Health insurance tax on pensions: appeal allowed to dismiss restitution claim as devoid of object due to statutory amendment, but interest and inflation indexation upheld

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea formulată la data de 02.09.2022 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II a civilă şi de contencios administrativ sub dosar nr. x/2022 reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuţiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia sa, reţineri realizate cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie respectiv luna ianuarie 2022 şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexată cu rata inflaţiei (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004), obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011), obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensiile reclamanţilor a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

De asemenea, reclamantul a solicitat în temeiul art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale a României, cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative emise la17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial 1202/2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii, constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4000 RON pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. l 1-14, pct. 16-20, respectiv art. XXV din aceeaşi ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi alin. (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi alin. (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 8 din 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

S-a dispus obligarea pârâtului Guvernul României la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei reţineri şi până la data încetării acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi la plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului să emisă un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Guvernul României solicitând ca prin admiterea căii de atac să se modifice sentinţa civilă în sensul respingerii ca inadmisibil a capătului de cerere privind obligarea sa la plata despăgubirilor.

În motivarea recursului, pârâtul a susţinut că prima instanţă a dispus în mod greşit în sarcina sa o obligaţie de plată, atât timp cât Guvernul României nu are capacitate juridică civilă, putând sta în judecată, în calitate de pârât, doar în litigiile de contencios administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, astfel cum rezultă din prevederile art. 102 şi 108 din Constituţie. Raporturile juridice la care participă Guvernul României nu pot avea natură civilă, ci doar administrativă, prin aceasta înţelegându-se raporturi care se nasc, se modifică sau se sting prin manifestarea unilaterală de voinţă a acestui organ al administraţiei publice centrale, realizate în exercitarea atribuţiilor şi competenţelor stabilite de lege, cu scopul de a produce efecte juridice. Aceste alegaţii sunt confirmate şi de prevederile art. 187 şi urm din Legea nr. 287/2009, dar şi de jurisprudenţa Înaltei Curţi în materie. Astfel fiind, Guvernul României, ca organ colegial, nu are capacitate juridică civilă, iar în situaţia în care ar cădea în pretenţii, fiind obligat la plata unor sume de bani către reclamantă, titlul executoriu nu va putea fi dus la îndeplinire.

Mai învederează recurentul-pârât că, odată cu adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea reclamantului este lipsită de interesul susţinerii sale, care, conform art. 32 alin. (1) C. proc. civ., trebuie să îndeplinească cerinţa de a fi actual atât la data promovării, cât şi pe parcursul soluţionării acţiunii. Cererea este lipsită şi de obiect, câtă vreme intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023 transpune obligaţia dispusă în sarcina pârâtului prin titlul executoriu, neputându-se susţine că solicitarea de către reclamanţi a penalităţilor ar mai avea obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul - reclamant A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că nu prezintă relevanţă adoptarea O.U.G. nr. 4/15.02.2023 întrucât plata sumelor în 12 rate lunare, fără achitarea penalităţilor de întârziere şi a dobânzilor legale nu conduce decât la creşterea daunelor efectiv suferite de creditorii pârâţi.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În fapt, reclamantul este fost procuror, fiind pensionar la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021, conform deciziei nr. 216805/17.11.2006. Urmare a intrării în vigoare a acestui act normativ, acesta a suferit o diminuare a dreptului de pensie prin reţinerea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, potrivit art. 155 alin. (1) lit. a)1 Codul fiscal, introdus prin art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021.

În perioada ianuarie - septembrie 2022, cuantumul total net al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate reţinut din pensia reclamantului a fost de 15.506 RON astfel cum rezultă din adresa nr. x/12.09.2022 emisă de CNPP.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispoziţiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, solicitând totodată sesizarea Curţii Constituţionale. cu excepţia de neconstituţionalitate a acestui articol, în temeiul art. 9 din Legea 554/2004.

Înalta Curte reţine că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, a fost admisă admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

Prin O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate a fost reglementată modalitatea de restituire a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv.

Prezentul litigiu se întemeiază pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", care potrivit alin. (5) oferă posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ ce "poate avea ca obiect, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

Raportat la temeiul de drept al acţiunii, prealabil verificării excepţiei lipsei de obiect, se impune analiza motivelor de recurs referitoare la pretinsa lipsă a capacităţii juridice civile, recurentul invocând, în esenţă, împrejurarea că nu poate sta în judecată în calitate de pârât decât în litigii de drept administrativ în care se contestă legalitatea actelor administrative pe care le adoptă, iar nu într-un raport juridic civil cum este cel de acordare a unor despăgubiri materiale.

