Appeal against CSM transfer rejection dismissed; transfer request to prosecutor's office upheld as lawful

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. x din 20.10.2022, domnul A., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, a solicitat transferul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi.

În motivarea cererii formulate, în esenţă, domnul procuror a invocat motive ordin profesional, respectiv faptul a fost numit în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi la data de 26.01.2015, iar la sfârşitul anului 2017 a obţinut gradul profesional parchetului de pe lângă tribunal. De asemenea, domnul procuror a arătat că îşi desfăşoară activitatea pe sectorul de supraveghere a urmăririi penale. Totodată, şi-a exprimat disponibilitatea de a activa la parchetul la care a solicitat transferul în oricare dintre compartimentele la care cerinţele acestui parchet o impun.

2. Hotărârea atacată

Prin Hotărârea nr. 1901 din 13 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, cererea de transfer a fost respinsă.

În motivarea hotărârii, au fost expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantului, situaţia de personal şi volumul de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

3. Contestaţia formulată în cauză

Împotriva Hotărârii nr. 1901 din 13 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, publicată la data de 21 februarie 2023, domnul procuror A. a formulat contestaţie, invocând dispoziţiile art. art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022.

În motivarea cererii sale, contestatorul a arătat că, pentru ocuparea postului vacant la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, alocat pentru ocupare prin transfer în a doua etapă a sesiunii de transfer a procurorilor desfăşurată în perioada septembrie- noiembrie 2022, au mai formulat cereri de transfer alţi 2 procurori, colegi cu contestatorul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi: Sfica Aglaia-Irina şi B..

Atât contestatorul, cât şi ceilalţi 2 procurori menţionaţi, la data formulării cererilor de transfer, ocupau posturi de procuror în cadrul aceleiaşi unităţi de parchet, Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, doamna procuror B. fiind delegată la unitatea de parchet ierarhic superioară, la care a solicitat transferul, începând cu data de 1 septembrie 2022.

Prin hotărârea contestată, a fost admisă cererea de transfer formulată de către doamna procuror B., fiind respinse celelalte cereri.

Contestatorul a înţeles să conteste hotărârea atacată din perspectiva nelegalităţii aplicării criteriului priorităţii acordate procurorilor deja delegaţi la unitatea de transfer unde s-a solicitat transferul, precum şi aplicarea defectuoasă a criteriului vechimii efective în funcţia de procuror, respectiv a criteriului privind vechimea la parchetul de la care se solicită transferul.

În ceea ce priveşte nelegalitatea aplicării criteriului priorităţii la transfer acordate procurorilor care îşi desfăşurau deja activitatea la unitatea de parchet la care au solicitat transferul, în baza delegării, contestatorul a susţinut că acest criteriu - al existenţei delegării la unitatea la care se solicită transferul, folosit de către secţia de Procurori la analiza justului echilibru ce trebuie menţinut între interesul public - buna funcţionare a parchetelor implicate - şi interesul legitim privat al solicitanţilor, cu ocazia analizării şi soluţionării cererii de transfer, este nelegal, întrucât nu este şi nu a fost vreodată prevăzut de către legiuitor între criteriile legale ce trebuie avute în vedere la soluţionarea cererilor de transfer a procurorilor sau judecătorilor (astfel cum se prevedea la art. 612 din Legea nr. 303/2004, text de lege, preluat fără modificări şi de art. 192 din Legea nr. 303/2022).

Dacă legiuitorul ar fi intenţionat să acorde împrejurării existenţei delegării procurorului la unitatea de parchet ierarhic superioară, la care se solicită transferul, valoarea juridică de criteriu care trebuie avut în vedere la soluţionarea cererii de transfer, cu siguranţă că aceasta s-ar fi regăsit printre criterile prevăzute exhaustiv în lege la art. 612 din Legea nr. 303/2004.

Pe de altă parte, pe lângă motivul nelegalităţii criteriului invocat, contestatorul apreciază că există şi un viciu de argumentare în motivarea aplicării acestui criteriu, întrucât pretinsa perturbare a activităţii Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nu ar fi fost efectul admiterii cererii de transfer a contestatorului, ci al menţinerii delegării unuia dintre cei 3 procurori delegaţi de la parchetul unde îşi desfăşurau activitatea la parchetul unde a solicitat transferul şi după momentul realizării transferului.

