Competence for judicial review of administrative silence and referral of requests against national-level authorities
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice ruled definitively that the Bucharest Court of Appeal, Administrative and Fiscal Section, has material and territorial competence to adjudicate a negative conflict of jurisdiction, effectively reversing the Tribunal Prahova’s declination and affirming the Court of Appeal’s initial refusal to transfer the case to the first-instance tribunal. The dispute concerned a claim by a minor’s representative against a national disability protection authority, challenging an administrative refusal to process a request for disability reclassification and protection, which was subsequently modified via additional petitions to specifically demand a written response to the unaddressed initial request and the forwarding of said request to the competent local authority. The decisive legal basis was Article 8(1) of Law No. 554/2004 regarding the unjustified refusal or failure to solve a request in the legal deadline, combined with Article 10 of the same law, which establishes that jurisdiction for claims against national-level authorities lies with the court of appeal in the plaintiff’s district, superseding the tribunal’s incorrect assessment that the case fell under first-instance jurisdiction.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ, art. 399 alin. (1) C. proc. civ, art. 400 alin. (1) C. proc. civ; Competence for judicial review of administrative silence and referral of requests against national-level authorities: Tribunalul a reţinut că solicitările din cererile modificatoare a cererii iniţiale se încadrează în dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 iar instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza este dată de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv curtea de apel, fiind un litigiu care priveşte posibila nesoluţionare a cererii reclamantului înregistrată sub nr. x/30.10.2023 pe rolul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 07.05.2024, reclamanta A. prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi să se dispună în sarcina pârâtei soluţionarea favorabilă a cererii înregistrată cu nr. x/30.10.2023, anularea Hotărârii nr. 1287/19.09.2023 şi emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde minorei protecţia necesară conform recomandărilor medicale depuse ca anexă la Cererea nr. x/05.09.2023 (inclusiv Certificat medical nr. 723/28.06.2023).
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 275 pronunţată în data de 7 iunie 2024, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a curţii de apel, a declint competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. .
În motivarea soluţiei, a reţinut că, în mod artificial, reclamantul susţine existenţa unui raport juridic litigios cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, determinat de existenţa unei proceduri legale pe care instituţia pârâtă nu ar fi respectat-o, întrucât, în realitate, scopul urmărit de reclamant, prin demersul, său nu poate fi altul decât anularea hotărârii nr. 1287/19.09.2023 şi emiterea unei hotărâri de reîncadrare a copilului A. într-o categorie de persoane cu handicap, autoritatea publică emitentă a actului contestat fiind în realitate Comisia pentru Protecţia Copilului Prahova.
A apreciat că, în speţă, raportat şi la decizia ÎCCJ nr. 1/2017, competenţa de soluţionare a cauzei revine tribunalului.
2.2. Prin sentinţa nr. 865 din 18.07.2024, Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Prahova invocată de reclamant, a declint competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect "refuz soluţionare cerere, formulată de petenta A. prin reprezentant B., în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că la data de 4 iunie 2024 reclamantul a depus la dosar o cerere adiţională prin care a modificat obiectul acţiunii, solicitând obligarea pârâtei să trimită cererea sa autorităţii competente, pentru cazul în care pârâta îşi declină competenţa, iar la 18.07.2024 reclamantul a depus o nouă cerere adiţională prin care a precizat obiectul acţiunii, constând în obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 şi obligarea pârâtei să trimită autorităţii competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta îşi declină competenţa de soluţionare.
Tribunalul a reţinut că solicitările din cererile modificatoare a cererii iniţiale se încadrează în dispoziţiile art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004 iar instanţa de contencios administrativ competentă să soluţioneze cauza este dată de dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv curtea de apel, fiind un litigiu care priveşte posibila nesoluţionare a cererii reclamantului înregistrată sub nr. x/30.10.2023 pe rolul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Analizând aspectele cauzei, Înalta Curte reţine că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 07.05.2024, reclamanta A. prin reprezentant B. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administraţia Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi să se dispună în sarcina pârâtei soluţionarea favorabilă a cererii înregistrată cu nr. x/30.10.2023, anularea Hotărârii nr. 1287/19.09.2023 şi emiterea unei noi hotărâri prin care să acorde minorei protecţia necesară conform recomandărilor medicale depuse ca anexă la Cererea nr. x/05.09.2023 (inclusiv Certificat medical nr. 723/28.06.2023).
Ulterior, la data de 4 iunie 2024 reclamantul a depus la dosar o cerere adiţională prin care a modificat obiectul acţiunii, solicitând obligarea pârâtei să trimită cererea sa autorităţii competente, pentru cazul în care pârâta îşi declină competenţa, iar la 18.07.2024 reclamantul a depus o nouă cerere adiţională prin care a precizat obiectul acţiunii, constând în obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 şi obligarea pârâtei să trimită autorităţii competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta îşi declină competenţa de soluţionare.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 27/2002, ale Legii nr. 272/2004, ale Legii nr. 448/2004, ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, ale Ordinului nr. 1066/09.05.2023 al MMPS şi ale O.U.G. nr. 80/2013.
Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, apreciind diferit asupra obiectul acţiunii şi rangul autorităţii competente să soluţioneze cererea pe cale administrativă.
În ceea ce priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, în acord cu Tribunalul Prahova, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte constată că cererea, aşa cum a fost modificat prin cererile adiţionale din data de 4 iunie 2024 şi 8 iulie 2024, are ca obiect obligarea pârâtei să îi răspundă în scris la cererea sa înregistrată sub nr. x/30.10.2023 şi obligarea pârâtei să trimită autorităţii competente cererea nr. x/30.10.2023, pentru cazul în care pârâta îşi declină competenţa de soluţionare, obiect ce se încadrează în prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, referitor la nesoluţionarea în termen sau refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, de rangul autorităţii pârâte Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi şi domiciliul reclamantei sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială şi teritorială revenind Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
.Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.
În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.
Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petenta A. în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Protecţia Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.