Limits of material error in appeal in nullity: substantive misapprehension of force majeure and procedural facts not eligible for review

Şedinţa publică din data de 20 iunie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 12 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a solicitat anularea Deciziei nr. 18528/14.12.2020 şi a Procesului-Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 07 octombrie 2020 înregistrat la Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale cu nr. x/08.10.2020, suspendarea efectelor Deciziei, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 178 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, a dispus anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 18528/14.12.2020 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanţelor bugetare din data de 07 octombrie 2020 înregistrat sub nr. x/08.10.2020, ambele emise de Agenţia pentru Finanţare Investiţii Rurale.

3. Calea de atac împotriva sentinţei de fond

Împotriva sentinţei civile nr. 178 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

4. Decizia Înaltei Curţi care face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia nr. 2930 din 30 mai 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva sentinţei nr. 178 din 20 octombrie 2021 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată, şi rejudecând cauza a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

5. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei nr. 2930 din 30 mai 2023, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar B.., înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, solicitând anularea deciziei contestate şi respingerea recursului formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 178 din 20 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Contestatoarea a învederat, în esenţă, că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale constând în faptul că instanţa de recurs a reţinut ca motiv de menţinere a procesului-verbal de constatare a neregulilor faptul că intimata-reclamantă nu a contestat existenţa neregulilor.

Apreciază că soluţionarea recursului este rezultatul unei erori materiale constând în faptul că instanţa de recurs a menţinut procesul-verbal de constatare a neregulilor doar pentru câ intimata-reclamantă nu a contestat existenţa neregulilor, dar instanţa de recurs nu a observat actele depuse la dosar şi explicaţiile sale privind motivele reale care au determinat apariţia acestor nereguli.

Contrar celor invocate de AFIR prin recurs, a precizat şi detaliat prin înscrisuri doveditoare ataşate cererii de chemare în judecată şi răspunsului la întâmpinare depuse în faţa instanţei de fand, care a fost valoarea reală a cheltuielilor efectuate pentru a relua activitatea fermei în urma efectelor negative produse de apariţia epidemiei de pestă porcină africană.

Totodată, dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale constând în faptul că instanţa de recurs a reţinut eronat că din moment ce intimata-reclamantă era informată din data de 09 mai 2019 despre extinderea epidemiei de pestă porcină, atunci aceasta nu poate invoca această epidemie ca pe un caz de forţă majoră.

Contestatoarea a apreciat că suntem în prezenţa unei erori materiale în aprecierea instanţei de recurs privind faptul că informarea din data de 09 mai 2019 cu privire la extinderea epidemiei de pestă porcină are drept rezultat imposibilitatea de a mai invoca existenţa cazului de forţă de majoră.

Această apreciere a instanţei de recurs este rezultatul unei erori materiale întrucât se afla la dosar dovada existenţei cazului de forţă majoră, anume Avizul de existenţă a cazului de forţă majoră nr. 4671 din 21 noiembrie 2019 de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Dâmboviţa (ANEXA nr. 21 la cererea de chemare în judecată), pe care din eroare materială instanţa de recurs nu l-a observat şi nu l-a analizat.

Pe de altă parte, în opinia contestatoarei, este de notorietate faptul că răspândirea pestei porcine africane, ca de altfel si răspândirea celorlalte forme de gripă aviară sau boala vacii nebune, se produce foarte rapid, fiind o boală contagioasă, astfel încât atunci când s-a emis informarea din 09 mai 2019, pesta era deja răspândită în România, iar aceasta chiar a întreprins toate demersurile necesare, ca să se aplice măsurile de dezinfecţie şi de igienizare pentru a încerca stoparea sau diminuarea răspândirii pestei porcine, fără însă a exista garanţia reuşitei totale a acestora.

Nu în ultimul rând, contestatoarea a învederat că dezlegarea recursului este rezultatul unei erori materiale constând în faptul că instanţa de recurs a reţinut eronat că intimata-reclamantă a semnat contractul de finanţare, în calitate de beneficiar, fără obiecţiuni.

Contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

6. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, în principal, ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte constată că este nefondată contestaţia în anulare introdusă de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar B.., pentru următoarele considerente:

Contestatoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. a întemeiat calea extraordinară de atac pe prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(2)Hotărârile instanţei de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: [...]2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale".

Din cuprinsul textului de lege, rezultă cerinţele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac şi anume ca aceasta să fie îndreptată împotriva unei hotărâri pronunţate de instanţa de recurs, iar prin motivele pe care se sprijină să fie invocată o presupusă eroare materială a instanţei de control judiciar, intervenită cu ocazia soluţionării recursului.

Caracterizarea "erorii" invocate de contestator ca reprezentând o greşeală materială, în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu face parte din aspectele de admisibilitate ale căii extraordinare de atac, ci din aspectele analizate de instanţa de judecată în stabilirea caracterului fondat ori nefondat al contestaţiei în anulare.

Înalta Curte, analizând motivele contestaţiei în anulare cu care a fost învestită, reţine, sub un prim aspect, că prin aceasta au fost formulate veritabile critici de netemeinicie şi nelegalitate la adresa hotărârii atacate, iar motivele contestaţiei în anulare se suprapun, în mare măsură, cu apărările invocate de contestatoare prin întâmpinarea formulată la recursul soluţionat prin decizia contestată în cauză.

Pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Înalta Curte constată că toate aspectele referitoare la pretinsa eroare materială au fost invocate de contestatoare ca apărări cu ocazia judecării recursului, soluţionat prin decizia care face obiectul contestaţiei în anulare dedusă judecăţii în cauză, şi au făcut obiectul analizei instanţei de recurs, astfel că eroarea materială invocată de contestatoare în prezenta cauză nu priveşte o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente din cuprinsul înscrisurilor aflate în dosarul cauzei, ci reprezintă un aspect privind conţinutul cererii de recurs şi pe care instanţa de recurs l-a analizat cu prilejul soluţionării acesteia.

Totodată, din motivele contestaţiei în anulare reiese că contestatoarea este nemulţumită de soluţia pronunţată în recurs, nefiind de acord cu aceasta şi cu motivarea instanţei or, Înalta Curte are în vedere că, potrivit normelor de procedură civilă, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de contestatoare o greşeală materială a instanţei de recurs cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei, motivele prezentate în contestaţia în anulare referindu-se la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatoarea formulând critici în concret cu privire la modul în care a înţeles instanţa de recurs să soluţioneze cererea de recurs. Contestatoarea invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată, susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în raport de dispoziţiile art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. împotriva deciziei nr. 2930 din 30 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea A. S.R.L. prin administrator judiciar B.. împotriva deciziei nr. 2930 din 30 mai 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 20 iunie 2024.