Retrocession of religious property: Active procedural standing requires alignment between the administrative applicant and the judicial claimant

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2022, reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, admiterea contestaţiei formulate, anularea deciziei nr. 10243/30.05.2022 emisă de către pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii prin care să se dispună retrocedarea în natură a imobilului A., iar, în situaţia în care imobilul nu mai există, instanţa să dispună măsuri reparatorii în echivalent.

1.2. Prin cererea precizatoare, depusă la 07 decembrie 2022, reclamanta a indicat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, în numele şi pentru Parohia Sf. Spiridon Iaşi.

2. Hotărârea atacată

Prin sentinţa nr. 92 din 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

A respins acţiunea formulată de reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesual activă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, reclamanta Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotârârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Critica recurentei întemeiată pe prevederile pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. vizează împrejurarea că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, care prevăd că cererile de retrocedare se depun prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

În susţinerea acestei critici, recurenta arată că toate cererile de retrocedare, respectiv nr. x/19.01.2006, prin care a solicitat retrocedarea imobilului A., au fost depuse la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000.

Atât în procedura administrativă, cât şi în cea judiciară, părţile raportului juridic au fost următoarele: Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial care a formulat cererea de retrocedare ca reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi (care este titulara dreptului de proprietate) şi Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

Recurenta mai arată că, atât din cuprinsul cererii de retrocedare, cât şi din cuprinsul cererii de chemare în judecată, respectiv precizarea cererii de chemare în judecată formulată anterior primului tennen de judecată, rezultă că Mitropolia Moldovei si Bucovinei a acţionat în calitate de centru eparhial, de reprezentantă a Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi-titulara dreptului de proprietate, fapt ce rezultă din cuprinsul cererii de retrocedare, în care este indicat un bun imobil proprietatea Parohiei Sfântul Spiridon Iaşi. Chiar în Răspunsul la întâmpinare formulat în primă instanţă a învederat primei instanţe că Parohia Sfântul Spiridon Iaşi este continuatoarea în drepturi a Epitropiei.

În ceea ce priveşte susţinerea pârâtei referitoare la faptul că B. este o fundaţie umanitară care a dobândit personalitate juiridică prin sentinţa civilă nr. 2/11.01.1993, pronunţată de Judecătoria Iaşi în temeiul Legii nr. 21/06.02.1924 pentru persoanele juridice (Asociaţii şi Fundaţii) şi este continuatoarea Epitropiei Generale a Spitalelor şi C., arată că această motivare a Comisiei speciale de retrocedare este neîntemeiată.

În acest sens, în susţinerea calităţii de succesoare a Parohiei "Sf. Spiridon Iaşi", invocă sentinţa civilă nr. 2442/04.09.2007, pronunţată de Judecătoria Oneşti în dosarul nr. x/2007, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 381/R din 07.04.2007, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia civilă.

Din perspectiva încălcării prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta susţine că prima instanţă a încălcat normele de procedură, respectiv art. 36 din C. proc. civ.

În motivarea acestei critici, arată că legea conferă părţii posibilitatea de a-şi exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Instituţia reprezentării în proces civil vizează procesul juridic prin care o persoană numită reprezentant, îndeplineşte acte de procedură în numele şi pe seama unei părţi din proces, efectele actului îndeplinit producându-se direct faţă de parte.

Regula în materia reprezentării este aceea că partea are libertatea de a opta dacă îşi va exercita drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Prin urmare, având în vedere faptul că cererea de retrocedare a fost depusă de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial care a introdus şi cererea de chemare în judecată, fapt ce rezultă chiar din dispozitivul hotărârii atacate-Parohia Sfântul Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, recurenta apreciază că există identitate între părţi şi subiectele raportului juridic litigios.

Ca definiţie doctrinară, calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesual activă), precum şi între persoana pârâtului şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii(calitate procesuală pasivă).

În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală activă aparţine celui care are interesul recurgerii la o atare acţiune, iar calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv.

În sarcina reclamantului există obligaţia de a justifica calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, aceasta decurgând din motivarea în fapt şi în drept a cererii de chemare în judecată, susţinută de mijloace de probă.

Or, în speţa dedusă judecăţii, s-a dovedit că Parohia Sfântul Spiridon Iaşi este succesoarea în drepturi a Epitropiei Generale a Spitalelor şi C., că imobilul a cărui retrocedare s-a solicitat a aparţinut Mănăstirii Sf. Spiridon Iaşi, actualmente Parohia Sf. Spiridon Iaşi şi a fost preluat de către stat de la Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi care a fost un for religios cu drept de administrare şi folosinţă a bunurilor mănăstirii.

