Compulsory ordering of local election date barred by statutory prohibition on scheduling votes one year before mandate expiration

Şedinţa publică din data de 25 ianuarie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19.09.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Autoritatea Electorală Permanentă, solicitând:

- obligarea pârâtului Guvernul României la emiterea hotărârii de Guvern prin care să se stabilească data alegerilor parţiale pentru demnitatea de primar al Unităţii Administrativ Teritoriale Sector 5 Bucureşti, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să iniţieze şi să promoveze în şedinţa de Guvern hotărârea prin care să se stabilească data alegerilor parţiale pentru demnitatea de primar al Unităţii Administrativ Teritoriale Sector 5 Bucureşti, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ şi art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015;

- obligarea pârâtei Autoritatea Electorală Permanentă să propună Guvernului şi Ministerului Afacerilor Interne iniţierea, promovarea şi adoptarea hotărârii de Guvern prin care să se stabilească data alegerilor parţiale pentru demnitatea de primar al Unităţii Administrativ Teritoriale Sector 5 Bucureşti, conform art. 160 alin. (11) din Codul administrativ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 314 din 1 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiate, excepţia lipsei de interes, invocată de pârâţi, şi excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Guvernul României. Totodată, a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâtul Guvernul României la emiterea hotărârii de Guvern prin care să stabilească data alegerilor parţiale pentru funcţia de primar al Sectorului 5 Bucureşti, a obligat pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă şi Ministerul Afacerilor Interne să formuleze propuneri către Guvernul României pentru stabilirea datei alegerilor parţiale pentru funcţia de primar al Sectorului 5 Bucureşti şi a respins cererea, în rest, ca neîntemeiată.

De asemenea, a obligat pârâţii, în solidar, să plătească reclamantului suma de 40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.

3. Recursurile exercitate în cauză

Toţi cei trei pârâţi au atacat cu recurs sentinţa menţionată şi au solicitat casarea hotărârii recurate, rejudecarea cauzei şi respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

3.1. Recurentul- pârât Guvernul României a formulat critici pe care le-a încadrat în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 din C. proc. civ., precizând că recursul este supus dispoziţiilor speciale cuprinse în art. 20 din Legea nr. 554/2004.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., partea a arătat că sentinţa atacată a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul că instanţa a eludat faptul că stabilirea datei alegerilor locale parţiale reprezintă o atribuţie exclusivă a Guvernului României, prevăzută prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (2) din Constituţie.

Înfăptuirea justiţiei presupune sancţionarea actelor şi conduitelor ilicite şi corectarea acestora în spiritul şi litera legii, iar nu imixtiunea în activitatea altor puteri ale statului. La rândul său, contenciosul administrativ are ca obiect protecţia persoanelor vătămate în propriile drepturi şi interese prin actele administraţiei, iar nu acţiuni directe având ca scop pătrunderea în sfera de competenţă exclusivă de competenţă a administraţiei publice.

În acest sens, a invocat dispoziţiile art. 50 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora aprecierea necesităţii şi oportunitatea emiterii actelor administrative ale Guvernului aparţin Guvernului, şi a făcut referire la jurisprudenţa Curţii constituţionale a României.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Guvernul României a criticat soluţia de respingere a excepţiei lipsei de interes a intimatului- reclamant în promovarea acţiunii, arătând că motivele invocate de acesta prin cererea de chemare în judecată au un caracter general, fără a indica în ce măsură drepturile sale de locuitor al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti au fost vătămate prin tergiversarea organizării alegerilor locale şi fără a dovedi un interes legitim privat legat de o potenţială calitate de candidat, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 115/2015.

Tot în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul- pârât a învederat că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. a), i), n) şi alin. (2), art. 8 alin. (1) şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a dispoziţilor speciale în materie electorală ale art. 160 alin. (11) din Codul administrativ şi ale art. 10 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015.

