Jurisdiction over public official leave allowance claims: application of Administrative Code art. 536 over general civil competence

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 21.12.2023 sub nr. x reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General solicitând obligarea pârâtei la calcularea şi plata începând cu data formulării acţiunii şi până la data de 31.05.2023 (dată după care GNM-CG a calculat conform prevederilor legale în vigoare indemnizaţia de concediu) a indemnizaţiei de concediu de odihnă aferente zilelor de concediu de odihnă efectuate conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizaţia de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariu de bază şi sporul de condiţii vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu; obligarea pârâtei la recalcularea indemnizaţiei de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 20.12.2020, astfel încât, aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizaţia de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariul de bază şi sporul de condiţii vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu şi obligarea pârâtei la plata drepturilor astfel recalculate după modalitatea indicată la pct. 2 din acţiune începând cu data de 20.12.2020 şi până la data de 31.05.2023, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

La data de 02 februarie 2024 reclamantul A. a formulat o cerere de modificare a acţiunii prin care a solicitat obligarea pârâtei la calcularea şi plata începând cu data de 31.05.2020 şi până la data de 31.05.2023 a indemnizaţiei de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate conform prevederilor legale în vigoare, astfel încât aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizaţia de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariu de bază şi sporul de condiţii vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu; obligarea pârâtei la recalcularea indemnizaţiei de concediu de odihnă aferentă zilelor de concediu de odihnă efectuate începând cu data de 31.05.2020 şi până la data de 31.05.2023, astfel încât, aceasta să nu fie mai mică decât salariul de bază şi sporurile cu caracter permanent, respectiv indemnizaţia de concediu să fie calculată ca medie zilnică a drepturilor salariale - salariul de bază şi sporul de condiţii vătămătoare sau periculoase din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicat cu numărul de zile de concediu şi obligarea pârâtei la plata drepturilor astfel recalculate după modalitatea indicată la pct. 2 din acţiune începând cu data de 31.05.2020 şi până la data de 31.05.2023, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală de la data scadenţei până la data plăţii efective.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 37 alin. (4) din Legea nr. 153/2017, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 253 din Codul Muncii, art. 2 şi 3 din O.G. nr. 13/2011, Decizia Î.C.C.J. nr. 23/2021, art. 148, art. 194 din C. proc. civ.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 43 din 05.02.2024 Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a litigiului privind pe reclamantul A. şi pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General în favoarea Curţii de Apel Bacău.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut in vedere dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind că litigiul se încadrează în sfera contenciosului administrativ.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 78 din data de 24 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău.

S-a declinat competenţa cauzei privind acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

În temeiul art. 134 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecăţii şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ şi jurisprudenţei Î.C.C.J., indiferent de rangul autorităţii chemate în judecată, competenţa privind soluţionarea cauzelor derivate din raportul de muncă sunt de competenţa tribunalului.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă:

Argumente de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competentă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu cererea formulată de reclamant, numit în funcţia publică de comisar şef, prin care a solicitat obligarea pârâtei Garda Naţională de Mediu la calculul şi plata indemnizaţiei de concediu.

Cu privire la raportul juridic dedus judecăţii, constată instanţa, că potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Consituţia României: Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, iar normele care reglementează competenţa materială procesuală (specializată) sunt de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public-buna administrare a actului de justiţie, asigurarea respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor, asigurarea respectării drepturilor la un proces echitabil.

Competenţei materiale procesuale i se subsumează şi competenţa specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum şi în cuprinsul unor legi speciale, cum este Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.

Ca ramură distinctă de drept public, dreptul administrativ reglementează o grupare specifică de raporturi sociale, care constituie obiectul activităţii administrative a statului şi al autorităţilor publice locale.

Exceptând actele administrative, toate celelalte acte ale autorităţilor administraţiei publice (cum sunt, de exemplu, cele aferente unor raporturi juridice civile ori de muncă) încheiate în cadrul unor raporturi juridice aparţinând altor ramuri de drept, excedează materiei contenciosului administrativ.

Contrar celor reţinute de Tribunalul Bacău, Inalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unui raport de drept administrativ, autoritatea pârâtă neacţionând în regim de putere publică, astfel că nu poate fi reţinut criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice, prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

Prezintă relevanţă dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, corect reţinute de curtea de apel, potrivit cărora:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Având în vedere argumentele expuse în cuprinsul prezentei hotărâri, observând că nicio normă specială nu prevede competenţa expresă a instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii se circumscrie noţiunii de raport de serviciu al funcţionarului public, instanţa competentă fiind tribunalul, secţia de contencios administrativ.

4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

În temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.