Election candidate's challenge to electoral bureau decision referred to appellate court for lack of material jurisdiction

Şedinţa publică din data de 20 septembrie 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii

Prin cererea înregistrată la data de 19 septembrie 2024 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Biroul Electoral Central, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024.

A solicitat comunicarea actelor de procedură, citaţiilor, încheierilor, rezoluţiilor şi a hotărârii la sediul procesual ales.

Totodată, în temeiul art. 154 alin (6) şi art. 1541 C. proc. civ. raportat la prevederile art. 1 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 114/10.02.2015, coroborat cu prevederile soluţiei adoptate prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 694/07.06.2016, a solicitat comunicarea actelor din dosar la adresa de email.

Cu privire la citarea şi comunicarea actelor de procedură, a invocat Decizia nr. 75/2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu precizarea că, în cazul în care procedura de comunicare nu se va face prin metoda aleasă, a solicitat să se constate procedura de comunicare ca neîndeplinită, opinia conform căreia art. 165 alin. (6) C. proc. civ. instituie doar o posibilitate a instanţei de a cita ori comunica actele în această modalitate, iar nu obligativitatea, fiind în totală contradicţie cu Decizia antemenţionată.

În ceea ce priveşte competenţa instanţei de judecată a susţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară şi prevederilor din C. proc. civ., secţia de contencios administrativ şi fiscal soluţionează:

- recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

- recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel;

- recursurile formulate împotriva hotărârilor de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate în ultimă instanţă (atunci când hotărârea a fost pronunţată de secţia de contencios administrativ şi fiscal a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul se judecă de către un complet diferit);

- cererile de revizuire în cazurile prevăzute de lege;

- contestaţiile în anulare;

- cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în C. proc. civ.

- conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;

- orice alte cereri prevăzute de lege.

Competenţa materială a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este stabilită în principal în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dar şi cu alte dispoziţii legale, cu caracter special, care prevăd expres competenţa instanţei de contencios administrativ în diverse materii, fie ca instanţă de recurs, fie ca instanţă de fond.

În fapt, în data de 16 septembrie 2024, pe site-ul https:/parlamentare2024.bec.ro, a fost publicat Comunicatul de Presă cu nr. 6/CP/16.09.2024 prin care sunt enumerate o serie de decizii şi hotărâri luate de Biroul Electoral Central în şedinţa din 16 septembrie 2024, printre care se regăseşte şi Hotărârea privind interpretarea prevederilor art. 53, alin. (2) şi art. 54, alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare.

Având în vedere candidatura contestatorului ca independent la Alegerile Parlamentare din acest an pentru poziţia de Deputat, în Circumscripţia nr. 43 Bucureşti, dreptul său de a fi ales este viciat prin perioada scurtă de strângere de semnături impusă de Biroul Electoral Central în mod discreţionar şi fără temeiuri de drept.

În drept, Hotărârea privind interpretarea prevederilor art. 53, alin. (2) şi art. 54, alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, prezintă o serie de probleme de legalitate ce pot duce la anularea acesteia.

A invocat art. 1 alin. (5) din Constituţia României şi a precizat că Hotărârea BEC introduce o serie de noi interpretări şi termene care nu sunt prevăzute clar în Legea nr. 208/2015, ceea ce creează o incertitudine juridică şi riscă să încalce principiul legalităţii. Biroul Electoral Central menţionează că legislaţia nu stabileşte un termen pentru depunerea listelor de susţinători, ceea ce contrazice scopul unei reglementări clare şi precise. Totuşi potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a instanţelor naţionale, normele electorale trebuie să fie clare, precise şi previzibile. Lipsa unui termen clar privind depunerea listelor de susţinători şi aplicarea unor derogări discreţionare contravine principiilor de previzibilitate şi transparenţă ale procesului electoral, aşa cum se statuează prin considerentele Deciziei nr. 148 din 20 martie 2024 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii pentru modificarea art. 5 alin. (1) din Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Preşedintelui României şi a Deciziei nr. 139 din 13 martie 2019 referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate a Legii pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar a Curţii Constituţionale a României.

