Sentencing individualization in robbery: failure to consider personal mitigating circumstances under Article 72 Penal Code

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1592 din 13 decembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul B.M.A. la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 din același cod.

Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din același cod și cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 4.500.000 lei despăgubiri civile părții civile D.M.

În baza art. 116 C. pen., s-a luat față de inculpat, măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în municipiul București, pe durata de 3 ani.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În jurul orelor 13,00, din ziua de 18 septembrie 2004, inculpatul și C.C., aflați în perimetrul blocului din str. Aleea Lunca siretului din sectorul 6 al capitalei, când au observat-o pe D.M. că încearcă să descuie ușa de acces, s-au înghesuit să intre și ei.

La întrebarea femeii ce caută ei în acel bloc, C.C. i-a spus că vor să ajungă la un anume A., la care D.M. i-a replicat că în imobil nu locuiește o persoană cu acel nume. Totuși, cei doi au pătruns în hol și în timp ce C.C. urca și cobora la și de la etajul I, inculpatul postat în spatele lui D.M. i-a smuls acesteia lanțul din aur purtat la gât. Instantaneu, atunci când femeia a început să țipe, C.C. i-a pus mâna la gură, a lovit-o cu pumnul în față, după care cei doi au părăsit locul.

D.M. l-a recunoscut pe inculpat în una din fotografiile ce i-au fost arătate de organele de poliție la care a reclamat săvârșirea faptei.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 90 din 9 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen., recurentul apreciind că la stabilirea ei nu au fost avute în vedere circumstanțe atenuante personale.

Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În altă ordine de idei, art. 52 C. pen., stipulează că, este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, prin executarea ei fiind necesar să se urmărească formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept.

Raportând cauzei aceste dispoziții legale, se reține că orientându-se la pedeapsa de 7 ani închisoare, instanța a considerat pericolul social grav al faptei, acesta fiind mărit de împrejurările în care ea a fost comisă, limitele de pedeapsă fixate în textul incriminator, în cauză aceasta fiind la minim, dar și persoana inculpatului, nesincer în ambele faze ale procesului penal.

Dispunerea executării pedepsei prin privare de libertate este în măsură să realizeze și scopul pedepsei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M.A. împotriva deciziei penale nr. 90 din 9 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21 septembrie 2004, la 29 martie 2005.

Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 martie 2005.