Astfel, a susţinut că instanţa a reţinut greşit existenţa unui refuz nejustificat în sarcina Guvernului României, făcând abstracţie de apărările şi înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Aceasta, în condiţiile în care nu a fost indicată în concret o cerere adresată acestei autorităţi publice, în raport cu care să se verifice un refuz nejustificat, în accepţiunea legii, Guvernul nu a fost sesizat cu un proiect de hotărâre întocmit de autorităţile competente pentru punerea în aplicare a legislaţiei electorale, conform normelor de tehnică legislativă regăsite în Legea nr. 24/2000 şi în Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 561/2009, iar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege trebuie să se ţină seama de întreg contextul de factori care conturează principiile conduitei sale instituţionale, inclusiv componenta financiară a procesului electoral.

3.2. Recursul pârâtului Ministerul Afacerilor Interne a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 8 C. proc. civ.

Criticile formulate în dezvoltarea primului motiv de casare sunt în mare parte identice cu cele care se regăsesc în recursul Guvernului României. Astfel, s-a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în sensul că instanţa a eludat faptul că stabilirea datei alegerilor locale parţiale reprezintă o atribuţie exclusivă a Guvernului României, prevăzută prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (2) din Constituţie. Înfăptuirea justiţiei presupune sancţionarea actelor şi conduitelor ilicite şi corectarea acestora în spiritul şi litera legii, iar nu imixtiunea în activitatea altor puteri ale statului.

În temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul- pârât a susţinut, în esenţă, că sentinţa a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a prevederilor privind organizarea alegerilor locale din art. 160 alin. (11) al Codului administrativ şi din Legea nr. 115/2015. S-a reţinut greşit existenţa unui refuz nejustificat de exercitare a atribuţiilor Ministerului Afacerilor Interne, în condiţiile în care data alegerilor locale se stabileşte exclusiv de către Guvern, legiutorul nu a prevăzut vreo sancţiune pentru nerespectarea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, iar nestabilirea datei alegerilor parţiale nu a fost expresia unui exces de putere, ci, în marja de apreciere permisă de lege, s-a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile de legalitate şi de oportunitate din punct de vedere social, politic şi, mai ales, bugetarcare să permită aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 115/2015 pentriu alegerea autorităţilor publice locale, potrivit cărora data desfăşurării alegerilor locale parţiale trebuie să se stabilească cu cel puţin 35 de zile înaintea votării.

3.3. Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi a susţinut că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material cuprinse în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015, cu modificările şi completările ulterioare.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, a făcut o expunere teoretică a condiţiilor de exercitare a acţiunii şi a soluţiilor pe care le poate pronunţa instanţa în contenciosul administrativ, după care a susţinut că instanţa de fond a stabilit în mod greşit natura juridică a adreselor comunicate intimatului- reclamant ca răspuns la solicitările sale şi existenţa unui refuz nejustificat de rezolvare a cererilor acestuia, neţinând cont de caracterul complex al contextului normativ în care se exercită drepturile electorale.

De asemenea, recurenta- pârâtă a susţinut că instanţa de fond identificat eronat o legătură de cauzalitate între conduita Autorităţii Electorale Permanente şi presupusa vătămare produsă intimatului- reclamant.

Cu referire la aplicarea prevederilor Legii nr. 115/2015, recurenta-pârâtă a arătat că prima instanţă a adoptat o interpretare restrictivă, care limitează în mod nejustificat propunerea pentru stabilirea datei alegerilor la o zi calendaristică individualizată expres, şi a ignorat faptul că din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 146 alin. (2) şi art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, ale art. 132 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 şi ale art. 103 alin. (1) lit. v) din Legea nr. 208/2015 rezultă că Autoritatea Electorală Permanentă, ca şi Ministerul Afacerilor Interne, are o competenţă limitată în organizarea procesului electoral, astfel că în sarcina sa nu ar putea fi reţinut un refuz nejustificat cu privire la stabilirea datei alegerilor, care intră în competenţa exclusivă a Guvernului României.

