Competence threshold for tax interest claims: effect of unelaborated amendment increasing object value below 3 million RON limit under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii ANAF- DGRFP Galati, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Pătârlagele, a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 3.011.000 RON, cuantum majorat prin cererea de la termenul din 12.09.2023, cu titlul de dobândă de întârziere, calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 59 din data de 6 februarie 2023, Curtea de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Ploieşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator B. Bucureşti, în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, ANAF-DGRFP Galaţi, Serviciul Fiscal Orăşenesc Pătârlagele, în favoarea Tribunalul Buzău, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, a reţinut, în esenţă, că pentru determinarea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ ce soluţionează în fond litigiul este aplicabil criteriul valoric prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta solicită restituirea dobânzii fiscale aferente TVA de rambursat.

Suma dedusă judecăţii este 2.117.203 RON, inferioară pragului valoric de 3000000 RON.

Deşi reclamanta a indicat suma de 3.011.000 RON printr-o cerere modificatoare, aceasta nu a fost avută în vedere, în condiţiile în care nu sunt arătate argumentele de fapt şi de drept care au condus la această modificare a câtimii obiectului cererii de chemare în judecată.

Din punct de vedere teritorial, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, iar în speţă sediul reclamantei este în com Pîrscov, jud. Buzău.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 324 din data de 22 mai 2024 Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a sa, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a constatat conflictul negativ de competenţă între Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a suspendat din oficiu orice judecată a cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, să soluţioneze conflictul negativ de competenţă.

Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că investirea instanţei de judecată s-a realizat de către reclamantă cu o acţiune având ca obiect obligarea pârâtelor la plata sumei de 3.011.000 RON reprezentând dobândă calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003.

Niciuna dintre pârâte nu a contestat valoarea obiectului cererii modificate pentru a fi incidente prevederile art. 98 alin. (3) C. proc. civ.

Reclamanta a indicat atât în cererea de chemare în judecată iniţial înregistrată, cât şi în cererea de modificare, temeiul juridic apreciat a fi incident, anume art. 120 din O.G. nr. 92/2003, astfel că lipsa unui răspuns din partea acesteia la solicitarea instanţei de a îl indica din nou nu poate fi sancţionată cu a considera cererea modificatoare ca informală sub acest aspect.

Aşadar, atât timp cât modificarea cuantumului obiectului cererii a fost făcută de reclamantă anterior primului termen de judecată şi valoarea nu a fost contestată până la momentul procesual al stabilirii competenţei de către Curtea de Apel Ploieşti, tribunalul a constatat că, prin acţiunea sa, reclamanta pretinde obligarea pârâtelor la plata unei sume al cărei cuantum este mai mare decât pragul valoric pentru care, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială ar reveni tribunalului.

A mai reţinut tribunalul şi faptul că incidenţa vechiului sau noului Codul de procedură fiscală nu poate fi stabilită de judecător încă de la termenul de judecată definit de art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., ci cu ocazia deliberării, astfel că, şi în situaţia în care reclamanta ar fi indicat, la solicitarea instanţei, temeiul de drept, acelaşi sau un altul, nu ar fi fost relevant sub aspectul stabilirii competenţei materiale.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

În cauză, reclamanta a investit iniţial Curtea de Apel Galaţi cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2.117.203 RON reprezentând dobândă de întârziere, calculată în temeiul art. 120 din O.G. nr. 92/2003.

Ulterior, reclamanta a depus la data de 12.09.2023, pentru termenul de judecată din data de 12.10.2023, cerere de modificare în sensul majorării cuantumului solicitat (de 2.117.203 RON), la 3.011.000 RON.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material în raport cu valoarea obiectului cererii, apreciind diferit asupra problemei caracterului cererii de modificare a acţiunii prin intermediul căreia s-a majorat câtimea obiectului cererii de la 2.117.203 RON la 3.011.000 RON.

Analizând aspectele cauzei deduse judecăţii, Înalta Curte constată că reclamanta nu s-a conformat obligaţiei pusă în vedere prin rezoluţia de fixare a termenului de judecată din data de 06.02.2024, prin care Curtea de Apel Ploieşti a pus în vedere reclamantei să prezinte în scris modul de calcul al obiectului cererii, astfel cum a fost precizat la termenul din 12.09.2023 la prima instanţă sesizată, respectiv suma de 3.011.000 RON. Astfel, Curtea de Apel Ploieşi a reţinut în mod corect caracterul inform al cererii de modificare a valorii obiectului cererii, arătând că nu poate da curs pretinsei cereri modificatoare, în lipsa indicării temeiurilor juridice ale cererii modificatoare.

Întrucât acţiunea reclamantei prin care pretinde obligarea pârâtelor la plata unei sume al cărei cuantum este mai mic decât pragul valoric de 3.000.000 RON prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială revine tribunalului.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., prin Lichidator B. Bucureşti în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Buzău, Serviciul Fiscal Orăşenesc Pătârlagele, ANAF-DGRFP Galaţi, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.