Prin urmare, recurenta apreciază că reclamanta Parohia Sf. Spiridon Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a făcut dovada calităţii procesuale active şi pasive.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă şi cu apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reţine că prima instanţă ar fi încălcat sau aplicat greşit normele de drept material.

1. Argumente de fapt şi de drept

1.1. Preliminar, Înalta Curte Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului invocată de intimata-pârâtă, constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta-reclamantă privesc greşita interpretare şi aplicare a legii, respectiv a prevederilor art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 şi art. 36 din C. proc. civ., încadrându-se în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.2 Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Astfel cum au fost dezvoltate de recurentă susţinerile din cererea de recurs, respectiv criticarea raţionamentului instanţei ce a stat la baza soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active, în contextul normativ şi factual evidenţiate, Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă critici ce pot fi subsumate cazului de casare invocat.

În schimb, aceste susţineri pot fi încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv cazului de casare ce sancţionează greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material aplicabile în cauză, urmând a fi analizate din această perspectivă.

În concluzie, nu poate fi primită susţinerea recurentei, conform căreia prima instanţă ar fi încălcat normele de procedură prin faptul că a apreciat că Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu are calitate procesuală activă în cauză.

1.3. Pe fondul căii de atac, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a supus controlului de legalitate Decizia nr. 10243/2022 a Comisiei Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, prin care i-au fost respinse cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003 a imobilului A..

Anterior primului termen de judecată, reclamanta şi-a precizat acţiunea arătând că cererea de chemare în judecată este formulată de Centrul Eparhial, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia Sfântu Spiridon Iaşi.

Prima instanţă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei Parohia Sfântul Spiridon prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei şi a respins acţiunea formulată de această reclamantă, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.

Soluţia curţii de apel este corectă, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar în urma propriului demers de aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt.

Cadrul normativ care reglementează restituirea bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din Românie este reprezentat de O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, cu modificările şi completările ulterioare şi H.G. nr. 1164/17.10.2002 privind normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (1) şi alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000:

"(1) Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.

. . . . . . . . . .

(9) În toate cazurile cererile de retrocedare a imobilelor prevăzute la alin. (1) se pot depune la Comisia specială de retrocedare, prevăzută de prezenta ordonanţă de urgenţă, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia. După acest termen nu se mai pot formula cereri de restituire sau de retrocedare. Actele doveditoare ale drepturilor solicitate se pot depune în termenul util stabilit de comisie."

Dispoziţiile art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ prevăd că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult, la Comisia specială de retrocedare.

Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000, aprobate prin H.G. nr. 1164/2002 prevăd că "1. Cererea de retrocedare se va face distinct pentru fiecare imobil solicitat şi va cuprinde cel puţin următoarele elemente:- denumirea şi sediul solicitantului, indicarea actului de înfiinţare sau de recunoaştere, după caz;- datele de identificare şi puterile acordate reprezentantului solicitantului;-datele de identificare a imobilului solicitat la retrocedare (construcţia şi terenul aferent);- indicarea actelor doveditoare de care solicitantul înţelege să se prevaleze în susţinerea cererii;- indicarea adresei poştale certe la care urmează să se facă comunicările oficiale".

Din perspectiva calităţii procesuale, în speţă sunt relevante şi dispoziţiile art. 36 din C. proc. civ., potrivit cărora "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond".

Instanţa de control reţine că reclamanta Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a depus la Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/27.02.2003, prin care a solicitat restituirea imobilului A. situat în Slănic Moldova.

În susţinerea dreptului de proprietate asupra imobilului A., reclamanta a depus înscrisuri, din coroborarea cărora a reieşit faptul că în anul 1948, imobilul solicitat s-a aflat în proprietatea Epitropiei Generale a Spitalelor şi C..

Prin Decizia nr. 10243/30.05.2022, Comisia specială de retrocedare a respins cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003, apreciind că, în calitate de solicitant, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut dovada calităţii de fost proprietar în momentul preluării abuzive şi nici nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în perioada de referinţă a legii, respectiv 06.03.1945 - 22.12.1989.

Din analiza documentaţiei care a stat la baza deciziei contestate, Înalta Curte constată că cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003 au fost depuse de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei .

