Competence conflict over alternative exclusive jurisdiction for public procurement contract debts under Law 101/2016

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba în dosar nr. x/2024, reclamanta A. Sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta UAT Oraşul Abrud, solicită ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

În principal:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 181.522,70 RON, reprezentând debit restant conform factura x din data de 09.10.2023 şi penalităţi de întârziere raportat la prevăzute de art. 24.1 coroborat cu art. 16.1 din contract;

- suspendarea executării prezentului contract până la plata sumei de 181.522,70 RON de către pârâta.

În subsidiar:

- rezilierea din culpa pârâtei a contractului de achiziţie publică de lucrări privind realizarea obiectivului de investiţii "Lucrare - modernizare străzi secundare în oraşul Abrud" nr. 2566/31.08.2018 încheiat cu pârâta, denumit in cele ce urmează "Contractor;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial şi taxă judiciară de timbru.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Alba, secţia II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă

Prin sentinţa civilă nr. 187 din 15 aprilie 2024, Tribunalul Alba, secţia II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi de Insolvenţă a admis excepţia necompetenţei teritoriale invocată, din oficiu, de către instanţă şi a declinat în favoarea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ, conflicte de muncă şi asigurări sociale competenţa soluţionării cauzei, împreună cu cererea de suspendare formulată de reclamanta A. SUCURSALA CLUJ NAPOCA, în contradictoriu cu pârâta UAT ORAŞUL ABRUD.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut incidenţa art. 132 alin. (1) C. proc. civ. şi a art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică în cazul încălcării competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe din punct de vedere teritorial, precum şi dispoziţiile art. 176 pct. 3 C. proc. civ.., conform cărora actele de procedură săvârşite de judecătorul necompetent sunt nule.

2.2. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 1496 din 27 mai 2024, Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. SUCURSALA CLUJ - NAPOCA, în contradictoriu cu pârâtul UAT ORAŞUL ABRUD, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Tribunalul Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă instanţei imediat superioare şi comune instanţelor în conflict - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că în discuţie este vorba de competenţa teritorială alternativă exclusivă, în sensul că reclamantul poate alege să sesizeze instanţa de la domiciliul/sediul său ori instanţa de la sediul autorităţii contractante, fără a putea eluda aceste norme de competenţă.

Prin urmare, faţă de caracterul alternativ al normei, o dată ce reclamantul a sesizat una dintre cele două instanţe competente teritorial, aceasta rămâne învestită să judece cauza, fără a se putea invoca excepţia necompetenţei teritoriale de către niciuna dintre părţi ori de către instanţă din oficiu.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competenţă între instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa teritorială de a judeca acelaşi proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei de faţă, respectiv recuperarea debitului restant aferent contractului de achiziţie publică de lucrări încheiat de părţi sub nr. x/31.08.2018, suspendarea executării acestui contract şi în subsidiar, rezilierea lui.

Din perspectiva dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine:

Art. 53 din Legea nr. 101/2016

(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile.(...)

(2) În cazuri temeinic justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, instanţa, până la soluţionarea fondului cauzei, poate dispune, la cererea părţii interesate, prin încheiere motivată, cu citarea părţilor, suspendarea executării contractului.

Textul de lege citat prevede o competenţă teritorială alternativă exclusivă care este conferită instanţei de la sediul autorităţii contractante sau de la sediul/domiciliul reclamantului.

În raport de caracterul normei de drept anterior citate, introducerea cererii de chemare în judecată de către reclamant la una dintre cele două instanţe alternativ competente teritorial, ca şi expresie a manifestării sale de voinţă pe care legea o permite, face ca instanţa învestită sau pârâtul să nu mai poată să invoce din oficiu sau prin întâmpinare necompetenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

În litigiul de faţă, reclamanta a sesizat în mod corect Tribunalul Alba, ca instanţă competentă teritorial prin raportare la sediul autorităţii, astfel că invocarea excepţiei necompetenţei teritoriale din oficiu de prima instanţă sesizată este eronată.

Deşi termenul de judecată acordat pe rolul Tribunalului Alba a privit petitul de suspendare a executării contractului de achiziţie, nu poate fi ignorat că instanţa a declinat soluţionarea întregii cauze către Tribunalul Cluj, deşi nu a fost stabilit un termen de judecată şi cu privire la celelalte petite.

În acelaşi timp, deşi s-au avut în vedere prevederile art. 10 din Legea 554/2004 care instituie normele de competenţă de drept comun în materia contenciosului administrativ, nu poate fi ignorat faptul că în cauză este incidentă Legea 101/2016 care are caracter special şi derogă în materia competenţei de la dreptul comun. Totodată, petitul principal, după care se determină competenţa instanţei, este petitul de recuperare a debitului restant de către reclamantă.

Văzând dispoziţiile legii speciale, alin. (2) al art. 53 din Legea nr. 101/2016, care reglementează cererea de suspendare a executării contractului de achiziţie, se interpretează corelat cu alin. (1) al aceluiaşi articol în sensul că instanţa de judecată competentă a soluţiona o cerere de întrerupere vremelnică a executării contractului este cea care se pronunţă şi cu privire la executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală, respectiv tribunalul în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul.

Mai mult decât atât, în vederea stabilirii instanţei competente este importantă data înregistrării primei cereri de chemare în judecată, respectiv data de 8 aprilie 2024, aceasta fiind transmisă pe adresa de e-mail a Tribunalului Alba, ulterior, respectiv la data de 9 aprilie 2024, aceeaşi cerere de chemare în judecată fiind transmisă şi pe adresa de e-mail a Tribunalului Cluj. Or competenţa se stabileşte în raport de primul dosar creat dintre cele două dosare litispendente şi se raportează la cererea transmisă pe e-mail la data de 8 aprilie 2024 la Tribunalul Alba, care conţine petit privind suspendarea executării contractului dar şi petit de recuperare a debitelor restante.

În raport de argumentaţia anterioară şi în considerarea dispoziţiilor art. 116 C. proc. civ. potrivit căruia reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, faţă de împrejurarea că prima instanţă învestită cu soluţionarea cauzei era competentă teritorial să soluţioneze cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. Sucursala Cluj Napoca, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Abrud, în favoarea Tribunalului Alba, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal şi de insolvenţă.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.