Un alt principiu fundamental al dreptului electoral este egalitatea între competitori. Legea nr. 208/2015 prevede, în mod explicit, că toţi competitorii electorali trebuie să îndeplinească aceleaşi cerinţe şi să respecte aceleaşi termene. Art. 37 din Constituţia României stipulează că "cetăţenii au dreptul de a fi aleşi". Însă, prin Hotărârea BEC se creează o situaţie discriminatorie între competitorii electorali din circumscripţiile naţionale şi cei din străinătate, deoarece aceştia au termene diferite pentru depunerea listelor de susţinători (30 septembrie 2024 pentru diaspora şi 15 octombrie pentru România). Mai mult, pentru candidaţii din circumscripţiile din ţară este permisă depunerea candidaturilor cu o "dovadă a depunerii listelor de susţinători", ceea ce poate crea un avantaj inechitabil pentru unii competitori electorali care obţin această dovadă în detrimentul celor care trebuie să depună liste complete de susţinători.

Această situaţie încalcă principiul egalităţii de şanse prevăzut atât de Constituţia României [art. 16 alin. (1)] cât şi de Legea nr. 208/2015, care trebuie interpretată şi aplicată uniform. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit că orice diferenţă de tratament trebuie să fie justificată obiectiv şi raţional, altfel se consideră o discriminare nejustificată. Acordarea unor termene diferite şi posibilitatea folosirii unor dovezi în locul listelor de susţinători creează un avantaj neloial pentru anumite categorii de candidaţi, ceea ce justifică anularea hotărârii.

Legea nr. 208/2015 prevede un set clar de termene pentru depunerea listelor de susţinători şi a candidaturilor. Potrivit art. 52 şi art. 53 din lege, aceste termene trebuie respectate în mod strict, fără a exista posibilitatea unor derogări nejustificate. De asemenea, art. 59 din Legea nr. 208/2015 prevede termene de 48 de ore pentru fiecare operaţiune din calendarul electoral, inclusiv verificarea listelor de susţinători.

Totuşi prin Hotărârea BEC se introduc termene care nu sunt prevăzute în Legea nr. 208/2015 şi se stabileşte, fără bază legală, un termen distinct pentru depunerea listelor de susţinători în diaspora (30 septembrie) şi un alt termen pentru depunerea candidaturilor în România (15 octombrie). Această derogare nu este justificată prin lege şi nici printr-o necesitate obiectivă legată de procesul electoral. Conform art. 12 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, BEC are competenţa de a asigura organizarea procesului electoral, însă nu poate modifica sau introduce termene care nu sunt prevăzute de lege. Stabilirea unor termene noi printr-o hotărâre administrativă încalcă principiul respectării termenelor legale şi poate duce la anularea acestei hotărâri pentru depăşirea competenţelor BEC.

În esenţă, prevederile din hotărârea criticată nu întrunesc exigenţele de calitate a legii şi creează premisele ca, prin exercitarea atribuţiei de a asigura respectarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri, prin hotărâri, BEC să se substituie Parlamentului şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu încălcarea art. 126 alin. (3) din Constituţia României.

A completa în fapt legislaţia electorală cu un nou articol uzând de atribuţia interpretării conferită de Legea 208/2015 generează norme neconstituţionale, lipsite de claritate şi previzibilitate, ce determină partizanat într-o competiţie electorală, denaturând voinţa Parlamentului ales.

