Peremption of appeal in challenge to municipal enforcement title and summons
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of peremption raised ex officio and declared the appellant's appeal perished, leaving the first-instance judgment dismissing the case as final. The dispute concerned an administrative tax challenge where the plaintiff sought the annulment of an enforcement title and a summons issued by a municipal economic direction, arguing that the documents were administrative acts rather than enforcement acts under Law no. 207/2015. The decisive legal basis was Articles 411, 416, and 417 of the Code of Civil Procedure, under which the appeal was deemed perished by operation of law because no procedural acts aimed at judging the case were performed for six consecutive months following the last procedural step (a hearing on March 3, 2023), with no justifiable cause for the inactivity alleged by the parties.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 416 alin. (1) C. proc. civ, art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ, art. 416 C. proc. civ; Peremption of appeal in challenge to municipal enforcement title and summons: Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că încheierea de şedinţă de la data de 3 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 3 septembrie 2023.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 27 septembrie 2024
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel în data de 13.04.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Slatina - Direcţia Economică, solicitând instanţei să dispună anularea titlului executoriu nr. x şi a somaţiei nr. x în temeiul dispoziţiilor art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, considerând că înscrisurile contestate sunt acte administrative şi nu acte de executare, întrucât dau naştere la raporturi juridice fără vreo legătură cu titlul executoriu aşa cum este descris în legea nr. 207/2015.
Prin încheierea civilă nr. 376 de la data de 24 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a fost admisă excepţia de perimare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A..
Împotriva încheierii nr. 376 de la data de 24 noiembrie 2021, reclamantul A. a formulat cerere de recurs, care a fost înregistrată la data de 18 ianuarie 2022 la Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ulterior această cale de atac fiind transmisă Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie spre soluţionare.
Pentru soluţionarea recursului, instanţa de control judiciar a acordat termen de judecată la data de 3 martie 2023, însă la această dată, având în vedere lipsa părţilor de la judecată şi faţă de împrejurarea că acestea nu au solicitat judecata şi în lipsă, Înalta Curte a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, la data de 20 septembrie 2023, a fost formulată cerere de repunere pe rol a cauzei de recurent şi a fost acordat termen la data de 8 martie 2024, ambele părţi urmând a fi citate, recurentul cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON. Această cerere de repunere pe rol a părţii a fost respinsă, pentru neindicarea menţiunii de judecare a cauzei în lipsă, în acelaşi timp, instanţa de control judiciar a repus cauza pe rol din oficiu, fiind acordat termen de judecată la data de 27 septembrie 2024. Pentru acest termen de judecată, părţile au fost citate cu menţiunea de a depune un punct de vedere cu privire la eventuala incidenţă în cauză a perimării.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că încheierea de şedinţă de la data de 3 martie 2023 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 3 septembrie 2023.
În acest sens, instanţa de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecăţii în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 3 martie 2023, cauza de faţă a rămas în nelucrare.
Având în vedere cele expuse anterior, precum şi dispoziţiile legale ce reglementează perimarea, ca sancţiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiţia ca timp de 6 luni să nu se fi săvârşit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţilor ce nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea sa o facă.
Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voinţa părţii, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt şi termenul defipt de lege.
Perimarea este o sancţiune procesuală care se bazează pe prezumţia de desistare a părţii de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinţei în timpul prevăzut de lege, şi intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecăţii prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părţii.
Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii timp de 6 luni, iar art. 417 din acelaşi Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Faţă de textul de lege mai sus menţionat, Înalta Curte reţine că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare, iar în raport de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, constată că la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept şi în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de faţă, s-a împlinit la data de 3 septembrie 2023, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.
În consecinţă, Înalta Curte va constata intervenită sancţiunea perimării cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.
Constată perimat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 376/2021 din 24 noiembrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Cu drept recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.