În ceea ce priveşte încălcarea criteriului vechimii efective în funcţia de procuror, contestatorul a arătat că acest criteriu legal, prevăzut expres de către legiuitor, îi era favorabil, dar a fost ignorat cu ştiinţă de către emitentul hotărârii contestate, fiindu-i estompat efectul prin menţiunea că are vechime "asemănătoare" cu procurorul a cărei cerere de transfer a fost admisă, "asemănarea" constând în diferenţa de un an de vechime efectivă în plus în funcţia de procuror în cazul contestatorului.

Referitor la lipsirea de efect a criteriului vechimii în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul, contestatorul susţine că şi acest criteriu legal, prevăzut expres de către legiuitor, îi era favorabil, dar a fost ignorat cu ştiinţă de către intimat, deşi există o diferenţa de 10 luni de vechime efectivă în gradul aferent parchetului la care se solicită transferul, favorabilă contestatorului.

Contestatorul mai arată că, în anul 2022, s-a dispus delegarea a 3 procurori de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi către Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, printre care se află şi colega căreia i s-a admis transferul, în detrimentul contestatorului, în a doua etapă a procedurii de transfer desfăşurată în acelaşi an, delegare al cărei impact asupra desfăşurării activităţii parchetului din care provenea abia începea să se producă, fiind dispusă începând cu luna septembrie a anului respectiv.

Pe de altă parte, contestatorul apreciază că revocarea delegării unui coleg procuror de la parchetul ierarhic superior, după eventuala admitere a transferului contestatorului, nu ar fi fost problematică, nefiind de natură să perturbe buna fimcţionare a parchetului de la care a solicitat transferul, mai mult decât au perturbat cele 3 delegări dispuse în anul respectiv până la momentul analizării cererilor de transfer.

În ceea ce priveşte tulburarea adusă echilibrării volumului de muncă, invocată de către intimat, contestatorul susţine că a fost produsă ca urmare a decizilor de delegare, şi nu ca urmare a admiterii cererii de transfer, putând fi imediat estompată prin revocarea delegării ori a delegărilor la unitatea de parchet ierahic superioară, ori chiar a altor delegări dispuse la alte unităţi de parchet, egale în grad cu cea în care îşi desfăşoară activitatea.

Pentru motivele arătate, consideră că, potrivit criteriilor legale privind vechimea efectivă în funcţia de procuror şi vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul, cererea sa de transfer trebuia admisă cu prioritate faţă de cererea formulată de către colega procuror B..

În drept, contestatorul a invocat prevederile art. 191 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022, art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.

4. Apărările intimatului şi procedura derulată în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la 14 martie 2024, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei, iar, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, considerând că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a actului atacat.

În esenţă, intimatul a arătat că soluţia dată cererii de transfer este legală, temeinică şi corespunzător motivată, fiind adoptată prin raportare la criteriile legale, care nu au o ordine de prioritate şi care necesită o evaluare comparativă şi cumulativă, astfel încât să se asigure un just echilibru între interesul public al bunei funcţionări a parchetului şi interesul legitim privat al persoanei care a solicitat transferul.

În speţă, alături de motivele de ordin profesional invocate în cererea de trensfer, au fost avute în vedere situaţia de personal şi volumul de activitate al unităţilor de parchet implicate în procedura transferului, precum şi considerentele care au fundamentat soluţia de admitere a altei cereri de transfer decât cea formulată de reclamant.

Astfel, analizând concomitent cele 3 cereri de transfer formulate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi pentru Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi în raport de motivele invocate de solicitanţi, precum şi de criteriile prevăzute de art. 612 din Legea nr. 303/2004, care nu aveau o ordine de prioritate şi reclamau o evaluare comparativă şi cumulativă, secţia pentru procurori a apreciat că în cauză era prioritar transferul doamnei procuror B..

Contestatorul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii.

5. Aspecte procesuale

Astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a respins excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, constatând că în cauză nu s-a făcut dovada comunicării către contestator a hotărârii atacate.

Înalta Curte a avut în vedere că pentru magistratul vizat de Hotărârea CSM, termenul prevăzut de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, respectiv art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, curge de la comunicare, iar nu de la publicare.