4. Apărările formulate şi procedura derulată în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare faţă de fiecare dintre cele trei cereri de recurs, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca neîntemeiate şi menţinerea ca legală a sentinţei atacate. A arătat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile speţei şi cu probele administrate, constatând că acţiunea formulată este întemeiată şi că este vorba despre un refuz al autorităţilor pârâte de a-şi îndeplini obligaţiile legale în vederea emiterii hotărârii de Guvern pentru stabilirea datei alegerilor pentru demnitatea de primar al sectorului 5 Bucureşti.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-reclamant, prin care a combătut apărările formulate de acesta, solicitând respingerea lor ca nefondate, precum şi concluzii scrise prin intermediul căreia a expus argumentele ce susţin solicitarea de admitere a celor trei recursuri promovate de autorităţile pârâte şi de casare a sentinţei atacate cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În cadrul notelor scrise depuse la dosar la 02.11.2023, Autoritatea Electorală Permanentă a solicitat ca la soluţionarea cauzei să se aibă în vedere dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului, nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale.

În faza procesuală a recursului au fost formulate cereri de intervenţie accesorie de către B. în sprijinul intimatului-reclamant şi de Sectorul 5 al municipiului Bucureşti în sprijinul recurenţilor-pârâţi, solicitând admiterea lor pentru motivele arătate.

Recurenta-pârâtă Autoritatea Electorală Permanentă a depus întâmpinare la cererea de intervenţie accesorie formulată de B., solicitând respingerea acesteia ca inadmisibilă şi susţinând că interesul afirmat de către intervenient nu îndeplineşte cerinţele impuse de lege prin prisma folosului practic concret, determinat, de care va beneficia în urma admiterii cererii de intervenţie formulate.

Cererile de intervenţie accesorie au fost discutate sub aspectul admisibilităţii în principiu, conform art. 64 C. proc. civ., la termenul din 09.11.2023, fiind respinse ca inadmisibile prin încheierea de şedinţă de la aceeaşi dată, pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii menţionate.

Prin notele scrise depuse la dosar la 09.11.2023, recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a solicitat, pe cale de excepţie, respingerea acţiunii reclamantului ca rămasă fără obiect, faţă de împrejurarea funcţia de primar al Sectorului 5 a fost ocupată ca urmare a Ordinului Prefectului municipiului Bucureşti nr. 400/2023, emis în executarea deciziei penale nr. 397/21.06.2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Totodată, a invocat incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, potrivit cărora cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului, nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale. Notele scrise au fost formulate în contextul discutării admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie depusă la dosar de petentul B., dar cele două aspecte rezumate mai sus nu privesc cererea de intervenţie accesorie, ci raportul juridic principal dedus judecăţii.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul din data de 11.01.2024, recurentul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a invocat lipsa de obiect şi inadmisibilitatea acţiunii reclamantului, pentru argumentele consemnate în încheierea de amânare a pronunţării pronunţată la acea dată, cu referire la emiterea Ordinului Prefectului municipiului Bucureşti nr. 400/2023 şi la împrejurarea că în cauză au devenit incidente dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

II. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor invocate în cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinările, răspunsurile la întâmpinări şi concluziile scrise depuse în cauză, dar şi în raport cu motivele de ordine publică referitoare la exercitarea dreptului la acţiune, consemnate în încheierea din 11 ianuarie 2024, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate şi le va admite, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul- reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune privind obligarea recurenţilor- pârâţi Ministerului Afacerilor Interne şi Autoritatea Electorală Permanentă, fiecare potrivit atribuţiilor prevăzute de lege, să efectueze operaţiunile administrative necesare în vederea emiterii hotărârii de guvern prin care să se stabilească data alegerilor locale parţiale pentru funcţia de primar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti, precum şi obligarea intimatului- pârât Guvernul României să emită hotărârea privind stabilirea datei alegerilor parţiale, în temeiul art. 160 alin. (11) din Codul administrativ adoptat prin O.U.G. nr. 57/2019.

