Fiscal debt restructuring jurisdiction: value threshold based on annulment portion under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.06.2023 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, a solicitat anularea deciziei nr. 2692/15.12.2022 şi a deciziei de respingere a cererii de restructurare a obligaţiilor bugetare nr. x/07.09.2022 şi obligarea celui de-al doilea pârât să emită decizia de aprobare a planului de restructurare, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 480 din 15 februarie 2024, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCURESTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti - Secţiile de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, în esenţă, a reţinut că suma ce face obiectul cererii de restructurare este de 5.604.313 RON. Actul administrativ-fiscal emis de autorităţile fiscale este, în consecinţă, decizia de respingere a solicitării de restructurare a obligaţiilor bugetare nr. x/07.09.2022, care porneşte în analiză tot de la certificatul de atestare fiscală nr. x/08.02.2021. În această decizie sunt analizate condiţiile pentru restructurarea datoriei prin raportare la suma de 1.876.740 de RON achitată de reclamantă, dar şi suma de 1.422.984 de RON rămasă ca datorată după această plată, fiind astfel depăşit plafonul de 3.000.000 de RON prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1029 din 7 iunie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei promovate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE BUCURESTI - ADMINISTRAŢIA FISCALĂ PENTRU CONTRIBUABILI MIJLOCII şi MINISTERUL FINANŢELOR - DIRECŢIA GENERALĂ DE SOLUTIONARE A CONTESTATIILOR, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A constata ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această soluţie, a avut în vedere că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, eşalonările/amânările la plată nu pot fi luate în considerare în cadrul criteriului valoric, deoarece efectul imediat al cererii nu constă în stingerea (anularea) obligaţiilor, aceasta putându-se dispune, conform art. 23 şi urm. din O.G. nr. 6/2019, în urma analizării unor condiţii suplimentare, în special cele ce ţin de respectarea planului de restructurare în privinţa obligaţiilor fiscale, condiţii ce ţin de conduita viitoare a contribuabilului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând prezentul conflict de competenţă, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluţionării în prezentul regulator de competenţă, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competenţă între instanţe care şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecăţii şi a criteriului de determinare a competenţei aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reţine că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la anularea unor taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi a accesoriilor ale acestora ci obiectul cererii este reprezentat de plata eşalonată sau amânarea la plată a unor obligaţii fiscale (principale sau accesorii) ce vizează doar modalitatea de executare a titlurilor de creanţă, care îşi menţin valabilitatea.

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Deşi reclamanta solicită anularea a două decizii emise de autorităţi publice diferite, una locală şi cealaltă centrală, Înalta Curte reţine că obiectul principal al acţiunii este reprezentat de anularea deciziei de respingere a cererii de restructurare a obligaţiilor bugetare nr. x/07.09.2022, emisă de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabilii Mijlocii, autoritate publică locală.

Referitor la aplicabilitatea în cauza de faţă a criteriului valoric, care ar constitui o excepţie de la regula competenţei în funcţie de rangul autorităţii publice emitente, Înalta Curte reţine că, deşi cererea de restructurare a unei datorii priveşte o anumită obligaţie fiscală, care este cuantificabilă, competenţa trebuie stabilită în funcţie de scopul urmărit de contribuabil şi de efectele limitate asupra obligaţiilor sale fiscale.

Astfel, faptul că restructurarea priveşte obligaţiile fiscale înregistrate de un contribuabil la un anumit moment - care sunt, în mod evident, exprimate în bani - nu determină în mod automat aplicarea criteriului valoric în funcţie de valoarea totală a acestora deoarece prin această procedură se urmăreşte o eşalonare de plată sau o amânare a plăţii(aceasta fiind în realitate cauza cererii de chemare în judecată).

Din cererea de restructurare şi din planul de restructurare propus de reclamantă rezultă că scopul imediat urmărit de către aceasta constă în stingerea prin anulare a unei cote de 50% din obligaţiile fiscale principale restante la 31.12.2020, adică a sumei de 1.422.983,5 RON.

Aplicând criteriile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 554/2004 cauzei de faţă al cărei obiect este o cerere de restructurare ce priveşte, în parte, stingerea prin anulare a sumei de 1.422.983,5 RON iar judecata acesteia se realizează în contradictoriu cu o autoritate publică locală, Ministerul Finanţelor fiind o autoritate cu atribuţii de organizare şi control iar nu autoritatea căreia i se pretinde în realitate o anumită conduită, Înalta Curte apreciază că revine tribunalului competenţa materială de soluţionare a cauzei.

Aşadar, întrucât din actele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăşi valoarea prag de 3.000.000 de RON iar judecata se realizează cu o autoritate publică locală, instanţa învestită cu regulatorul de competenţă reţine că revine tribunalului administrativ-fiscal competenţa de a soluţiona o cauză precum cea pendinte, în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bucureşti - Administraţia Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii şi Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.