Public procurement contract price adjustment appeals declared inadmissible as appellate decision is final

Şedinţa publică din data de 11 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.10.2023 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Municipiul Hunedoara, a solicitat obligarea Municipiului Hunedoara la:

1. încheierea cu A. S.R.L. a unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreată ajustarea preţului manoperei cuprinse în Contract, având în vedere modificările legislative ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 168/2022;

2. încheierea cu A. S.R.L. a unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022, prin care să fie agreată plata în avans a unui cuantum de 80% din preţul materialelor/echipamentelor enumerate în lista anexată Contractului, urmând ca restul de 20% să fie achitat după punerea în operă a lucrărilor, având în vedere dispoziţiile cuprinse în Instrucţiunea din Anexa Ordinului Ministrului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei nr. 4141/20.11.2020 şi,

3. obligarea la achitarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentinţa civilă nr. 468/CA/2023 din 06 decembrie 2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Hunedoara.

2. Hotărârea atacată

Împotriva acestei sentinţe reclamanta A. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în tot a sentinţei apelate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin Decizia nr. 3/A/2024 din 08 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis apelul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 468/CA/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi în consecinţă a fost schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Municipiul Hunedoara, iar pârâtul a fost obligat să încheie cu reclamanta un act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat preţul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, pentru perioada 1.02.2023-01.11.2023.

Totodată, a fost menţinută în rest sentinţa apelată şi s-a luat act că apelanta reclamantă va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Decizia nr. 3/A/2024 din 08 februarie 2024 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs atât reclamanta A. S.R.L., cât şi pârâtul Municipiul Hunedoara.

Prin recursul formulat, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., admiterea recursului formulat, casarea în parte a hotărârii recurate şi, în urma rejudecării cauzei pe fond, să se dispună modificarea dispoziţiei de obligare a Municipiului Hunedoara la încheierea unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie ajustat preţul manoperei prin raportare la modificarea legislativă introdusă prin art. XLI din O.U.G. nr. 168/2022, în sensul ajustării preţului manoperei pentru perioada 01.01.2023-01.11.2023, precum şi obligarea Municipiului Hunedoara la încheierea cu A. S.R.L. a unui act adiţional la Contractul de lucrări nr. x/24.05.2022 prin care să fie agreată plata în avans a unui cuantum de 80% din preţul materialelor/echipamentelor enumerate în lista anexată Contractului, urmând ca restul de 20% să fie achitat după punerea în operă a lucrărilor, având în vedere dispoziţiile cuprinse în Instrucţiunea din Anexa Ordinului Ministrului Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei nr. 4141/20.11.2020.

Prin recursul formulat, pârâtul Municipiul Hunedoara a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei Curţii de Apel Alba Iulia nr. 3/A/2024, sub aspectul obligării la încheierea unui act adiţional, cu consecinţa menţinerii sentinţei civile nr. 486/2023 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. x/2023 ca temeinică şi legală în totalitate, cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată a reclamantei.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de recurs, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a invocat excepţiile inadmisibilităţii şi nulităţii recursului declarat de Municipiul Hunedoara, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca vădit nefondat.

În ceea ce priveşte inadmisibilitatea căii de atac a recursului a arătat că, în raport de dispoziţiile de drept procesual speciale prevăzute de Legea nr. 101/2016, calea de atac a recursului este inadmisibilă.

În acest context, a precizat că prezenta cerere de chemare în judecată a a fost întemeiată pe prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, iar legiuitorul a prevăzut expres în acest act normativ cazurile în care este disponibilă calea de atac a recursului. Cu toate acestea, a menţionat că nicio normă din cuprinsul acestei legi nu reglementează dublul grad de jurisdicţie, respectiv posibilitatea exercitării căii de atac a recursului împotriva hotărârii judecătoreşti pronunţate în apel, toate procedurile judiciare având o singură cale de atac, reprezentată de apel sau de recurs.

De altfel, a arătat că ultima modificare a art. 55 din Legea nr. 101/2016 a fost adusă prin Legea nr. 75/2023, acesta fiind actul normativ care a implementat calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei de fond, pronunţată în litigiile şi cererile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică. Or, chiar dacă prin Lege nr. 75/2023 a fost modificată calea de atac pusă la dispoziţia persoanelor interesate împotriva hotărârii instanţei de fond, scopul urmărit de legiuitor nu a fost acela de a reglementa o situaţie în care să fie aplicabil principiul dublului grad de jurisdicţie în procedurile reglementate de Legea nr. 101/2016, ci doar de a permite analiza mai largă a instanţei de control judiciar în unica cale de atac disponibilă, respectiv de a nu mai limita analiza doar la motivele de casare prevăzute, în mod limitativ, de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Totodată, a mai opinat că nici Legea nr. 554/2004 (care cuprinde norme de completare a Legii nr. 101/2016) nu prevede o situaţie în care să fie stabilit dublul grad de jurisdicţie, specificul contenciosului administrativ fiind ca procedura judiciară se desfăşoară în două etape procesuale, respectiv fond şi recurs.

