Parish cemetery removal claim time-barred; appeal rejected and first-instance prescription ruling upheld.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded and upheld the first-instance judgment, which had dismissed the action on prescription grounds; the first-instance ruling remains fully in force. The parish plaintiff had sought partial annulment of a 1999 local council decision and of Government Decision no. 1353/2001 (annex 10) in order to remove a parish cemetery from the public domain of the administrative-territorial unit, claiming third-party status and lack of knowledge of the acts. The High Court held that, under Articles 1(2), 7(3), and 11 of Administrative Litigation Law no. 554/2004, the 6-month limitation period for a third party challenging an individual administrative act runs from the date the act was communicated to the claimant (23 June 2022), not from its publication in the Official Gazette's "bis" annex (26 March 2002), because such publication does not constitute public notice; the action filed on 10 February 2023 was thus time-barred. The procedural complaint under Article 488(1)(5) was also rejected because the prescription exception had been placed on the record and argued, and the court found no violation of the right to defense.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 21 din Legea nr. 213/1998, art. 496 C. proc. civ, art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004; Parish cemetery removal claim time-barred; appeal rejected and first-instance prescription ruling upheld: The parish plaintiff had sought partial annulment of a 1999 local council decision and of Government Decision no. 1353/2001 (annex 10) in order to remove a parish cemetery from the public domain of the administrative-territorial unit, claiming third-party status and lack of knowledge of the acts. The High Court held that, under Articles 1(2), 7(3), and 11 of Administrative Litigation Law no. 554/2004, the 6-month limitation period for a third party challenging an individual administrative act runs from the date the act was communicated to the claimant (23 June 2022), not from its publication in the Official Gazette's "bis" annex (26 March 2002), because such publication does not constitute public notice; the action filed on 10 February 2023 was thus time-barred. The procedural complaint under Article 488(1)(5) was also rejected because the prescription exception had been placed on the record and argued, and the court found no violation of the right to defense.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedApplied as the legal basis for rejecting the appeal as unfounded.
Applied as legal basis for dismissing the appeal in administrative proceedings.
Applied as legal basis for dismissing the appeal in administrative proceedings.
Full text
Şedinţa publică din data de 4 iulie 2024
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Acţiunea judiciară
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta Parohia Andrăşeşti a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, UAT Andrăşeşti şi Consiliul Local Andrăşeşti, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea parţială a:
- hotărârii Consiliului Local Andrăşeşti nr. 22 din 27.08.1999, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a elimina poziţia prin care s-a introdus în domeniul public al comunei Cimitirul Parohial Andrăşeşti, având cod de clasificare 1.6.3.2;
- hotărârii de Guvern nr. 1353/2021, anexa 10, în ceea ce priveşte poziţia cimitirului, hotărâre ce a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002, prin care a fost atestată apartenenţa la domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale Andrăşeşti.
2. Soluţia instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2079 din 15.12.2023:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile ca neîntemeiată;
- admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune;
- a respins acţiunea ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Parohia Andrăşeşti, care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre judecare aceleaşi instanţe.
3.1. În primul motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a invocat nerespectarea de către prima instanţă a dreptului său la apărare, urmarea faptului că prima instanţă a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, fără a o pune în discuţia părţilor.
3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.
Actele administrative unilaterale cu caracter individual litigioase au fost emise în aplicarea Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi pot face obiectul unei acţiuni în contencios administrativ, întemeiate pe prevederile art. 1 şi art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Recurenta susţine că are calitatea de terţ faţă de actele aflate în discuţie şi că nu a luat cunoştinţă de emiterea H.G. nr. 1353/2021 la data publicării în Monitorul Oficial al României nr. 205/26.03.2002 bis, Partea I, întrucât Anexele nr. 1-54 ale acestui act au fost publicate la o dată ulterioară.
În opinia recurentei, actul administrativ unilateral cu caracter individual nu este opozabil terţilor, nu este supus unei forme de publicitate, ci este adus la cunoştinţa destinatarului său prin comunicare. Ca atare, terţii, în calitate de persoane vătămate într-un drept al lor sau într-un interes legitim, au posibilitatea de a formula plângerea prealabilă de la data la care au aflat despre existenţa şi conţinutul actului administrativ adresat altui subiect de drept.
Recurenta arată că a luat cunoştinţă de faptul că cimitirul parohial a fost trecut în inventarul localităţii în anul 2022, în momentul în care a solicitat să îi fie comunicată situaţia sa juridică. Cu alte cuvinte, nu a avut cunoştinţă despre faptul că acest bun imobil a fost trecut în inventarul localităţii printr-o hotărâre de consiliu local emisă în anul 1999. Partea susţine că a formulat plângere prealabilă doar în privinţa hotărârii Consiliului Local Andrăşeşti nr. 22 din 27.08.1999, cu modificările şi completările ulterioare. H.G. nr. 1353/2021 a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, motiv pentru care era incidentă excepţia instituită de art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. În concepţia sa, instanţa de fond a calculat greşit termenul de prescripţie instituit de dispoziţiile art. 7 şi art. 11 alin. (1) lit. a) şi c) din legea anterior nominalizată.
4. Apărările formulate în cauză
Intimaţii au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Totodată, intimaţii UAT Andrăşeşti şi Consiliul Local Andrăşeşti au invocat excepţia nulităţii recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
5. Soluţia instanţei de recurs
5.1. Referitor la excepţia nulităţii recursului
În urma analizării memoriului de recurs, Înalta Curte constată faptul că în cadrul acestuia au fost formulate critici de nelegalitate cu privire la sentinţa atacată care pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care va respinge excepţia nulităţii recursului.