Astfel, instanţa de control reţine că, în procedura administrativă desfăşurată în faţa Comisiei speciale de retrocedare, astfel cum aceasta este reglementată de O.U.G. nr. 94/2000, subiectele raportului juridic litigios sunt, pe de o parte, entitatea care a formulat cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003, iar pe de alta, instituţia emitentă a deciziei contestate prin care a fost respinsă cererea de retrocedare. De altfel, acesta este şi cadrul în care a fost analizată cererea de retrocedare, Comisia pronunţând decizia contestată prin analizarea îndreptăţirii Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, iar nu a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, la retrocedarea imobilului solicitat. În plus, însăşi recurenta a arătat în conţinutul cererii de chemare în judecată că "prin înscrisurile depuse în faza administrativă Mitropolia Moldovei şi Bucovinei a făcut dovada dreptului de proprietate a imobilului solicitat".

În această etapă, atât prin cererea depusă iniţial, dar şi ulterior, pe parcursul desfăşurării procedurii, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a făcut nicio precizare în sensul că ar solicita imobilul A. situat în Slănic Moldova în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei Sfântu Spiridon Iaşi, în dosarul aferent cererii de retrocedare neexistând niciun document din care să reiasă că cererea de retrocedare a fost formulată în numele şi pentru o altă persoană juridică (Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în numele şi pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi).

Înalta Curte are în vedere şi împrejurarea că cererea de retrocedare formulată de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nr. 74/2003 cuprinde menţiunea "Prin adresa nr. x (certificat) din 1991 se confirmă existenţa proprietăţii noastre asupra a 13 vile (...)", astfel încât, prin raportare la Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 referitoare la conţinutul cererii de retrocedare, apare ca fiind evidentă împrejurarea că solicitarea de retrocedare a fost făcută în nume propriu, iar nu în calitate de centru eparhial.

Prin urmare, alegaţiile recurentei în sensul că cererile de retrocedare au fost depuse de Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de centru eparhial, de reprezentant al Parohiei "Sf. Spiridon" Iaşi, şi nu în nume propriu, nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte calitatea procesual activă a Parohiei Sfântu Spiridon din Iaşi, în acord cu prima instanţă, Înalta Curte reţine că aceasta îşi putea justifica calitatea procesual activă în prezenta cauză numai în ipoteza în care şi cererile de retrocedare nr. x/10.01.2003 şi nr. y/26.02.2003 ar fi fost formulate de către Mitropolia Moldovei şi Bucovinei în calitate de reprezentant al său, astfel cum prevăd şi dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000.

În speţă, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei nu a formulat cererea cu care a investit comisia în calitate de reprezentant, de centru eparhial, ci în nume propriu.

Astfel, în cauza având ca obiect contestaţie împotriva Deciziei nr. 10243/30.05.2022, poate justifica calitate procesuală activă doar entitatea care a formulat cererea de retrocedare, respectiv Mitropolia Moldovei şi Bucovinei.

Nici argumentul recurentei referitor la faptul că cererea de retrocedare a fost depusă în calitate de centru eparhial, astfel cum prevăd, în mod imperativ, dispoziţiile art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr 94/2000, nu poate fi reţinut, întrucât, astfel cum în mod corect a reţinut şi prima instanţă, împrejurarea că dispoziţiile art. 4 din O.U.G. nr. 94/2000 arată că cererile de retrocedare se depun, prin centrul eparhial sau, după caz, centrul de cult nu presupune cu necesitate ca în orice situaţie solicitarea să se facă prin reprezentant şi nu exclude situaţia în care centrul sau centrul de cult să solicite în nume propriu retrocedarea unui bun, atunci când apreciază că acest imobil s-a aflat în patrimoniul său.

De asemenea, nu pot fi primite nici susţinerile potrivit cărora cererea precizatoare a cererii de chemare în judecată este dovada faptului că ar fi acţionat în ambele situaţii, atât în procedura administrativă, cât şi în procedură judecătorească, în calitate de centru eparhial pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi, întrucât, astfel cum a înţeles să precizeze în procedura judecătorească faptul că depune cererea de chemare în judecată pentru Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi, în egală măsură, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei trebuia să precizeze acest lucru şi în cazul depunerii cererilor pe rolul Comisiei speciale de retrocedare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge excepţia nulităţii recursului şi va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România.

Respinge recursul formulat de reclamanta Parohia "Sf. Spiridon" Iaşi prin Mitropolia Moldovei şi Bucovinei împotriva sentinţei nr. 92 din 22 septembrie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.