În consecinţă, din analiza Legii 208/2015 rezultă insuficienta reglementare cu privire la atribuţia BEC de a interpreta legislaţia, ceea ce încalcă prevederile art. 1 alin. (5) din Constituţie, nefiind întrunite exigenţele de calitate a legii. Prin Constituţie nu se acordă BEC atribuţia de interpretare a legislaţiei electorale, mai ales că, potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, interpretarea unei legi se poate face numai de către autoritatea care a adoptat-o, adică Parlamentul, căci vorbim de Legea 208/2015 şi numai Parlamentul României poate adopta legi. În cazul de faţă, cu încălcarea art. 61 şi a art. 1 alin. (4), a art. 1 alin. (5) şi a art. 126 alin. (3) din Constituţie, BEC, constituit în baza Legii nr. 115/2015, ca autoritate administrativă implicată în alegeri, a decis să completeze prevederile din Legea nr. 202/2020 care modifică şi completează Legea nr. 208/2015, ceea ce echivalează cu modificarea în fapt a Legii nr. 115/2015.

Mai mult, procedura, condiţiile, limitele acestei interpretări ce se realizează de către BEC, în condiţiile art. 39 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 115/2015, nu sunt precizate, ceea ce a determinat abuzul în interpretare din Hotărârea BEC din 16.09.2024, contestată în justiţie. Lipsa de reglementare vizează şi lipsa stabilirii clare fie a exceptării hotărârilor BEC de la controlul judecătoresc, aşa cum impune art. 53 din Constituţie, fie prezentarea clară a condiţiilor în care BEC poate să interpreteze o lege şi a regulilor privind soluţionarea contestaţiilor împotriva hotărârilor BEC nelegale date în interpretarea legii administraţiei publice centrale. Dreptul de a contesta în justiţie o hotărâre, emisă de un organism ce nu face parte dintre autorităţile publice reglementate prin Constituţie, este un drept fundamental; or, orice limitare a acestui drept trebuie să fie explicit realizată numai prin lege, şi nu dedusă din lege. În caz contrar, se aduce atingere existenţei dreptului de acces la justiţie şi a dreptului la apărare al persoanelor prejudiciate prin aceste acte, încălcându-se art. 53 şi art. 21 alin. (3) din Constituţie.

Un proces electoral corect presupune transparenţă şi acces egal la informaţii pentru toţi competitorii electorali. În acest context, orice interpretare a normelor electorale care ar putea afecta drepturile sau obligaţiile competitorilor trebuie să fie comunicată în mod clar şi fără ambiguităţi.

Potrivit art. 54 din Legea nr. 208/2015, listele de susţinători trebuie depuse în anumite condiţii şi la termenele prevăzute de lege. Orice modificare a acestor termene sau interpretări ce aduc derogări trebuie să fie previzibile şi transparente. Lipsa unor instrucţiuni clare şi modificarea discreţionară a termenelor prin hotărâre poate duce la vicierea procesului electoral.

În concluzie, cererea de anulare a Hotărârii Biroului Electoral Central poate fi justificată pe mai multe baze juridice solide, incluzând lipsa de claritate şi previzibilitate a normelor electorale, încălcarea egalităţii de şanse între competitori, stabilirea unor termene care nu au temei legal şi lipsa de transparenţă a procedurilor impuse. Toate aceste argumente arată că Hotărârea BEC depăşeşte limitele legale şi trebuie anulată pentru a asigura respectarea principiilor fundamentale ale procesului electoral.

Astfel, BEC pentru alegerile parlamentare decide, cu de la sine putere, în baza unor norme interne de organizare, fără bază legală şi cu un dispreţ profund pentru efortul democratic, să înjumătăţească perioada de strângere de semnături pentru alegerile parlamentare.

În probaţiune, a solicitat admiterea probei cu înscrisurile ataşate cererii de chemare în judecată.

2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Biroul Electoral Central a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei de judecată, arătând că prin cererea de chemare în judecată, contestatorul a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile în materie de contencios administrativ se soluţionează în fond de către curţile de apel, secţiile de contencios administrativ şi fiscal - atunci când vizează acte administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, dar şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora în valoare de peste 3.000.000 de RON.

