Territorial jurisdiction for traffic contravention complaints: applicability of alternative venue rule at domicile following legislative amendment

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin plângerea formulată la data de 03.08.2023 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. x/2023, petentul A. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, plângere contravenţională împotriva procesului-verbal nr. x/21.07.2023.

Prin sentinţa civilă nr. 1391/11.10.2023, Judecătoria Caracal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rm. Vâlcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1391/11.10.2023, Judecătoria Caracal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Pentru a pronunţa această soluţie a reţinut că în ce priveşte competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale din cauză, este aplicabil art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.

Întrucât fapta a fost constatată în localităţii Malaia, jud. Vâlcea, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Vâlcea, jud. Vâlcea, conform Hotărârii nr. 102/10.06.2021 privind stabilirea localităţilor care fac parte din circumscripţiile judecătoriilor din fiecare judeţ, publicată în Monitorul Oficial al României la data de 25.06.2021.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 473 pronunţată în data de 02 februarie 2024 Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secţia Civilă a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe petentul A., în favoarea Judecătoriei Brezoi.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, potrivit art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta (forma în vigoare la data întocmirii procesului-verbal).

Competenţa determinată potrivit acestui text de lege este o competenţă teritorială exclusivă, instanţa reţinând caracterul special al normei prevăzute de art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, faţă de regula generală de stabilire a competenţei de soluţionare a plângerilor contravenţionali, prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Întrucât locul constatării contravenţiei este localitatea Malaia, jud. Vâlcea, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze plângerea contravenţională este Judecătoria Brezoi.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 273 pronunţată în data de 30.04.2024, Judecătoria Brezoi a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii contravenţionale formulate de către petentul A., în favoarea Judecătoriei Caracal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Judecătoria Brezoi a reţinut că potrivit art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, în forma în vigoare la data sesizării instanţei de judecată, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 254/2023, în vigoare începând cu data de 27.07.2023:

"Împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se poate depune plângere, în termen de 15 zile de la comunicare, la judecătoria în a cărei rază de competenţă a fost constatată fapta ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul."

În cauză, petentul a înţeles să învestească instanţa de la domiciliul său cu soluţionarea plângerii contravenţionale, alegând astfel instanţa care să soluţioneze cererea.

Având în vedere alegerea petentului, instanţa nu se poate dezînvesti prin declinarea competenţei de soluţionare a cauzei şi nici petentul nu poate reveni asupra alegerii, în favoarea altei instanţe competente.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Cererea dedusă judecăţii are ca obiect plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor pe drumurile publice.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere teritorial apreciind diferit asupra dispoziţiilor art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

Înalta Curte constată că la data formulării plângerii contravenţionale, şi anume 03.08.2023, dispoziţiile art. 118 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 instituiau o competenţă teritorială alternativă în favoarea judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşita contravenţia ori la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul contravenientul şi că prima instanţă legal învestită de contestator a fost Judecătoria Caracal, această instanţă fiind competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe petentul A. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Vâlcea, în favoarea Judecătoriei Caracal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.