Jurisdictional conflict over state aid recovery decision resolved in favor of first-instance tribunal

Şedinţa publică din data de 18 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş, sub nr. x/2023, reclamantul A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului -Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara, să se pronunţe o hotărâre prin care să se dispună anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 de recuperare parţială/integrală a ajutorului de stat nr. 28346/24.11.2020 emis de Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara şi, pe cale de consecinţă, constatarea faptului că suma de 10.724,30 RON imputată nu este datorată, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 8 şi următoarele din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 304 din 2 aprilie 2024, Tribunalul Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi a declinat soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului -Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara, în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

Pentru a pronunţa această soluţie Tribunalul Timiş a avut în vedere următoarele aspecte:

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 emisă de Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara, iar în motivarea cererii reclamanta solicită instanţei să constate nelegalitatea dispoziţiilor din Ordinul comun al Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului De Afaceri nr. 1060/2857/2020 care stau la baza emiterii Deciziei nr. 226/28.03.2023, dispoziţii identificate ca fiind cele de punctul nr. 6.19 din Schema De Ajutor De Stat din 8 septembrie 2020.

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Constatând că emitenţii Ordinului nr. 1060/2857/2020 intră în categoria autorităţilor publice centrare, iar analiza legalităţii acestui act se poate face în condiţiile art. 4 alin. (4) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţa a reţinut că ambele petite trebuie calificate ca fiind capete de cerere principale, întrucât analiza actului administrativ depinde de analiza prealabilă a normativului.

Prin urmare, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş şi, în baza art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.

2.2. Prin sentinţa civilă nr. 436 din 30 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2023, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Timişoara şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, raportat la dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004, curtea de apel a reţinut că esenţială în determinarea competenţei materiale de soluţionare este natura raportului juridic dedus judecăţii, respectiv rangul autorităţii emitente a actului administrativ contestat, în speţă această autoritate fiind reprezentată de Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara, aşadar o autoritate de rang local.

Nici dacă s-ar aprecia în speţă că ar fi aplicabil criteriul valoric, iar ajutorul de stat imputat prin Decizia nr. 226/28.03.2023 de recuperare parţială/integrală a acestuia ar fi asimilat noţiunii de taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii, la care fac referire dispoziţiile art. 10 teza a doua din Legea 554/2004, competenţa de soluţionare stabilită în raport de acest criteriu nu ar reveni Curţii de Apel, deoarece suma de 10.724,30 RON imputată nu depăşeşte pragul legal de 3.000.000 RON.

Totodată, curtea a constatat că reclamanta nu a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere în anulare expresă, care să se regăsească în petitul acţiunii, prin care solicită instanţei să constate nelegalitatea dispoziţiilor din Ordinul comun al Ministerul Fondurilor Europene şi Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului De Afaceri nr. 1060/2857/2020, dispoziţii în temeiul cărora a fost emisă Decizia nr. 226/28.03.2023, astfel încât să se poată reţine competenţa Curţii; simpla referire la legalitatea acestui act normativ în cuprinsul cererii de chemare în judecată nu poate determina o atare concluzie, faţă de principiul disponibilităţii, conform căruia instanţa este datoare să soluţioneze cererea în limitele învestirii.

În consecinţă, constatând că actul administrativ decizional contestat în cauză nu a fost emis de o autoritate publică centrală, pentru a se reţine competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel, fiind irelevantă sub acest aspect menţiunea inserată în motivarea acţiunii privind nelegalitatea unor prevederi dintr-un act administrativ, coroborat cu faptul că sediul reclamantei este situat în Timişoara, curtea de apel a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materiale de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată existenţa în cauză a unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi cu prevederile legale incidente în materie.

Litigiul are ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 226/28.03.2023 de recuperare parţială/integrală a ajutorului de stat nr. 28346/24.11.2020 emisă de Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara şi, pe cale de consecinţă, constatarea faptului că suma de 10.724,30 RON imputată nu este datorată.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (1) şi (1)1 din Legea nr. 554/2004 "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe ţi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(11) Cererile privind actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene se soluţionează potrivit criteriului valoric, iar cererile care au ca obiect acte administrative neevaluabile se soluţionează potrivit rangului autorităţii, conform prevederilor alin. (1)."

Reclamanta A. S.A. a introdus cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 la Tribunalul Timiş care a declinat soluţionarea în favoarea Curţii de Apel Timişoara, motivând că în cuprinsul cererii reclamanta a solicitat constatarea nelegalităţii dispoziţiilor din Ordinul comun al Ministerului Fondurilor Europene şi Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri nr. 1060/2857/2020 (pct. 6.19 din Ordin) care stau la baza emiterii deciziei atacate.

Înalta Curte nu împărtăşeşte soluţia Tribunalului Timiş, reţinând că reclamanta nu a învestit instanţa cu un capăt de cerere explicit care să se regăsească în petitul acţiunii, astfel încât, faţă de natura raportului juridic dedus judecăţii, cât şi din perspectiva criteriului valoric (10.724,3 RON), Tribunalul Timiş este instanţa competentă.

În petitul cererii, reclamanta a solicitat anularea Deciziei nr. 226/28.03.2023 care nu a fost emisă de o autoritate publică centrală, constatarea nelegalităţii Ordinului nr. 1060/2857/2020 fiind invocată în conţinutul cererii. De altfel, reprezentantul reclamantei nu a susţinut o eventuală modificare în acest sens a obiectului cererii de chemare în judecată nici în faţa Curţii de Apel Timişoara, solicitând admiterea excepţiei necompetenţei materiale a acestei instanţe.

Pe de altă parte, decizia a fost emisă în cadrul cererii de finanţare din Măsura Microgranturi acordate din fonduri externe nerambursabile

În consecinţă, analizând cererea de chemare în judecată prin raportare la înscrisurile care o însoţesc şi la normele de drept anterior citate care reglementează criteriul valoric în temeiul căruia competenţa de soluţionare acţiunii revine tribunalului sau curţii de apel, Înalta Curte reţine că, în mod real, obiectul dosarului de faţă are o valoare mai mică de 3.000.000 RON aşa cum în mod corect a constatat şi Curtea de Apel Timişoara.

Astfel, valoarea sumei imputate pentru care reclamanta a solicitat să se constate că nu o datorează este de 10.724,30 RON, motiv pentru care competenţa materială de soluţionare a unei cereri care are ca obiect anularea actului de imputare a acestei sume revine tribunalului, potrivit aceluiaşi criteriu valoric anterior enunţat.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului şi Turismului - Agenţia pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii Timişoara, în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.