Lawyer's appeal against disciplinary sanction for failing to return client funds affirmed, with costs.

Şedinţa publică din data de 25 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19.04.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, solicitând desfiinţarea deciziei disciplinare nr. 27/17.12.2021 a Comisiei Centrale de Disciplină a Baroului Bucureşti, iar în rejudecare respingerea acţiunii disciplinare nr. 4231/S/24.04.2015 promovată de Baroul Bucureşti, ca neîntemeiată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 542 din 30 martie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Baroul Bucureşti, ca neîntemeiată, şi a obligat partea reclamantă la plata către Baroul Bucureşti a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Cererea de recurs ce face obiectul judecăţii

Împotriva sentinţei civile nr. 542 din 10 30 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a promovat recurs reclamantul A..

În cadrul recursului său, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond în vederea rejudecării şi a pronunţării unei soluţii legale şi temeinice, iar, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi desfiinţarea Deciziei Disciplinare nr. 27/17.12.2021 a Comisiei Centrale de Disciplină a Baroului Bucureşti, şi în rejudecare respingerea acţiunii disciplinare nr. 4231/S/2404.2015 promovată de Baroul Bucureşti, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantul A. au formulat întâmpinare intimaţii-pârâţi Baroul Bucureşti şi Uniunea Naţională a Barourilor din România, ambii solicitând respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Procedura de soluţionare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispoziţiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, din data de 01.11.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 11.06.2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispoziţiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reţinând cauza spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate şi a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Aspectele de nelegalitate invocate au fost încadrate de recurentul-reclamant pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material incidente de către instanţa de fond în raport de situaţia care a determinat emiterea Deciziei nr. 27/17.12.2021 pronunţată de Comisia Centrală de Disciplină a UNBR.

În cadrul acestui motiv de casare se invocă mai multe aspecte de nelegalitate ale sentinţei pronunţate de instanţa de fond prin care a fost menţinută ca legală Decizia nr. 27/17.12.2021.

Primul aspect de nelegalitate priveşte faptul că prin emiterea Deciziei nr. 27/17.12.2021 au fost încălcate autoritatea de lucru judecat şi principiul securităţii raporturilor juridice în raport de soluţia disciplinară din primul proces disciplinar conform Deciziei disciplinare nr. 9/C/13.06.2014.

Se arată că în mod nelegal prima instanţă a apreciat legalitatea Deciziei disciplinare nr. 27/17.12.2021 constatând că părţile semnatare ale Convenţiei din 8.05.2014 ar fi stabilit o situaţie derogatorie în ceea de priveşte calitatea în care a acţionat reclamantul cu ocazia încheierii raporturilor juridice din anul 2007.

Al doilea aspect de nelegalitate legat de primul priveşte greşita aplicare a normelor de drept material prin raportare la obiectul acţiunii disciplinare şi la obiectul judecăţii şi în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor ce guvernează instituţia prescripţiei, susţinând că a doua cercetare disciplinară este prescrisă, în raport de plângerea din data de 2.03.2015

Se susţine că în mod nelegal instanţa de fond a apreciat că soluţia ce face obiectul analizei este reprezentat doar de abaterea disciplinară a avocatului A. în legătură cu noua Convenţie, cea din anul 2014 (plângerea este depusă la 02.03.2015), în realitate soluţia se compune din două părţi:

- calitatea părţilor din litigiul disciplinar iniţial, în cadrul căruia nu s-a putut statua că avocatul A. poate fi sancţionat disciplinar, fiind împiedicată stabilire. calităţii sale de neexercitarea de către Barou a acţiunii disciplinare în termenul prevăzut de lege

- Convenţia din 08 mai 2014 prin care părţile tranzacţionează asupra pretenţiilor materiale, fără a repune în discuţie o calitatea în care a activat d-nul A. respectiv aceea de mandatar civil.

Cu nesocotirea acestor aspecte, care sunt clar lămurite în primul litigiu disciplinar, instanţa de fond dă o nouă interpretare voinţei părţilor din Convenţia din 08 mai 2014, considerând că, deşi se realizează o analiză de fond a calităţii în care părţile au acţionat, şi apreciază că d-nul A. a acţionat în calitate de avocat, totuşi limitele investirii sunt restrânse la situaţia ulterioara Convenţiei din 08 mai 2014.

Ori prin Convenţia din 08 mai 2014 se recunoaşte că se solicită recuperarea unor sume de la mandatarul A., sume încasate de acesta în temeiul contractului de mandat autentificat, şi nu în baza unui contract de asistenţă juridică, fiind o diferenţă esenţială între obligaţia de diligentă a avocatului şi obligaţia de rezultat asumată de mandatar prin mandatul autentic din anul 2007.

