarea sumelor cuvenite, în situaţiile şi condiţiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce priveşte despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuţie socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenţei, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în litigiul de faţă, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind tribunalul, secţia sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.