Negative conflict of jurisdiction: Compensation for unconstitutional pension measures falls under Article 9 Law 554/2004 appellate competence

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 22.02.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat instanţei să constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime prin neactualizarea şi neindexarea pensiei, conform Legii nr. 223/24.07.2015, datorită adoptării si aplicării O.U.G. nr. 59/2017 privind pensiile militare de stat; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60, din Legea nr. 223/2015; obligarea pârâtului Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale la calcularea drepturilor de pensie datorate şi la plata acestora într-o singură tranşă, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflaţiei la data plăţii efective, precum şi daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispoziţiilor art. 1-3 din O.G nr. 13/2011, pe ultimii ani şi în continuare, până la data plăţii efective.

A invocat reclamantul excepţia de neconstitutionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 si 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 271/2024 din 5 februarie 2024, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, ce nu vizează taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, ci acordare despăgubiri în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în determinarea instanţei competente să soluţioneze cauza poate fi aplicat criteriul rangului autorităţii chemate să plătească despăgubirea.

Prin urmare, în litigiul având ca obiect acţiune formulată în temeiul art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, prin care reclamantul solicită, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile constând în diminuarea dreptului la pensie cauzate prin ordonanţe ale Guvernului declarate neconstituţionale, autorităţi publice centrale, competenţa aparţine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 137 din data de 5 aprilie 2024, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că demersul reclamantului este încadrat în mod expres în categoria litigiilor de asigurări sociale, acesta solicitând obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale recalcularea drepturilor de pensie datorate. Chiar dacă, în sprijinul acestei solicitări, se invocă excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă a guvernului, doar acest aspect nu atrage în mod automat incidenţa prevederilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu petitele solicitate de reclamant, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autorităţile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţilor publice pârâte faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Cluj, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.