Intimatul CSM a depus la dosar un e-mail, înaintat către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi la 08 martie 2023, dar acest înscris nu face dovada comunicării efective a hotărârii către magistratul în cauză.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Prin hotărârea supusă controlului judecătoresc pe calea prevăzută în art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, raportat la art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, în vigoare la data învestirii instanţei, secţia pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, formulată de contestator.

Examinând hotărârea contestată prin prisma motivelor invocate, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa constată caracterul nefondat al contestaţiei, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi, analiza cererilor de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 612 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, nu trebuie să fie una formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii administrative în condiţii de transparenţă, legalitate şi oportunitate, care să aibă aptitudinea de a menţine un echilibru rezonabil între interesul public pe care intimatul CSM are obligaţia să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenţei justiţiei şi interesul legitim privat al persoanei care a formulat o cerere de transfer, în raport cu circumstanţele personale şi profesionale invocate.

În acest context, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în gestionarea resurselor umane din justiţie şi a carierei judecătorilor şi procurorilor, fără ca aceasta să conducă la concluzia că puterea discreţionară a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective şi de considerentele de oportunitate corespunzătoare circumstanţelor fiecărui caz.

Ţinând seama de împrejurarea că actul administrativ trebuie să aibă calitatea de a satisface atât rigorile legii, cât şi o nevoie socială determinată, limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere se raportează la scopul legii, iar analiza respectării acestor limite vizează, în final, respectarea principiului proporţionalităţii, a echilibrului necesar între măsurile individuale şi interesul public ocrotit, potrivit sumei de atribuţii ce constituie competenţa legală a autorităţii publice (în speţă - interesul public al bunei funcţionări a justiţiei).

Aplicând aceste considerente de ordin general la situaţia juridică dedusă judecăţii în prezenta cauză, Înalta Curte constată că în speţă nu a fost răsturnată prezumţia de legalitate a hotărârii contestate, aceasta fiind susţinută de o motivare adecvată prin raportare la reglementarea cuprinsă în art. 612 din Legea nr. 303/2004.

În condiţiile în care legea nu prevede o ordine de prioritate în analiza criteriilor, autoritatea publică dispune de un drept de apreciere în exercitarea căruia trebuie că urmărească menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer şi criteriile de ordin personal sau profesional ale solicitanţilor, ţinând seama de circumstanţele fiecărui caz. De aceea, în lipsa unor elemente care să probeze că în situaţii absolut identice tratamentul a fost diferit, doar din admiterea sau respingerea unor cereri de transfer nu se poate reţine existenţa unei situaţii discriminatorii în ceea ce o priveşte pe contestatoare.

Înalta Curte reţine că, în cadrul sesiunii de transferuri din data de 13.12.2022, pentru postul susceptibil de ocupare prin transfer la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi au formulat cereri 3 procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, respectiv, doamna procuror C. (11 ani şi 1 lună vechime în funcţia de procuror, 7 ani şi 9 luni vechime la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi 4 ani şi 10 luni vechime în grad de parchet de pe lângă tribunal), domnul procuror A. (11 ani şi 1 lună vechime în funcţia de procuror, 7 ani şi 9 luni vechime la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi 4 ani şi 10 luni vechime în grad de parchet de pe lângă tribunal) şi doamna procuror B. (10 ani şi 1 lună vechime în funcţia de procuror, 8 ani şi 4 luni vechime la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi şi 4 ani vechime în grad de parchet de pe lângă tribunal), delegată, la acel moment în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul laşi.

În ceea ce priveşte volumul de activitate din cadrul unităţii de parchet de la care se solicita transferul, din evidenţele direcţiei de resort rezulta că, în primul semestru al anului 2022, volumul de activitate la această unitate de parchet se situa peste dublul mediei naţionale.

Cu privire la situaţia de personal din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, se constată că dintre cele 30 de posturi de procuror prevăzute în schemă (3 posturi de conducere şi 27 de posturi de execuţie), erau ocupate 1 post de conducere şi cele 27 de posturi de execuţie, fiind vacante 2 posturi de conducere, la care se adăugau 2 posturi temporar vacante pentru s-a aprobat ocuparea, pe perioadă nedeterminată, Totodată, 3 procurori cu funcţii de execuţie erau delegaţi în funcţii de conducere la aceeaşi unitate, 1 procuror cu funcţie de conducere era delegat în funcţie de execuţie la o altă unitate, 1 procuror cu funcţie de execuţie era delegat procuror european, iar 4 procurori cu funcţii de execuţie erau delegaţi la alte unităţi. În plus, în prima etapă a sesiunii de transferuri se admisese o cerere de transfer de la această unitate de parchet.