Astfel, actul a cărui anulare se solicită, respectiv Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 privind interpretarea prevederilor art. 53 alin. (2) şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente, cu modificările şi completările ulterioare, este emis de o autoritate publică centrală, în speţă Biroului Electoral Central.

În materie electorală birourile electorale sunt organisme cu activitate jurisdicţională care se constituie în conformitate cu legile electorale pentru fiecare scrutin în parte şi funcţionează pe perioade limitate, numai pe durata alegerilor, cu o competenţă specială, membrii acestora exercitând în realizarea atribuţiilor ce le revin o funcţie ce implică autoritatea de stat.

În speţă, Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 a fost constituit la data de 05.09.2024, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, pentru organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor specifice perioadei electorale corespunzătoare scrutinului ce va avea loc la data de 1 decembrie 2024. Biroul Electoral Central îndeplineşte atribuţiile prevăzute de art. 12 din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, fiind un organism electoral colectiv care lucrează în prezenţa majorităţii membrilor săi şi adoptă hotărâri şi măsuri pentru buna desfăşurare a procesului electoral.

Astfel, având în vedere obiectul cauzei precum şi criticile formulate de contestator care vizează nelegalitatea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024, această hotărâre fiind considerată actul administrativ vătămător, raportat la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, competenţa instanţei de fond se determină potrivit criteriului rangului autorităţii emitente a actului contestat.

In plus, cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestaţii care intră în competenţa de primă şi ultimă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit normelor speciale din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

A mai invocat şi excepţia lipsei de interes susţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes, iar potrivit art. 33 din acelaşi act normativ, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual.

Totodată, conform prevederilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., orice cerere în contencios administrativ poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Astfel, Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează, prin art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18, un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia instanţa are obligaţia de a analiza şi de a se pronunţa şi prin prisma existenţei unei vătămări produse reclamantului, într-un drept ori într-un interes legitim privat.

A susţinut că contestatorul nu probează existenţa încălcării vreunui drept personal, recunoscut de lege, sau a unui interes legitim privat, astfel cum acestea sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. o) şi p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Obiectul cauzei deduse judecăţii constă în anularea unei hotărâri adoptate de Biroul Electoral Central constituit pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, finalitatea la care se tinde prin acest demers judiciar, fiind, în esenţă, anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024 pe considerentul că dreptul acestuia de a fi ales "este viciat prin perioada scurtă de strângere de semnături impusă de Biroul Electoral Central în mod discreţionar şi fără temeiuri de drept."

Pe de o parte, actul menţionat se referă exclusiv la termenul recomandat de depunere a listei de susţinători cuprinzând cel puţin 0,5% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral la nivel naţional în vederea beneficierii de dovada emisă de Biroul Electoral Central în baza căreia se pot depune liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale de către formaţiunile politice, iar între documentul menţionat şi aşa-zisa vătămare nu există o legătură de cauzalitate directă atâta vreme cât dispoziţiile interpretate prin acesta nu sunt aplicabile candidaţilor independenţi, respectiv termenele prevăzute de hotărârea criticată nu afectează depunerea candidaturii independente a contestatorului.

În concret, prin Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 Biroul Electoral Central interpretează prevederile art. 53 alin. (2) şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, Legea 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare conferă un regim distinct înregistrării candidaturilor independente. Astfel, candidaţii independenţi trebuie să fie susţinuţi, potrivit dispoziţiilor art. 54 alin. (3) şi (7) din legea menţionată, de minimum 1% din numărul total al alegătorilor înscrişi în Registrul electoral cu adresa de domiciliu sau reşedinţă în circumscripţia respectivă, fără ca numărul acestora să fie mai mic de 1.000 de alegători, iar, în vederea înregistrării propunerii de candidatură, fiecare candidat independent depune personal, conform art. 55 alin. (1) din aceeaşi lege, la biroul electoral de circumscripţie, 4 dosare (...).