5.2. Referitor la recurs
5.2.1. Consideraţii generale
Aşa cum s-a precizat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta Parohia Andrăşeşti a dedus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ, în temeiul prevederilor art. 8 şi art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare:
- hotărârea Consiliului Local Andrăşeşti nr. 22 din 27.08.1999 privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Andrăşeşti, în sensul de a elimina poziţia din Anexa la hotărâre prin care s-a introdus în domeniul public al comunei Cimitirul Parohial Andrăşeşti, având cod de clasificare 1.6.3.2;
- H.G. nr. 1353/2021, anexa 10 (publicată în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002), în ceea ce priveşte poziţia prin care s-a atestat apartenenţa cimitirului la domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale Andrăşeşti.
După cum s-a menţionat la pct. 2 al deciziei, prima instanţă:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile ca neîntemeiată;
- a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune;
- a respins acţiunea ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive.
Înalta Curte apreciază că prima instanţă a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative incidente pe subiectul analizat şi susţinerile părţilor litigante, iar concluzia la care a ajuns este corectă.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor de nelegalitate formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinările intimaţilor, Înalta Curte reţine:
5.2.2. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii"),
Motivul de casare în discuţie are în vedere neregularităţi procedurale, precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului, în speţă, principiul dreptului la apărare şi principiul dreptului la un proces echitabil.
Contrar celor expuse de recurentă şi prezentate la pct. 3.1 din decizia de faţă, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a încălcat dreptul la apărare al recurentei.
Aşa cum rezultă din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 24.11.2023, prima instanţă a recalificat excepţia invocată de intimaţii UAT Andrăşeşti şi Consiliul Local Andrăşeşti prin întâmpinare, arătând că este vorba despre excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în raport de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Recurenta, prin apărător, a pus concluzii cu privire la această excepţie, în sensul respingerii sale.
Prin urmare, motivul de casare analizat este nefondat.
5.2.3. Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")
Hotărârea Consiliului Local Andrăşeşti nr. 22 din 27.08.1999 privind însuşirea inventarului bunurilor care alcătuiesc domeniul public al comunei Andrăşeşti este o operaţiune administrativă ce a stat la baza adoptării actului administrativ pe care îl fundamentează, respectiv hotărârea de Guvern dedusă judecăţii.
H.G. nr. 1353/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Ialomiţa, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Ialomiţa a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la data adoptării sale). Aceasta este un act administrativ unilateral cu caracter individual, întrucât are ca obiect de reglementare delimitarea domeniului public al unei unităţi administrativ-teritoriale, prin individualizarea fiecăruia dintre imobilele prevăzute în anexe.
Recurenta are calitatea de terţ în raport de H.G. nr. 1353/2001, destinatarul actului fiind unitatea administrativ-teritorială intimată.
Anexele la H.G. nr. 1353/2001 au fost publicate în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, în data de 26.03.2002, însă, aşa cum s-a arătat şi de către prima instanţă, o astfel de publicare nu poate avea semnificaţia unei aduceri la cunoştinţa publică a conţinutului acestora, întrucât această publicaţie nu se distribuie în cadrul abonamentului, ci presupune un demers special din partea persoanei interesate pentru procurarea ei. Pe cale de consecinţă, în situaţia recurentei, în calitatea sa de terţ care se consideră vătămat prin efectele produse de actul administrativ unilateral cu caracter individual adresat altor subiecte de drept, conform prevederilor art. 1 alin. (2), art. 7 alin. (3) şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenele nu pot fi calculate de la data publicării H.G. nr. 1353/2001 în Monitorul Oficial al României nr. 205 bis, Partea I, din data de 26.03.2002, întrucât nu se poate prezuma că de la acest moment recurenta a cunoscut conţinutul actului.
În realitate, termenul de 6 luni pentru formularea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ a început să curgă de la data de 23.06.2022 (dată la care actul a fost comunicat recurentei, la solicitarea acesteia) şi s-a împlinit la data de 23.12.2022. Or, recurenta a introdus acţiunea în contencios administrativ pe rolul instanţei la data de 10.02.2023, motiv pentru care în mod justificat instanţa de fond a apreciat că nu a fost respectat termenul de 6 luni, reglementat de prevederile art. 11 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte apreciază că la calculul acestui termen partea nu se poate prevala de intervalul de timp de 2 luni necesar pentru soluţionarea recursului administrativ. În acest sens, instanţa de control judiciar are în vedere că, prin sentinţa recurată, prima instanţă a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând în motivare faptul că recurenta nu trebuia să formuleze plângere prealabilă împotriva H.G. nr. 1353/2001, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât aceasta a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice, respectiv în temeiul acestui act administrativ s-a realizat înscrierea în cartea funciară nr. x Andrăşeşti a dreptului de proprietate al UAT Andrăşeşti asupra bunului imobil litigios. Această soluţie pronunţată de instanţă asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii nu a fost recurată, motiv pentru care a intrat în puterea lucrului judecat.
În consecinţă, motivul de casare analizat este nefondat.
6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Parohia Andrăşeşti împotriva sentinţei civile nr. 2079 din 15 decembrie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.
Pronunţată astăzi, 4 iulie 2024.