Former deputies' age-limit allowance dispute assigned to labor tribunal as social insurance matter.

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 16.08.2023, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, solicitând instanţei anularea Ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi, obligarea pârâţilor la plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 01.07.2023 la zi şi în continuare lunar, pentru fiecare dintre reclamanţi, obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale către fiecare reclamant calculată de la data emiterii Ordinelor atacate şi până la data efectivă a plăţii, precum şi actualizarea sumelor datorate cu rata inflaţiei, obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În acelaşi cadru procesual, reclamanţii au formulat şi o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 192/2023 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 1703/2023 din data de 23 noiembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială a Tribunalului Gorj, secţia de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputatilor şi Secretarul General al Camerei Deputatilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că reclamanţii nu au chemat în judecată CNPP, casa teritorială de pensii sau casa de pensii sectorială, astfel că nu sunt incidente diospoziţiile alin. (1) ci ale alin. (2) din art. 154 din Legea nr. 263/2010, respectiv, cererea de chemare în judecată se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are sediul pârâtul.

2.2 Prin sentinţa nr. 1719/2024 din data de 19 martie 2024, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut căindemnizaţia pentru limită de vârstă reglementată de Legea nr. 96/2006 nu are configuraţia unui venit de înlocuire suportat dintr-un buget de asigurări, ci a unui beneficiu pecuniar sui generis, că actele de dispoziţie privind încetarea plăţii indemnizaţiei contestate în cauză sunt acte administrative cu caracter individual emise de către Camera Deputaţilor - "autoritate publică centrală" în sensul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ, Tribunalul a constatat ca fiind competentă material, în temeiul prevederilor art. 96 punctul 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2.3. Prin sentinţa civilă nr. 205 din 17 mai 2024 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamanţii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, s-a suspendat judecarea cauzei şi s-a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia C.A.F. pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

A reţinut curtea de apel că litigiul pendinte este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinelor a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

S-a reţinut că legiuitorul a calificat indemnizaţia pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", în contextul în care, prin prevederile O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a reglementat în cuprinsul art. VI, la fel ca în ipoteza altor drepturi privind pensiile speciale, modificările normative aduse modului de determinare a indemnizaţiei prevăzute de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanţii au solicitat instanţei de litigii de muncă şi asigurări sociale anularea ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă emise pentru fiecare dintre reclamanţi şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limita de vârstă începând cu data de 01.07.2023.

Reclamanţii au arătat că au exercitat o funcţie de demnitate publică în Parlamentul României şi că, odată cu încetarea mandatului de deputat şi îndeplinirea condiţiilor legale cu privire la vârsta de pensionare, au dobândit dreptul la indemnizaţia pentru limită de vârstă, astfel cum este prevăzută la art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Calitatea emitentului ordinelor de încetare la plată a indemnizaţiiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamanţii au supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale aspect care rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Or, faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv dreptul de pensie, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, în vigoare la momentul sesizării instanţei. Faptul că actul contestat a fost emis de o autoritate publică nu atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 deoarece acesta nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 iar raportat la natura raporturilor juridice deduse controlului, numai instanţele prin intermediul cărora se realizează jurisdicţia asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalităţii actului dedus judecăţii.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

Totodată, Înalta Curte va reţine şi incidenţa dispoziţiilor art. 154 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, care fac trimitere la instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul pârâtului, în condiţiile în care acţiunea nu este formulată în contradictoriu cu Casa Naţională de Pensii Publice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâţii Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.