Astfel, în contextul demersului contestatorului, a apreciat intimatul, că în cazul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a justifica interesul reclamantului în promovarea prezentei acţiuni, nefiind clar folosul efectiv pe care acesta l-ar obţine în ipoteza admiterii acţiunii formulate, de vreme ce nu se poate discuta de o îngrădire a dreptului acestuia de a fi ales prin Hotărârea Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024.

Pentru aceste motive, a solicitat să se respingă acţiunea contestatorului ca fiind lipsită de interes.

Pe fond, a formulat concluzii de respingere a contestaţiei ca neîntemeiată având în vedere că Biroul Electoral Central nu a adăugat la lege şi nu a stabilit în mod discreţionar termenele criticate, ci a suplinit o lacuna a legii, prin stabilirea unor termene de recomandare care să clarifice regulile procedurale prevăzute la art. 52 alin. (1) şi (2), la art. 53 alin. (2) şi la art. 54 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, în cadrul competenţei acestuia prevăzută de art. 12 alin. (1) lit. a) din aceeaşi lege.

Tot ca apărare de fond a arătat că se relevă lipsa vătămării intereselor contestatorului prin adoptarea hotărârii BEC atacate, de interpretare a prevederilor art. 53 alin. (2) şi art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare, având în vedere că aceste dispoziţii sunt aplicabile în exclusivitate formaţiunilor politice enumerate de acestea, astfel că numai acestea au vocaţia de a depune liste la Biroul Electoral Central în vederea depunerii de liste de candidaţi în toate circumscripţiile electorale. Voinţa legiuitorului a fost aceea de a înlătura de la aplicarea acestor prevederi candidaţii independenţi, în condiţiile în care, în considerarea dispoziţiile art. 52 alin. (6) din aceeaşi lege " (6) O persoană poate candida fie pentru un mandat de deputat, fie pentru un mandat de senator si numai intr-o singură circumscripţie electorală."

Pentru aceste motive, a solicitat, în principal, declinarea soluţionării cauzei, iar în subsidiar, pe fond, respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra excepţiei de necompetenţă materială a instanţei

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi art. 132 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia necompetenţei materiale a instanţei supreme, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care o va admite şi va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În esenţă, contestatorul A. a învestit Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 3H de la 16 septembrie 2024, emisă de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024, privind interpretarea prevederilor art. 53 alin. (2), art. 54 alin. (1) din Legea nr. 208/2015 privind alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Autorităţii Electorale Permanente.

Hotărârea nr. 3H/16.09.2024 a fost adoptată de Biroul Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 în exercitarea atribuţiilor de la art. 12 alin (1) lit. a) din Legea nr. 208/2015, potrivit căruia:

"(1) Biroul Electoral Central are următoarele atribuţii principale:

a) urmăreşte aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privitoare la alegeri şi asigură interpretarea unitară a prevederilor acestora;(…)"

Cererea contestatorului privind anularea Hotărârii Biroului Electoral Central nr. 3H/16.09.2024 a fost întemeiată pe prevederile art. 23 alin. (1), alin. (2) şi alin. (3) şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară precum şi pe art. 10 alin. (1), art. 1 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit acestor texte de lege:

Art. 23 din Legea nr. 304/2022

(1) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel.

(2) Hotărârea de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, pronunţată de ultima instanţă, este supusă căii de atac a recursului.

(3) secţia I civilă, secţia a II-a civilă şi secţia de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie judecă printr-un complet diferit al acestora recursul formulat împotriva hotărârilor pronunţate de aceste secţii, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.

