Negative jurisdictional conflict in military pension recalculation litigation: administrative litigation competence for central public authority liability

Şedinţa publică din data de 17 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea adresată instanţei, astfel cum a fost modificată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la efectuarea operaţiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu de care beneficiază reclamantul, pe de o parte, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 şi, pe de altă parte, prin aplicarea unor acte normative ulterioare celor evidenţiate anterior, respectiv Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022 şi O.U.G. nr. 168/2022, precum şi O.U.G. nr. 54/2023. Toate celelalte capete de cerere sunt subsecvente şi accesorii acestui prim petit.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1335 din data de 19 aprilie 2024, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a reţinut dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cărora acţiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanţei Guvernului.

Prin sentinţa civilă nr. 222 din 20 iunie 2024, Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

A constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Curtea de Apel a apreciat că acţiunea pendinte nu este de competenţa instanţelor de contencios administrativ, litigiul referitor la jurisdicţia în sistemul pensiilor militare de stat judecându-se conform procedurii determinate prin Legea nr. 223/2015 de către completul specializat pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, acţiunea fiind însoţită şi de excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G nr. 59/2017, reclamantul fiind nemulţumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu a cărui beneficiar este, astfel cum era reglementat de dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acestei acţiuni pe rolul instanţei de judecată, respectiv la obiectul acţiunii, constând în obligarea autorităţilor pârâte la plata de despăgubiri şi la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5), coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În speţă, este determinant criteriul rangului central al autorităţiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naţionale) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În raport şi de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte constată potrivit dovezilor de la dosar că reclamantul are domiciliul în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, motiv pentru care reţine că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamant A. şi pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Apararii Nationale - Unitatea Militara 02505 Bucureşti în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 septembrie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.