În raport de aceste date statistice, în contextul volumului de activitate situat mult peste media naţională coroborat cu situaţia de personal a parchetului, Înalta Curte reţine că vacantarea efectivă a încă unei funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, ca urmare a admiterii şi a cererii de transfer formulate de contestator (în afară de cea a doamnei procuror B., al cărei post era temporar vacant) ar fi fost de natură să afecteze grav activitatea parchetului în cauză, cum în mod corect a arătat şi intimatul, prin creşterea încărcăturii dosarelor pe procuror ca efect al redistribuirii dosarelor, aspect care, totodată, ar fi avut drept consecinţă neefectuarea ritmică de către procurori a actelor de urmărire penală, ceea ce ar fi determinat creşterea timpului de soluţionare a dosarelor.

Susţinerile contestatorului privind pretinsa prioritate la transfer acordată doamnei procuror care era deja delegată la unitatea de transfer unde s-a solicitat transferul sunt nefondate, în condiţiile în care, în hotărârea contestată, nu se reţine o asemenea împrejurare.

În plus, se reţine că doamna procuror B. era delegată la Parchetul de pe lângă Tribunalului Iaşi, iar postul său era temporar vacant, putând să fie valorificat în procedura de transfer, având în vedere că pentru Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi se formulau frecvent opţiuni de ocupare a posturilor, prin urmare, admiterea cererii sale nu avea cum să accentueze efectele negative ale lipsei de personal din cadrul instanţei de la care se solicita delegarea.

Nici criticile contestatorului privind nevalorificarea de către secţia pentru procurori a vechimii superioare a acestuia atât în funcţie (1 an), cât şi în grad (10 luni), prin comparaţie cu doamna procuror B., nu pot fi primite, atât timp cât legiuitorul nu stabileşte o ordine de prioritate a criteriilor legale de transfer, revenind secţiei pentru procurori atribuţia de a analiza incidenţa fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual şi cel general.

Mai mult, în considerentele hotărârii au fost reţinute vechimile apropiate ale celor doi procurori, acest aspect fiind analizat prin coroborare cu restul criteriilor prevăzute de lege. Astfel, contrar celor susţinute de contestator, criteriul vechimii nu poate fi absolutizat, acesta trebuind să fie analizat prin raportare la ansamblul criteriilor instituite de lege.

Înalta Curte constată că secţia pentru procurori a analizat cererea de transfer formulată de contestator, prin raportare la criteriile legale în mod comparativ şi cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar şi prin raportare la necesitatea menţinerii unui echilibru între interesul public - buna funcţionare a parchetelor implicate şi interesul legitim privat al contestatorului, reţinând, în mod corect, faptul că vacantarea suplimentară a unui post de execuţie în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi nu era oportună, fiind de natură să afecteze grav activitatea parchetului în cauză prin creşterea încărcăturii dosarelor pe procuror ca urmare a redistribuirii acestora.

Astfel, în contextul în care legea conferă procurorului o vocaţie la transfer care poate fi valorificată doar în anumite condiţii care să corespundă, totodată, cerinţelor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiţie de calitate, efectuat cu celeritate, secţia pentru procurori a apreciat în mod corect că motivele invocate de contestator nu puteau prevala la acel moment faţă de interesele parchetului de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcţionări şi echilibrarea volumului de muncă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că deşi privite în mod singular motivele de ordin profesional indicate în cererea de transfer ar fi putut contura interesul legitim privat în sensul obţinerii unei soluţii favorabile, în speţă, a fost respectat principiului proporţionalităţii între măsura individuală dispusă şi interesul public al bunei funcţionări a instanţei. Aşa fiind, nu poate fi reţinută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere de care dispunea Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuţiei prevăzute în art. 611 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, în vigoare la momentul analizării cererii.

Faţă de argumentele expuse, contestaţia judiciară formulată potrivit art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva hotărârii nr. 1901 din 13 decembrie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.