Art. 25 din Legea nr. 304/2022

Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu competenţa fiecăreia, soluţionează:

a) cererile de strămutare, pentru motivele prevăzute în codurile de procedură;

b) conflictele de competenţă, în cazurile prevăzute de lege;

c) orice alte cereri prevăzute de lege.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Art. 10 din Legea nr. 554/2004

(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Niciuna dintre aceste prevederi legale nu reglementează însă competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona, în primă instanţă o acţiune în contencios administrativ îndreptată împotriva unui act administrativ, fie el normativ, iar cauza pendinte nu se circumscrie categoriei de contestaţii care intră în competenţa de primă şi ultimă instanţă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie potrivit normelor speciale din Legea nr. 208/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin urmare, în raport cu obiectul contestaţiei şi cu temeiul de drept invocat către contestator, cererea dedusă judecăţii în prezenta cauză nu face parte dintre contestaţiile prevăzute a fi soluţionate în primă instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ci aceasta reprezintă o acţiune îndreptată împotriva hotărârii BEC ca act administrativ vătămător.

Or, competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este reglementată prin dispoziţiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Astfel, instanţa supremă nu poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri de chemare în judecată decât în cazurile prevăzute expres prin lege în competenţa sa, conform art. 97 pct. 4 din C. proc. civ., text care, pentru considerentele expuse mai sus, nu este incident în cauză.

În ceea ce priveşte natura juridică a hotărârilor organismelor electorale, în considerentele Deciziei nr. 16 din 18 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 924 din 24 noiembrie 2017, s-a reţinut că birourile electorale sunt organisme administrativ-electorale cu prerogative temporare de putere publică, iar actele lor sunt acte administrative sau administrativ-jurisdicţionale, care aparţin materiei contenciosului electoral (paragraful 58), remarcându-se existenţa a trei categorii de acte determinate de competenţele legale. Astfel, birourile electorale: soluţionează conflictele apărute în perioada electorală (atribuţii de contencios electoral - acte administrativ-jurisdicţionale); hotărăsc în legătură cu unele operaţiuni electorale (acte administrative); emit acte de legiferare şi interpretare unitară a dispoziţiilor electorale cu obligativitate pentru toate celelalte structuri electorale (atribuţii care intră doar în competenţa Biroului Electoral Central) (paragraful 57).

În aceleaşi considerente se mai reţine că atunci când a stabilit o competenţă specială pentru contestarea actelor organismelor electorale, legiuitorul în materie electorală a făcut o derogare de la cenzura actelor administrative pe calea contenciosului administrativ, derogare permisă de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, având în vedere natura specifică a acestor acte şi faptul că ele aparţin materiei contenciosului electoral, desprinsă din materia contenciosului administrativ general (paragraful 67). "Atunci când legea organică stabileşte o procedură specială de cenzură a actelor administrative se aplică această procedură, iar ori de câte ori în legile electorale nu se prevede o procedură specială de contestare a actelor emise de structurile electorale, în jurisprudenţă s-a recunoscut dreptul de acces la justiţie potrivit Legii contenciosului administrativ, ca jurisdicţie cu caracter general în materia actelor administrative." (paragraful 68)

Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea formulată în prezenta cauză este supusă cadrului procedural special prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din lege, care prevăd că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Cum prin legea specială nu se prevede altfel, competenţa materială de soluţionare a prezentei cereri revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, iar în ceea ce priveşte instanţa competentă teritorial, având în vedere dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa revine Curţii de Apel Bucureşti, în a cărei circumscripţie teritorială se află sediile ambelor părţi.

Pentru considerentele arătate, în conformitate cu dispoziţiile art. 132 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 97 pct. 4 din C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, Înalta Curte, secţia de contencios administrativ şi fiscal va admite excepţia necompetenţei materiale şi va declina competenţa materială de soluţionare a cererii formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024 în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia necompetenţei materiale, invocată de reprezentantul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de intimatul Biroul Electoral Central.

Declină competenţa de soluţionare a contestaţiei formulate de contestatorul A. împotriva Hotărârii Biroului Electoral Central pentru alegerea Senatului şi a Camerei Deputaţilor din anul 2024 cu nr. 3H din 16 septembrie 2024, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac, conform art. 132 alin. (3) C. proc. civ.

Pronunţată astăzi, 20 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.