Legality of revocation of state aid financing agreement and requirement for factual motivation of administrative act

Şedinţa publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 03.11.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., în prezent B. S.R.L., în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:

(i) anularea Scrisorii de Revocare a Acordului pentru finanţare, înregistrată sub nr. ieşire 158/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generala Ajutor de stat, Practici neloiale şi Preţuri Reglementate (în continuare "MFP");

(ii) anularea Adresei nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Cabinet Secretar de Stat;

(iii) în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1079/28.03.2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea, în parte, a anulat Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru Finanţare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate şi Adresa nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Cabinet Secretar de Stat şi a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 15.100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. de asemenea, a respins restul pretenţiilor solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, ca neîntemeiate.

Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs ambele părţi.

Prin Decizia nr. 5815 din 22.11.2019, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11.12.2020, sub nr. x/2020.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 526 din 16 martie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate.

A fost anulată Scrisoarea de Revocare a Acordului pentru Finanţare înregistrată sub nr. x/22.12.2015 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate şi Adresa nr. x/02.02.2016 emisă de Ministerul Finanţelor Publice - Cabinet Secretar de Stat.

A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 123.025,83 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond şi, în principal, trimiterea cauzei spre judecare, iar, în subsidiar, reţinerea cauzei spre soluţionare, cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiate.

În motivarea recursului, a arătat că există o legătură între criticile de nelegalitate invocate, respectiv disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., prin urmare, acestea vor fi tratate împreună.

Recurentul-pârât susţine faptul că instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de acesta, iar din analiza sentinţei din cele patru pagini ce conţin motivarea hotărârii, pe o pagină şi jumătate este prezentată situaţia de fapt, motivarea propriu-zisă fiind întinsă pe două pagini şi jumătate.

Însă pe o pagină şi jumătate ce ar trebui să reprezintă expunerea raţionamentului instanţei, este menţionat ceea ce a reţinut instanţa de fond în primul ciclu procesual.

Prin urmare, recurentul-pârât consideră că au fost încălcate prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Mai menţionează recurentul-pârât situaţia conform căreia judecătorul care a pronunţat hotărârea a participat la o singură şedinţă din cele cinci, respectiv în data de 01.02.2022.

Se mai invocă nerespectarea deciziei de casare ce a dispus ca instanţa de fond să analizeze cauza sub toate aspectele, să examineze toate susţinerile şi apărările formulate de părţi şi să dispună administrarea probelor pe care le va considera necesare şi utile soluţionării cauzei.

Se impunea, în opinia recurentului-pârât ca instanţa de fond să pună în discuţia părţilor şi să dispună efectuarea unei expertize care să aibă ca obiectiv stabilirea gradului de realizare a investiţiei, raportat la momentul emiterii acordului pentru finanţare, momentul solicitării beneficiarului de modificare a planului de investiţii şi momentul emiterii scrisorii de revocare.

Faţă de cele arătate, recurentul-pârât solicită trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cu privire la actul administrativ atacat, Scrisoarea de revocare, recurentul-pârât consideră că este mai motivat decât hotărârea judecătorească pronunţată de instanţa de fond.

Referitor la procentul de 7,32% din cheltuielile eligibile aferente instalaţiilor tehnice, se susţine că acesta nu reprezintă un nou motiv şi nici nu a fost menţionat în Scrisoarea de revocare, iar instanţa de fond a apreciat în mod speculativ o afirmaţie a autorităţii pârâte făcută prin notele scrise depuse la dosar.

În mod greşit s-a tratat ca fiind plângere prealabilă adresa reclamantei nr. x/07.01.2016, iar răspunsul la plângerea prealabilă adresa nr. x/02.02.2016, anulându-se această din urmă adresă, deşi nu reprezintă act administrativ.

Instanţa de fond nu a răspuns la dispoziţia deciziei de casare de a se clarifica motivul de fapt care a stat la baza aplicării măsurii revocării acordului pentru finanţare, de aceea este greşită aprecierea acesteia în sensul că actul administrativ contestat este nemotivat în fapt din perspectiva primului temei de drept invocat, cel prevăzut de dispoziţiile lit. b) subpct. 5.3., pct. 5, Cap V Anexa nr. 3 din H.G. nr. 1680/2008.

Recurentul-pârât consideră că prima instanţă a apreciat greşit că prevederile legale ce permit revocarea acordului pentru finanţare au în vedere modificări ale planului de investiţii, în realitate, acestea privesc modificări în derularea planului de investiţii, sau de ordin tehnico-economic, înregistrate în cadrul proiectului de investiţii, aspecte ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. .