Demersul procesual al intimatului- reclamant a fost întemeiat în drept, în principal, pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i), art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, fiind dedus judecăţii refuzul, pe care partea l-a apreciat ca fiind nejustificat, de rezolvare a solicitărilor referitoare la organizarea alegerilor parţiale, în condiţiile art. 10 alin. (2) şi art. 126 alin. (1) din Legea nr. 115/2015 şi art. 160 alin. (11) din Codul administrativ, în contextul în care prin Ordinul nr. 358/09.06.2022, Prefectul Municipiului Bucureşti a constatat încetat de drept mandatul de primar al Sectorului 5 al Municipiului Bucureşti al domnului C., începând cu data de 12.05.2022, când a fost pronunţată decizia penală nr. 566/A/12.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2016, în temeiul art. 275 alin. (1) şi (11) raportat la art. 160 alin. (1) lit. d) şi alin (7) - (8) din Codul administrativ.

Prima instanţă a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocate în cauză, iar pe fond a reţinut că există un refuz nejustificat al pârâţilor de a-şi îndeplini atribuţiile ce le revin, în temeiul legii, pentru a organiza alegerile locale parţiale pentru funcţia de primar al Sectorului 5 Bucureşti.

Procedând la analiza criticilor formulate de recurenţii-pârâţi Guvernul României şi Ministerul Afacerilor Interne, din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti"), Înalta Curte constastă că aceste părţi au susţinut, în esenţă, că obligaţiile dispuse prin sentinţa atacată constituie ingerinţe în sfera executivului, căruia îi aparţin în mod exclusiv atribuţiile privind organizarea alegerilor.

Criticile recurenţilor sunt însă lipsite de fundament, pentru că instanţa de fond a calificat în mod corect obiectul cauzei ca vizând refuzul nejustificat de rezolvare a unor cereri adresate autorităţilor publice, ce poate forma obiectul controlului exercitat de instanţa de contencios administrativ, conform art. 52 din Constituţia României şi art. 1 alin. (1) şi (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în temeiul art. 18 alin. (1) din aceeaşi lege, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Modul în care Legea nr. 554/2004 transpune normativ prevederea de principiu enunţată în art. 52 din Constituţia României configurează un contencios administrativ subiectiv de plină jurisdicţie, astfel că instanţa învestită cu exercitarea controlului asupra conduitei administraţiei publice are atribuţia de a anula actul administrativ sau de a obliga autoritatea publică la o anumită conduită concretizată în emiterea unui act sau în efectuarea unei operaţiuni administrative şi poate dispune măsuri pentru înlăturarea completă a efectelor vătămătoare şi restabilirea dreptului ori interesului legitim lezat. Soluţiile pe care este îndrituită să le pronunţe instanţa, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi calificate drept ingerinţe în atribuţiile administraţiei publice, interpretarea contrară propusă de recurenţii- pârâţi fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. este nefondat.

Mai înainte de analiza criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care vizează fondul raportului juridic litigios, Înalta Curte va examina cu prioritate aspectele referitoare la exercitarea dreptului la acţiune, din perspectiva subzistenţei obiectului cererii şi a interesului procesual al intimatului-reclamant.

Potrivit art. 30 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricine are o pretenţie împotriva unei alte persoane ori urmăreşte soluţionarea în justiţie a unei situaţii juridice are dreptul să facă o cerere înaintea instanţei competente.", iar în temeiul art. 32 din C. proc. civ., o cerere în justiţie poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia: are capacitate procesuală, în condiţiile legii; are calitate procesuală; formulează o pretenţie (obiectul cererii); justifică un interes.

