Greek-Catholic restitution upheld: Land abusively confiscated by 1948 decrees qualifies under GEO 94/2000, Commission's refusal annulled.

Şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Oradea la data de 5 aprilie 2022, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Sarcău au solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, să dispună anularea Deciziei nr. 9996 din 16.12.2021 emise de pârâtă şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru imobilul teren intravilan în suprafaţă de 1224 mp înscris în cartea funciară nr. x Sarcău.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 156 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Sarcău, în contradictoriu cu pârâta Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

S-a anulat Decizia nr. 9996 din 16.12.2021 emisă de pârâtă.

A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie privind soluţionarea cererilor de retrocedare formulate de reclamante ţinând seama de considerentele sentinţei.

S-au respins ca nefondate celelalte pretenţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- raportat la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea a unei hotărâri se poate cere când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", s-a arătat că sentinţa atacată este în parte nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000;

- instanţa de fond, analizând legalitatea şi temeinicia deciziei atacate, a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000 coroborate cu dispoziţiile art. 13 şi 28 din Decretul nr. 177/1948, apreciind că imobilul a fost preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, la 17.02.1967 de către o persoană juridică, Parohia Ortodoxă Română, în temeiul unor acte normative, respectiv Decretele nr. 177/1948 şi nr. 358/1948, emise în intervalul de referinţă;

- conform art. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 alin. (9) teza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 94/2000, prin sintagma "acte doveditoare" se înţelege înscrisuri care atestă dreptul de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive şi orice acte care întemeiază prezumţia existenţei dreptului de proprietate al solicitantului asupra imobilului, la data preluării abuzive;

- nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U. G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantei la momentul preluării abuzive;

- potrivit inscrierilor de sub B2, imobilul a trecut de la Parohia Greco- Catolică în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române;

- imobilul nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române Sarcău, persoană juridică de drept privat;

- totodată, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererilor de retrocedare s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că acestea nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 94/2000 republicată, cu modificările si completările ulterioare, întrucât imobilul nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitantă.

- dispoziţiile art. 32 din Decretul - lege nr. 115/1938 consacră principiul forţei probante absolute a înscrierii în cartea funciară, înscrierea dreptului de proprietate fiind opozabil recurentei - pârâte, care nu are competenţa de a verifica legalitatea respectivei înscrieri, instanţa respingând în mod greşit aceste apărări;

- instanţa de fond a interpretat în mod eronat excepţia prevăzută de art. 2 din Decretul nr. 358/1948, reţinând că toată averea fostului cult greco-catolic a fost preluată de statul român;

- din analiza înscrisurilor depuse la dosarul aferent cererii de retrocedare s-a reţinut de către Comisia specială de retrocedare faptul că aceasta nu se încadrează în prevederile Ordonanţei de urgenţă nr. 94/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare, întrucât imobilul înscris în C.F. nr. x a localităţii Sarcău nr. top. x. nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000. republicată, cu modificările si completările ulterioare, ci în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române Sarcău, persoană juridică de drept privat

4. Apărările formulate în cauză

Intimatele - reclamante nu au formulat întâmpinări.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte reţine că reclamanta nu a formulat cale de atac împotriva soluţiei de respingere a acţiunii în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la emiterea unei decizii care să conţină propunerea acordării de măsuri compensatorii, cauza urmând a fi analizată în aceste repere.

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin cererile de retrocedare nr. x/24.02.2003, nr. y/23.01.2006 şi nr. 7809/03.03.2003, adresate pârâtei de către de Parohia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Sarcău şi de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Oradea, reclamantele au solicitat retrocedarea imobilului înscris în cartea funciară nr. x Sarcău.

Cele trei cereri au fost soluţionate prin Decizia nr. 9996 din 16.12.2021 emisă de pârâtă, prin care au fost respinse cererile de retrocedare în temeiul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea în fapt că imobilul a trecut în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române din proprietatea Parohiei Greco-Catolice şi că terenul nu se află în proprietatea statului sau a uneia dintre persoanele juridice enumerate la art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, ci în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române.