Chiar dacă s-ar prefigura o sinonimie între expresiile "înregistrează modificări" şi "implementare efectivă a modificărilor", ar trebui să se aibă în vedere conţinutul adresei nr. x/13.08.2015, prin care reclamanta precizează că a modificat planul iniţial de investiţie, a aprobat noul plan de achiziţionare a echipamentelor, precum şi noua agendă a investiţiei care este în curs de desfăşurare, astfel că nu a avut loc doar o simplă intenţie care nu produce consecinţe juridice, cum a reţinut prima instanţă.

În situaţia în care, cum este în cazul de faţă, beneficiarul ia decizii de prelungire a termenului de finalizare a investiţiei cu un an, până la 31.12.2016, această împrejurare trebuie adusă la cunoştinţa finanţatorului în termen de 10 zile de la luarea deciziei.

Beneficiarul a propus două modificări, una de natură tehnică, iar cealaltă referitoare la cronologia desfăşurării activităţilor propuse în planul de investiţii, numai pentru acesta din urmă fiind necesară notificarea finanţatorului.

În ceea ce priveşte referirea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti la un raport de expertiză, acesta nu se regăseşte la dosarul cauzei.

Prin urmare, susţine recurentul-pârât, scrisoarea de revocare cuprinde motivele de fapt pe care se întemeiază, respectiv împrejurările de fapt care au condus la aplicarea temeiului de drept invocat, între părţi existând o vastă corespondenţă, beneficiarul fiind informat cu privire la lipsurile documentaţiei depuse de acesta.

Recurentul-pârât consideră că din analiza motivării hotărârii atacate, ar rezulta o neînţelegere între motivul actului şi motivarea acestuia, când a apreciat cu privire la obligaţia reclamantei de a înştiinţa Ministerul Finanţelor Publice doar în situaţia în care planul de investiţii înregistrează modificări.

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, recurentul-pârât consideră că soluţia este nelegală, suma în cuantum de 123.025,83 RON este nejustificată în raport de disp. art. 451-453 C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

Intimata-pârâtă B. S.R.L. a formulat întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepţiei nulităţii şi, în consecinţă, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analiza motivelor de casare

Prin dezvoltarea motivelor de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât susţine nemotivarea sentinţei de fond, ca urmare a neanalizării apărărilor formulate de acesta, iar o parte din sentinţă reprezintă un conspect a ceea ce s-a reţinut în primul ciclu procesual.

De asemenea, se invocă faptul că instanţa de fond, în rejudecare, nu a respectat în totalitate, dispoziţiile deciziei de casare, întrucât nu au fost examinate toate susţinerile şi apărările formulate de autoritatea pârâtă, critici ce pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu privire la existenţa unei identităţi între anumite paragrafe cuprinse în sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual şi sentinţa pronunţată în rejudecare, Înalta Curte constată că împrejurarea nu este de natură să afecteze motivarea celei de-a două hotărâri.

Paragrafele în cauză de la paginile 21 şi 22 din sentinţa recurată detaliază demersurile efectuate de către reclamantă, precum şi actele emise de către pârât, respectiv cererea privind acordarea unui ajutor de stat, adresa MFP nr. x/10.01.2024, Acordul pentru finanţare nr. x/18.12.2013, adresele nr. x/12.12.20124, nr. 19/24.01.2015, răspunsul pârâtului nr. 551648/23.02.2015, adresele prin care pârâtul a comunicat reclamantei necesitatea completării documentaţiei, alte adrese de răspuns ale reclamantei, înştiinţarea despre verificarea la faţa locului nr. 558025/25.11.2015, Scrisoarea de revocare, plângerile prealabile nr. 1644 şi nr. 1645/08.01.2016.

Alineatele 5 şi 7 de la pagina 23 din hotărârea recurată în prezenta cauză prezintă rolul motivării actului administrativ, neavând relevanţă că este identic conţinutul textului cu cel din sentinţa pronunţată în primul ciclu procesual, deoarece în cuprinsul său este indicată o condiţie de valabilitate a actului administrativ.

Antepenultimul alineat de la pagina 23 din hotărârea recurată prezintă conţinutul Scrisorii de revocare, iar alin. (3) de la pagina 24 din aceeaşi hotărâre indică necesitatea ca motivarea să fie cuprinsă în conţinutul actului administrativ.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât sunt nefondate, situaţia de fapt prezentată în considerentele sentinţei recurate nu este contestată şi rezultă din probele administrate în cauză, ce sunt aceleaşi în cele două cicluri procesuale.

În ceea ce priveşte neanalizarea apărărilor formulate de către pârât şi, implicit nerespectarea deciziei de casare, sub acest aspect, Înalta Curte constată că în dezvoltarea motivelor de casare, recurentul-pârât nu a arătat în concret care anume apărări ale acestuia nu au fost analizate, ci procedează la reluarea apărărilor formulate în faţa instanţei de fond, în privinţa situaţiei de fapt.