Înalta Curte constată că prezentul litigiu este unul de natura contenciosului administrativ, despăgubirile fiind cerute de reclamant în temeiul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare să solicite acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului. Cum pretenţiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanţe de urgenţă declarate neconstituţionale, Înalta Curte constată că acest pârât nu a fost chemat în judecată în virtutea invocatei capacităţi de drept civil, ci în considerarea capacităţii de drept administrativ ce-i revine în calitate de autoritate emitentă a actului vătămător.

În consecinţă, în raport de obiectul cauzei deduse judecăţii, întemeiat pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, argumentele vizând lipsa capacităţii juridice civile a pârâtului Guvernul României vor fi respinse, ca nefondate.

Examinând criticile pârâtului Guvernul României potrivit cărora prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023 nu mai subzistă interesul intimatului - reclamant de a acţiona, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. c) din C. proc. civ., una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este cea privind obiectul cererii/formularea unei pretenţii, condiţie generală care vizează orice cerere formulată în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii privind obligarea Guvernului României la plata despăgubirilor egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, precum şi cea privind obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului, era îndeplinită la data promovării acţiunii şi la data pronunţării sentinţei, ulterior, ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 4/15.02.2023, obiectul cererii de chemare în judecată sub aceste aspecte nu mai subzistă, fiind realizate pretenţiile concrete deduse judecăţii, astfel că demersul judiciar formulat de reclamant este la momentul de faţă rămas fără obiect, urmând să fie respins ca atare.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/15.02.2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial nr. 138/17.02.2023, sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023-28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, restituirea sumelor prevăzute la art. 1 se face, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.

Or, în concret, în condiţiile în care prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus restituirea de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale sau sectoriale de pensii, a sumelor reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, Înalta Curte constată că nu se mai justifică folosul practic în susţinerea cererii de acordare a despăgubirilor, precum şi cea privind emiterea unui act prin care să se dispună încetarea reţinerilor, acestea fiind deja prevăzute la nivel legislativ.

În consecinţă, Înalta Curte, consecutiv admiterii recursului declarat de pârâtul Guvernul României şi casării sentinţei recurate, în condiţiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 32-33 C. proc. civ., va respinge capătul de cerere privind obligarea Guvernului la plata despăgubirilor egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului, ca rămase fără obiect.

Pe de altă parte, câtă vreme prin O.U.G. nr. 4/2023 s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, fără a se dispune repararea integrală a prejudiciului suportat de reclamant prin reţinerile nelegale din pensie, în sensul indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce vor fi restituite şi plăţii dobânzilor legale aferente acestor sume, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile din recurs formulate de pârâtul Guvernul României vizând obligaţia de plată a acestor accesorii. Despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt aferente prejudiciului constând, pe de-o parte, în debitul principal (a cărui restituire a fost reglementată prin O.U.G. nr. 4/2023), iar, pe de altă parte, în devalorizarea monedei datorită inflaţiei şi lipsirea reclamanţilor de folosinţa sumei solicitate (dobânda legală). Or, obligaţia de plată a acestor accesorii aparţine tot Guvernului României, care a generat prejudiciul prin impunerea în sarcina reclamanţilor a obligaţiei de plată a unei contribuţii, printr-un act normativ neconstituţional.

Înalta Curte constată că repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamant prin lipsirea acestora de drepturile cuvenite cuprinde trei componente: plata sumelor reţinute; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naţionale, echivalent al ratei inflaţiei (damnum emergens) şi plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi si art. 1.535 alin. (1) din C. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentinţa, va respinge capetele de cerere privind plata despăgubirilor reţinute şi obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului, ca rămase fără obiect, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate în ceea ce priveşte actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinţei nr. 8 din 26 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind obligarea Guvernului la plata despăgubirilor egale cu sumele reţinute ca şi contribuţie de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 şi capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să se dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului, ca rămase fără obiect.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate în ceea ce priveşte actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi plata dobânzii legale de la data fiecărei reţineri şi până la plata sumei.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.