De asemenea, a mai subliniat faptul că, având în vedere normele procesuale specifice şi imperative, reglementate prin Legea nr. 101/2016, nu poate fi efectuată o combinare a acestor norme cu cele privind căile de atac din dreptul comun, deoarece, aşa cum rezultă din ansamblul normelor privind remediile şi căile de atac în materia contractelor de achiziţie publică, legiuitorul nu a urmărit asigurarea principiului dublului grad de jurisdicţie pentru justiţiabili.

Nu în ultimul rând, a solicitat a mai fi avute în vedere dispoziţiile procesual-civile generale care reglementează principiul legalităţii căii de atac. Astfel, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar legalitatea căilor de atac este, totodată, o regulă cu valoarea de principiul constituţionale, consacrat în art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia părţile interesate pot exercita căile de atac, în condiţiile legii procesuale.

Această optică este confirmată şi de practica judiciară conturată la nivel naţional, ulterior adoptării Legii nr. 75/2023, care a implementat calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei de fond dată în litigiile şi cererile privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea şi denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică.

Recurentul-pârât Municipiul Hunedoara a depus întâmpinare la recursul declarat către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât Municipiul Hunedoara a formulat răspuns la întâmpinarea recurentei-reclamante A. S.R.L., combătând apărările acestuia, atât în ceea ce priveşte excepţiile invocate cât şi cele ce vizează fondul recursului, susţinând că acestea sunt nefondate.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 10 mai 2024 s-a fixat termen de judecată la data de 11 iunie 2024, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia Înaltei Curţi cu privire la cererea de recurs

Analizând, cu prioritate, excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului, conform dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Astfel, căile de atac, termenele şi condiţiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, nici părţile şi nici instanţa de judecată neputând deroga de la textele de lege pentru exerciţiul unei căi de atac.

Prin urmare, persoana interesată poate formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condiţiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanţelor judecătoreşti şi de soluţionare a cererilor deduse judecăţii, implicit a căilor de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalităţii, cât şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, motiv pentru care, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza pendinte, pretenţiile solicitate decurg din executarea unui contract administrativ, fiind incidente prevederile Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, modificată prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul investiţiilor publice, în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv la data 11.10.2023, care la art. 1 alin. (2) stipulează că acest act normativ "se aplică şi cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi celor privind executarea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor".

Înalta Curte constată că obiectul cauzei face parte din categoria celor prevăzute la art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 care prevede:

"procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziţii publice, în termen de 45 de zile."

De asemenea, Înalta Curte mai reţine că pentru astfel de cauze, legiuitorul a prevăzut expres în cuprinsul art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 că "Hotărârea pronunţată în cazul litigiilor şi cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor administrative poate fi atacată cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, care judecă în complet specializat în achiziţii publice. Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă şi este soluţionat de urgenţă şi cu precădere într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile de la data sesizării legale a instanţei."

Din textele legale invocate, întrucât alte căi de atac nu au fost instituite de legiuitor, rezultă că singura cale de atac ce poate fi promovată împotriva hotărârii fondului în această materie este apelul, în urma soluţionării căruia, hotărârea pronunţată de prima instanţă devine definitivă.

În acest context, menţiunea din dispozitivul deciziei recurate "cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalităţii căilor de atac prevăzute de lege.

De altfel, instanţa de control judiciar reţine că incidente în acest sens sunt şi dispoziţiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ. teza finală, care stabilesc faptul că:

"(...) De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive (...) 4. Hotărârile date în apel fără drept de recurs".

Prin urmare, fiind pronunţată în faza apelului, într-un litigiu dintre cele la care se referă art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016, decizia civilă nr. 3/A/2024 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal este o hotărâre definitivă, în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., nesusceptibilă de a fi atacată pe calea recursului, deoarece aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală, coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

În consecinţă, pentru considerentele expuse şi textele de lege invocate, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor şi va respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi recurentul-pârât Municipiul Hunedoara împotriva Deciziei nr. 3/A/2024 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia inadmisibilităţii recursurilor.

Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. şi recurentul-pârât Municipiul Hunedoara împotriva Deciziei nr. 3/A/2024 din data de 8 februarie 2024 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 iunie 2024.