Securitate worker status based on political police measures restricting fundamental rights

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 22.12.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să constate calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1037 din 09.06.2023, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul, care a solicitat casarea acesteia şi, în rejudecare, respingerea acţiunii.

3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat faptul că prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile procedurale cuprinse în art. 249 C. proc. civ., respectiv cele privind sarcina probei.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

Recurentul susţine că în speţa de faţă nu s-a probat îndeplinirea condiţiei referitoare la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului prin activităţile pe care acesta le-a desfăşurat, după cum impun prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte reţine următoarele:

5.1. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"),

Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Contrar celor expuse de recurent şi prezentate la pct. 3.1 din decizia de faţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a încălcat dreptul la apărare al recurentului, întrucât sentinţa atacată se fundamentează pe probatoriul administrat în cauză de partea adversă în dovedirea condiţiilor impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008. În consecinţă, acest motiv de recurs este nefondat.

5.3. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Recurentul susţine, în esenţă, faptul că intimatului îi revenea obligaţia de demonstra în mod rezonabil faptul că activităţile informativ-operative pe care le-a derulat au reprezentat încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul desfăşurării lor. În opinia sa, activitatea pe care a desfăşurat-o se încadrează în sarcinile de serviciu ce au fost trasate în raport cu postul pe care l-a deţinut.

Înalta Curte consideră că motivul de casare analizat este nefondat pentru argumentele ce vor fi redate în continuare.

Pentru a da curs cererii nr. x/03.12.2010 ce a fost adresată intimatului de către dl. B. (pentru C.), acesta a procedat la verificarea, sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii, ofiţerilor sau subofiţerilor care au contribuit la instrumentarea dosarelor la care petentul a avut acces, în temeiul art. 1 alin. (7) şi alin. (8) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare. În urma acestei verificări, s-a constatat de către intimat faptul că, în dosarul fond informativ nr. x (cotă C.N.S.A.S.), recurentul figurează în calitate de ofiţer care a desfăşurat activităţi. Ca efect al acestei situaţii, intimatul a întocmit Nota de constatare nr. Dl/1/781/21.09.2022 pe baza căreia a solicitat instanţei specializate constatarea calităţii recurentului de lucrător al Securităţii, cerere care a fost admisă de curtea de apel.

Instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului potrivit căreia prima instanţă a interpretat şi a aplicat greşit prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora:

"lucrător al Securităţii" este "orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului."

În mod justificat instanţa de primă jurisdicţie a reţinut că este îndeplinită prima condiţie impusă de textul normativ anterior citat, în contextul în care recurentul a fost angajat al fostei Securităţi, având gradul de locotenent major (1972, 1973), respectiv căpitan (1974, 1975) în cadrul I.J. Neamţ, aspecte care nu au fost contestate în cauză de acesta.

Părţile au poziţii divergente în ceea ce priveşte probarea celei de a doua condiţie impusă de norma în discuţie, însă şi aceasta este îndeplinită. În concret, este vorba despre dovedirea împrejurării că activităţile desfăşurate de recurent au adus atingere exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Actele depuse la dosar de către instituţia intimată fac dovada faptului că recurentul a desfăşurat activităţi de urmărire, verificare şi supraveghere informativă, de dirijare şi instruire a surselor pe lângă persoana urmărită, precum şi de verificare a domiciliului acesteia. Mai precis, recurentul a participat la instrumentarea dosarului nr. x (cota CNSAS), prin întocmirea unor documente relevante, în sensul art. 2 lit. a) al O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările şi completările ulterioare, documente ce l-au vizat pe dl. C., autorul petentului B.. Acestuia i-a fost deschisă mapă de lucru la data de 15.03.1969 pentru "manifestări duşmănoase", pe baza materialului informativ obţinut de la sursele din reţeaua informativă. Persoana în cauză a fost urmărită prin mijloace operative specifice (încadrare informativă cu reţea, investigaţii, interceptarea corespondenţei) până în anul 1978, când s-a aprobat scoaterea din baza de lucru şi rămânerea în evidenţa generală.

În raport de situaţia anterior prezentată, prima instanţă în mod justificat a apreciat faptul că măsurile dispuse de recurent au avut ca scop culegerea de informaţii vizând opiniile exprimate de persoana urmărită cu privire la situaţia politică şi economică din ţară, la manifestările sale de natură religioasă, iar acestea reprezentau activităţi de poliţie politică sub titulatura structurii de stat în care era încadrat recurentul.

În mod indiscutabil, măsurile dispuse de recurent au îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, în concret fiind vorba despre libertatea de exprimare (prevăzută de art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice şi de art. 28 din Constituţia R.S.R. din anul 1965), libertatea gândirii, a conştiinţei şi a religiei (menţionată în art. 30 din Constituţia anterior arătată), precum şi a secretului corespondenţei (nominalizat în art. 33 din Constituţie).

Contrar alegaţiilor recurentului, ordinele primite de acesta de la superiorii ierarhici, precum şi respectarea unor regulamente interne sau a unor cutume ale activităţii profesionale nu pot legitima încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, garantate de Constituţia în vigoare la acea dată, dar şi de tratatele internaţionale asumate de România.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 9 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1037 din 9 iunie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.