Aceste condiţii generale, ce vizează orice cerere în justiţie, se impune a fi îndeplinite în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În speţă, Ministerul Administraţiei şi Internelor a invocat faptul că acţiunea reclamantului ar fi rămas fără obiect, urmare emiterii Ordinului Prefectului Municipiului Bucureşti nr. 440/22.06.2023, prin care susţine că ar fi operat repunerea în funcţie a primarului cu privire la care, anterior, se constatase încetarea mandatului, prin Ordinul nr. 358/09.06.2022, emis de aceeaşi autoritate publică.

Verificând conţinutul Ordinului nr. 440/22.06.2023, aflat la dosarului de recurs, Înalta Curte constată însă că acesta nu cuprinde o măsură administrativă executorie prin prisma căreia acţiunea să fi rămas fără obiect, în sensul indicat de recurentul- pârât, ci se limitează să "ia act de Dispozitivul deciziei penale nr. 397 din 21 iunie 2023 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie", prin care s-a admis recursul în casaţie împotriva deciziei penale nr. 566/A/12.05.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I Penală, în ceea ce priveşte o soluţie de condamnare.

De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015, în raport cu care, în şedinţa publică din 11 ianuarie 2024, Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, iar instanţa a pus în discuţie subzistenţa interesului procesual al reclamantului în promovarea acţiunii, concluziile părţilor fiind consemnate în încheierea de dezbateri.

Potrivit textului normativ menţionat,"Cu un an înainte de expirarea duratei normale a mandatului nu se mai organizează alegeri pentru consiliile locale, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene, primari, primarul general al municipiului Bucureşti şi pentru preşedinţi ai consiliilor judeţene."

În condiţiile în care mandatul primarului este de 4 ani, conform art. 151 din Codul administrativ, astfel că durata normală a mandatului pentru autorităţile publice locale alese în cadrul scrutinului electoral din anul 2020 urmează să înceteze în cursul anului 2024, Înalta Curte constată că în soluţionarea cauzei nu se poate face abstracţie de dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Este adevărat că scopul final al mecanismelor procesuale care compun contenciosul administrativ este acela de a asigura respectarea principiului legalităţii activităţii administraţiei publice, prin cenzurarea şi corectarea conduitei nelegale a autorităţilor publice, dar în cadrul contenciosului administrativ subiectiv, controlul exercitat de instanţa specializată nu este unul in abstracto, ci este fondat pe premisa vătămării unor drepturi sau a unor interese legitime ale persoanei vătămate şi urmăreşte protejarea şi restabilirea acestora.

De aceea, o hotărâre judecătorească pronunţată în cadrul contenciosului administrativ subiectiv în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 trebuie să ţină seama de întreg contextul normativ aplicabil raportului juridic dedus judecăţii, astfel încât să aibă în mod obiectiv aptitudinea de a fi pusă în aplicare pentru înlăturarea vătămării invocate.

În acest cadru normativ, ţinând seama şi de specificul raportului de drept public dedus judecăţii, caracterizat de preeminenţa interesului public în derularea procedurilor electorale conform unui calendar şi unor reguli prestabilite, Înalta Curte reţine că, deşi din punct de vedere temporal la data învestirii instanţei nu intervenise interdicţia instituită prin prevederea legală citată (motiv pentru care în speţă nu poate fi reţinută inadmisibilitatea acţiunii), ivirea acesteia mai înainte de soluţionarea definitivă a cauzei face ca folosul practic pe care îl urmăreşte reclamantul să nu mai poată fi atins.

Prin urmare, întrucât la acest moment nu mai este îndeplinită cerinţa privind existenţa unui interes al reclamantului, potrivit art. 33 din C. proc. civ., nu se mai impune examinarea în concret a celorlalte critici din recursuri, analiza acestora fiind inutilă.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi al art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va respinge acţiunea reclamantului ca lipsită de interes, în raport cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Autoritatea Electorală Permanentă împotriva sentinţei nr. 314 din 1 martie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Respinge acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Afacerilor Interne şi Autoritatea Electorală Permanentă, ca lipsită de interes, în raport cu dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 115/2015.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.