Competence conflict over labor wage disputes: application of special administrative procedure under Law 153/2017 vs. civil labor jurisdiction in absence of challenge to salary orders

Şedinţa publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, la data de 6.01.2021, pe rolul Tribunalului Bacău, secţia I civilă, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. au chemat în judecată pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. Obligarea Curţii de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila la:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor reclamanţilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care i-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit plătită, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolieitarea neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de munca cuvenite, astfel cum au fost stabilite dc Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Târgu Mureş;

- obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe salaríale începând cu 1 ianuarie 2018 şi pentru viitor, prin includerea şi păstrarea, luna de lună permanent, în salariile lunare brute de la data pronunţării;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele dc drepturi salaríale, calculate începând cu data scadenţei sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor) până la plata efectiva a sumelor cuvenite solicitate anterior.

2. Obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la:

- emiterea unor noi decizii de încadrare şi salarizare cu respectarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscruninării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia ni'. 23/2016 pronunţată de înalta Curte dc Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul celor menţionate cu privire la modul de calcul al salariilor reclamanţilor.

3. Obligarea în solidar a pârâţilor Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 537 pronunţată în data de 28 iunie 2023, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bacău invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declint competenţa de soluţionare a cauzei, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiţie, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În motivarea soluţiei, Tribunalul Bacău, secţia I civilă a reţinut că, deşi reclamantele solicită în primul rând plata de drepturi salariale, cererea lor nu poate fi disociată de faptul că, implicit, sunt contestate prevederile ordinelor de salarizare, ce presupune o procedură specială de valorificare a drepturilor reclamantelor, prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa V la Legea 153/2017, derogatorie de la prevederile comune ale Codului muncii.

A reţinut Tribunalul Bacău că instanţa de dreptul muncii nu ar putea statua cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantelor fără a verifica mai întâi legalitatea ordinelor de salarizare, situaţie în care s-ar încălca dispoziţiile legale imperative referitoare la competenţa materială.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 404 din data 11.03.2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a de contencios administrativ şi fiscal; a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău, spre competentă soluţionare; a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat dosarul privind pe reclamanţii, către ÎCCJ în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea soluţiei, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea actului administrativ de salarizare, ci doar recalcularea indemnizaţiei de încadrare, cu obligarea pârâţilor la calcularea, plata şi alocarea sumelor reprezentând diferenţele salariale, nefiind în acest caz aplicabile dispoziţiile art. 7 cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat:

1. Obligarea Curţii de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila la:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor reclamanţilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, conform Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acţiunea pârâţilor, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care i-a fost plătită efectiv şi suma care ar fi trebuit plătită, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolieitarea neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de munca cuvenite, astfel cum au fost stabilite dc Curtea de Apel Timişoara, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel Bucureşti şi Curtea de Apel Târgu Mureş;

- obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând aceste diferenţe salaríale începând cu 1 ianuarie 2018 şi pentru viitor, prin includerea şi păstrarea, luna de lună permanent, în salariile lunare brute de la data pronunţării;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflaţie şi prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele dc drepturi salaríale, calculate începând cu data scadenţei sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plăţile indemnizaţiilor) până la plata efectiva a sumelor cuvenite solicitate anterior.

2. Obligarea pârâtei Curtea de Apel Galaţi la:

- emiterea unor noi decizii de încadrare şi salarizare cu respectarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi a principiului nediscruninării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţia României, precum şi a dispoziţiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul celor menţionate cu privire la modul de calcul al salariilor reclamanţilor.

3. Obligarea în solidar a pârâţilor Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Brăila la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.

Instanţele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluţioneze litigiul din punct de vedere material, apreciind diferit obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv dacă în cauză sunt contestate sau nu şi prevederile ordinelor de salarizare.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte stabileşte că, în mod corect, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a-VIII a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că, în cauză, nu sunt contestate ordinele de salarizare ale reclamanţilor, motiv pentru care nu este aplicabilă procedura specială prevăzută de art. 7 cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal.

Întrucât, prin cererea de chemare în judecată nu se contestă ordinele de salarizare ci doar se solicită ca instanţa să se pronunţe cu privire la uniformizarea modului de calcul al drepturilor salariale şi la repararea prejudiciilor cauzate de neaplicarea unitară a prevedrilor legale în materia salarizării reclamanţilor, litigiu este în competenţa de soluţionare a secţiilor de litigii de muncă, respectiv în competenţa materială Tribunalului Bacău, secţia Civilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Bacău, secţia Civilă .

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii D., H., L., C., G., K., B., F., J., A., E., I., M. în contradictoriu cu pârâţii CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL BRAILA, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.