Din lecturarea sentinţei atacate, reiese că prima instanţă s-a pronunţat asupra apărărilor invocate de pârât, de exemplu data de la care curge termenul de 10 zile lucrătoare pentru notificarea modificărilor, motivarea actului administrativ atacat sau cazurile în care se poate revoca acordul pentru finanţare.

Referitor la nerespectarea deciziei de casare se impută judecătorului fondului că nu a pus în discuţia părţilor efectuarea unei expertize care să stabilească gradul de realizare a investiţiei raportat la trei momente, deşi nu există în conţinutul acestei decizii o astfel de dispoziţie.

Recurentul-pârât critică soluţia primei instanţe şi în privinţa reţinerii faptului că numai 7,32% din cheltuielile eligibile aferente instalaţiilor tehnice au fost realizate, însă acesta nu a reprezentat un motiv de revocare a acordului pentru finanţare.

Critica este nefondată, aceste aspecte au fost reţinute şi de către prima instanţă, în plus se constată că această apărare a fost realizată de către pârât prin intermediul notelor scrise depuse la dosar, iar judecătorul fondului a analizat-o, ceea ce reprezintă un alt argument în sensul respectării disp. art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

Cu privire la condiţiile pentru revocarea acordului de finanţare, recurentul-pârât susţine pur formal că măsura nu e atrasă de neîndeplinirea mai multor condiţii dintre cele enumerate în cuprinsul Anexei 3 la H.G. nr. 1680/2008, fiind suficientă nerespectarea de către beneficiar a unei singure condiţii şi, în continuare, reiterează apărările formulate în faţa instanţei de fond.

Din conţinutul sentinţei recurate rezultă că judecătorul fondului a analizat toate motivele de revocare, dar şi ţinând seama că actul administrativ contestat este nemotivat în fapt din perspectiva temeiului de drept invocat, cel prevăzut de lit. b), subpct 5.3, pct. 5 Cap. V, Anexa 3 la H.G. nr. 1680/2008, fiind astfel nefondată critica întemeiată pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia de casare s-a arătat că se impune lămurirea situaţiei referitoare la implementarea efectivă a modificării planului de investiţii, aspect ce a făcut obiectul analizei instanţei ce a rejudecat pricina, care a concluzionat că este relevant momentul implementării efective a modificării şi nu momentul deciziei de a modifica planul de investiţii, deoarece nu se poate notifica intenţia de modificare, ci chiar modificarea produsă în proiectul de investiţie.

În speţă, din actele întocmite chiar de către recurentul-pârât nu rezultă că la momentul verificării la faţa locului s-ar fi constatat implementarea modificărilor, aspecte analizate de către prima instanţă.

Raportul de expertiză depus la dosar şi asupra căruia, în faza administrativă, pârâtul nu a avut nimic de obiectat, nu poate face obiectul unor critici de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 C. proc. civ., aceeaşi soluţie impunându-se şi în privinţa nerespectării procedurii prealabile, motiv invocat direct în calea de atac a recursului.

În privinţa transmiterii unor informaţii incomplete, se constată că recurentul-pârât reiterează apărări formulate în faţa instanţei de fond, ce au fost analizate de prima instanţă.

Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanţă, recurentul-pârât critică hotărârea atacată din perspectiva neaplicării disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ., solicitând reducerea acestora, onorariul apărătorului fiind disproporţionat în raport cu valoarea/complexitatea cauzei şi activitatea desfăşurată de avocat, critici ce se încadrează la cele prevăzute la art. 488 alin (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prealabil, Înalta Curte va constata inaplicabilitatea Deciziei ÎCCJ - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul Legii nr. 3/2020 ce are în vedere modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. asupra cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitat de partea care a câştigat procesul, iar nu ipoteza în care ceea ce se critică este neaplicarea textului de lege menţionat.

În cauză, recurentul-pârât consideră că suma în cuantum de 123.025,83 RON, solicitată de reclamantă este disproporţionată întrucât au existat numai două termene de judecată la instanţa de fond în primul ciclu procesual, un termen de soluţionare al primului recurs şi cinci termene de judecată în rejudecare, iar instanţa trebuia să facă aplicarea disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum a făcut-o în primul ciclu procesual.

Înalta Curte va respinge critica formulată, ţinând seama că în raport de valoarea şi complexitatea cauzei, precum şi de parcurgerea a două cicluri procesuale complete - fond şi recurs, instanţa de fond a obligat în mod corect pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul solicitat.

Faţă de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul disp. art. 451 alin. (2) C. proc. civ., avându-se în vedere şi cheltuielile de judecată deja acordate până în prezent, urmează a fi obligat recurentul-pârât la plata sumei de 40.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în prezentul recurs, către intimata-reclamantă, reducându-se onorariul de avocat proporţional cu complexitatea activităţii desfăşurate în stadiul procesual al recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală Ajutor de Stat (fostă Direcţia Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale şi Preţuri Reglementate) împotriva sentinţei nr. 526 din 16 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 40.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.