Insufficient judicial reasoning in administrative disciplinary review: failure to examine substantive arguments violates fair trial guarantees

Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 28.02.2023, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei de clasare nr. C23-156/15.02.2023 pronunţate de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare, având ca obiect plângerea împotriva rezoluţiei de clasare pronunţate în dosarul nr. x/18.01.2023.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamantul, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.

În motivarea recursului, a arătat că din considerentele sentinţei nu rezultă unde sunt menţionate susţinerile pe scurt ale părţilor, nu rezultă motivele de fapt pe care se întemeiază soluţia, cu arătarea motivelor pentru care s-au înlăturat cererile părţilor, atât cele formulate prin contestaţie, cât şi prin răspunsul la întâmpinare.

A menţionat recurentul că judecătorul fondului a copiat pasaje din dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Bucureşti, fiind foarte clar că nu a studiat actele dosarului.

Contrar celor menţionate în cuprinsul sentinţei, dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 consacră caracterul de plină jurisdicţie a contenciosului administrativ, conferind posibilitatea instanţei de contencios să reformeze rezoluţia inspectorului-şef. A apreciat recurentul că a fost vătămat în dreptul său de a primi o analiză efectivă a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare atacate, drept decurgând din cel referitor la sesizarea instituţiei în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de judecători şi procurori.

A concluzionat recurentul că instanţa de fond nu a verificat în concret legalitatea rezoluţiei de clasare în raport de elementele constitutive ale abaterii disciplinare reclamate, respectiv abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) şi t) din Legea nr. 303/2004 şi nu a făcut o aplicare a prevederilor legale speciale în materie.

4. Apărările intimatei

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte apreciază că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor;".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, care trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Importanţa motivării hotărârii judecătoreşti a fost subliniată şi în jurisprudenţa europeană, fiind considerată parte a garanţiilor procesuale conferite de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din data de 28 aprilie 2005, pronunţată în cauza Albina c. România, s-a reţinut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului:

"30. Curtea reaminteşte că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenţie, include printre altele dreptul părţilor de a prezenta observaţiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenţia nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete şi efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, seria x, nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observaţii sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanţa sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales în sarcina "instanţei" obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa [Hotărârea Perez împotriva Franţei (GC), Cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, şi Hotărârea Van der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, seria x, nr. 288, p. 19, paragraful 59].

34. Conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse, şi nu doar să reia pur şi simplu concluziile unei instanţe inferioare (Hotărârea Helle împotriva Finlandei, din 19 decembrie 1997, Culegere de hotărâri şi decizii 1997 - VIII, p. 2.930, paragraful 60)."

Aceste considerente au fost reluate şi în cauza Dumitru c. România, prin Hotărârea din data de 01 iunie 2010:

"30. Curtea reaminteşte în primul rând principiile stabilite prin jurisprudenţa sa în ceea ce priveşte participarea efectivă a părţilor la procedură şi obligaţia instanţelor de a "audia" argumentele acestora şi de a realiza o examinare efectivă a motivelor, asigurând astfel caracterul echitabil al procedurii (a se vedea, printre multe altele, Albina împotriva României, nr. 57808/00, pct. 30 şi 32, 28 aprilie 2005 şi Boldea, citată anterior, pct. 28-30)."

În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că, la pronunţarea sentinţei recurate, instanţa de fond nu a procedat la analiza motivelor invocate de reclamant, rezumându-se la prezentarea unor aspecte teoretice, iar în ceea ce priveşte situaţia concretă a speţei, a unor argumente generice, menţionate succint.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că se atacă rezoluţiile pârâtei emise în dosarul nr. x, că nemulţumirea reclamantului se întemeiază pe modul de instrumentare a cererilor formulate, în procedura de regularizare, că reclamantul a arătat că acţiunea sa a fost anulată, iar cererea de reexaminare a fost respinsă, întrucât nu semnase olograf cererea, ci ataşase o imagine cu o semnătură aplicată prin editare.

Totodată, a apreciat judecătorul fondului că "pârâta Inspecţia judiciară nu a încălcat normele legale sau regulamentare prin emiterea rezoluţiilor atacate.

Astfel, s-a observat de instanţă că pârâta a realizat cercetările prealabile în dosarele nr. x/2022 şi y/2022 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-VIII-a de contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că încheierile celor doi judecători vizaţi sunt clar motivate.

Nici referitor la rezoluţia nr. C23-156 nu au fost identificate vicii procedurale.

Curtea nu a constatat o abatere procedurală sau altă neregularitate în cadrul verificărilor specifice realizate de pârâtă."

A concluzionat instanţa de fond că, în cauză, criticile reclamantului abordează chestiuni juridice care au primit soluţii procedurale de la judecătorii în cauză, încheierea din reexaminare fiind definitivă, iar pârâta nu putea veni să revizuiască o încheiere definitivă a instanţei de judecată, deoarece legea nu permite.

În aceste condiţii, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze reclamantului dovada că susţinerile şi mijloacele de apărare pe care le-a formulat în cauza dedusă judecăţii au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei.

Prin urmare, întrucât prima instanţă nu a analizat criticile de nelegalitate invocate de reclamant într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurent, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1823 din 29 noiembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.