Se arată că situaţia litigioasă privind calitatea părţilor în raport de care s-a semnat Convenţia din 8 mai 2014 era stabilită definitiv în primul ciclu procesual şi anume calitatea de mandatar în care a acţionat reclamantul şi nu aceea de avocat.

În acest context, recalificarea raportului juridic şi reluarea activităţii de cercetare disciplinară în legătură cu obligaţii civile de rezultat, nespecifice profesiei de avocat, care acţionează în temeiul obligaţiei de diligentă, constituie o interpretare nelegală a dispoziţiilor legale, fiind incident cazul de recurs prevăzut în art. 488 pct. 8 C. proc. civ. - aplicarea greşită a normelor de drept material în ceea ce priveşte stabilirea calităţii părţilor şi deci a tipului de obligaţie tranzacţionat şi asumat prin Convenţia din 08 mai 2014, această Convenţie stabilind obligaţii de rezultat născute din executarea mandatului civil exercitat de d-nul A. şi nu din exercitarea unui contract de asistenţă juridică, astfel cum greşit se menţionează.

Se solicită în consecinţa de recurent admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi în principal casarea cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar casarea cu trimitere şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii şi anulării Deciziei de sancţionare nr. 27/17.12.2021.

La dosar intimaţii-pârâţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept pe ambele aspecte de nelegalitate invocate în cererea de recurs.

Primul aspect de nelegalitate privind pretinsa prescripţie a cererii de sesizare disciplinară prin decizia disciplinară nr. 27/17.12.2021 nu este fondat.

În mod legal prima instanţă a apreciat că nu este împlinit termenul de prescripţie a contestării abaterii disciplinare în condiţiile în condiţiile în care sesizarea petenţilor - persoane fizice a fost înregistrată la Baroul Bucureşti la data de 2.03.2015 în raport de abaterea disciplinară săvârşită cu ocazia încheierii contractului autentificat sub nr. x din 8.05.2014 acţiunea disciplinară fiind formulată în interioriul termenului de 1 an de la data săvârşirii abaterii disciplinare.

În ceea ce priveşte aspectul de nelegalitate privind greşita stabilire a obiectului sesizării, Curtea îl apreciază ca nefondat.

În mod corect prima instanţă a analizat legalitatea decizie de sancţionare sub toate aspectele invocate de reclamant obiectul sesizării, respectiv sancţiunea aplicată.

În mod corect sub aspectul obiectului prima instanţă nu a limitat obiectul cercetării disciplinare doar la neîndeplinirea obligaţiilor reclamantului ca avocat derivate din contractul autentificat sub nr. x/8.05.2014 în care figurează ca debitor Cabinet individual de avocat A., care nu şi-a îndeplinit obligaţiile care izvorăsc din contractul de asistenţă juridică, respectiv restituirea sumei de bani primite în numele clienţilor, sumă de bani care nu a fost restituită clienţilor la solicitarea acestora.

Aceasta deoarece în fapt încheierea contractului autentificat nr. x/8.05.2014 a fost determinată de anumite acte şi fapte ale reclamantului în calitate de avocat, respectiv cele prevăzute de art. 13 alin. (1)-(3) din codul deontologic al avocatului, în concret neplata sumei de bani obţinute în exercitarea profesiei de avocat în numele clienţilor şi nu pentru sine şi nerestituirea sumei obţinute la solicitarea acestora.

În mod legal prima instanţă a făcut aplicarea art. 143 alin. (2) şi (3) din Statutul profesiei de avocat în sensul că recurentul-pârât avea obligaţia să îşi păstreze fondurile în conturi distincte care să nu fie supuse unei eventuale executări silite, într-un cont cu destinaţie specială în care să păstreze sumele de bani ale clienţilor şi nu ale recurentului-reclamantului în calitatea sa de avocat.

Cabinetul Individual de Avocatură A. şi-a asumat o obligaţie civilă pe care nu şi-a executat-o iar obligaţia rezidă din activitatea profesională de avocat care a încasat în numele clienţilor o sumă de bani care nu a restituit-o acestora, nefiind exonerat de obligaţia de restituire pe motiv că a fost executat silit de ANAF.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

În baza art. 451 alin. 1 şi 453(1) C. proc. civ., Curtea va obliga recurentul-reclamant la plata către intimat Baroul Bucureşti a sumei de 400 RON şi către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 800 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 542 din 30 martie 2023 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât Baroul Bucureşti a sumei de 400 RON şi către intimata-pârâtă Uniunea Naţională a Barourilor din România a sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 iunie 2024.