Curtea de apel a reţinut că, din probele administrate, respectiv din conţinutul cărţii funciare nr. x Sarcău, mai exact al menţiunilor cuprinse sub B 1 şi 2, rezultă că imobilul având destinaţia de casă, curte şi teren intravilan, a intrat în proprietatea Bisericii Greco - Catolice Sarcău în anul 1900 şi fost preluat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 de către o persoană juridică, respectiv Biserica Ortodoxă Română, în temeiul unor acte normative emise în intervalul de referinţă, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sub aspectul preluării imobilului.

Dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România arată că:

"Imobilele care au aparţinut cultelor religioase din România şi au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de statul român, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, altele decât lăcaşele de cult, aflate în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public sau în patrimoniul unei persoane juridice din cele prevăzute la art. 2, se retrocedează foştilor proprietari, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă".

Art. 1 teza I din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000 statuează că:

"Sunt considerate abuzive acele preluări de proprietate, cu privire la imobile aparţinând cultelor religioase, care s-au produs în temeiul sau ca efect al unor acte normative ori administrative emise în intervalul 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, denumit în continuare perioada de referinţă, dacă nu s-au acordat despăgubiri juste şi echitabile în raport cu perioada preluării."

Pentru aprecierea incidenţei prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, sunt relevante, aşadar, înscrierile în cartea funciară nr. x Sarcău, prin încheierea c.F. nr. x fiind rectificat numele proprietarului de sub B 8 din acela de Parohia Greco Catolică Sarcău în acela de Parohia Ortodoxă Română. Din înscrieri rezultă că proprietarul imobilului a fost cultul greco - catolic.

Prin urmare, în temeiul art. 37 din Decretul lege nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor imobilul s-a intabulat în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Sarcău, care potrivit art. 28 din Decret, era definită ca fiind o persoană juridică.

În consecinţă, s-a făcut dovada unei deposedări a reclamantei în perioada de referinţă arătată în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, în temeiul Decretului Lege nr. 177/1948 şi respectiv al Decretului Lege nr. 358/1948, acte normative prin care, sub egida regimului comunist care a desfiinţat cultul greco-catolic, s-a reglementat repartizarea averii acestuia.

Deposedarea Bisericii Greco-Catolice Sarcău a fost una abuzivă, fiind demonstrată de însuşi instrumentul normativ utilizat, respectiv Decretul Lege nr. 358/1948, de altfel fiind evident că acest Decret a încălcat art. 10 din Constituţia de la 1948, deposedarea cultului greco-catolic de proprietăţile sale (inclusiv a reclamantei) nefiind făcută nici pentru o cauză de utilitate publică şi nici nu a fost însoţită de acordarea de despăgubiri stabilite de justiţie.

În 1948, în temeiul prevederilor decretului menţionat, Statul Român a desfiinţat cultul greco-catolic şi a confiscat patrimoniul acestuia. În ceea ce priveşte beneficiarii confiscării, statul a statuat că parte a patrimoniului va fi preluat de însuşi statul, iar parte a acestui patrimoniu va fi transferat bisericii ortodoxe.

De aceea, este fără echivoc că, în mod corect intimatele-reclamante din prezenta cauză şi-au întemeiat cererile de retrocedare pe prevederile O.U.G. nr. 94/2000, iar Comisia specială de retrocedare a unor bunuri care au aparţinut cultelor religioase din România avea obligaţia să le soluţioneze luând în considerare preluarea abuzivă a imobilului în discuţie.

În ceea ce priveşte apărările întemeiate pe forţa probantă a înscrierii în CF potrivit art. 34 alin. (1), coroborate cu dispoziţiile art. 33 din Decretul-Lege nr. 115/1938, în mod corect prima instanţă a apreciat că legea specială de retrocedare a prevăzut derogări de la aceste dispoziţii generale.

În plus, dispoziţiile art. 33 din Decretul nr. 115/1938 instituie o prezumţie în folosul aceluia care a dobândit prin act juridic cu titlu oneros vreun drept real, în timp ce în speţă, din înscrierile CF şi actele ce au stat la baza lor, rezultă că dreptul de proprietate a fost atribuit către Biserica Ortodoxă Română în mod gratuit şi nu prin act juridic cu titlu oneros.

În consecinţă, Înalta Curte constată că în mod legal s-a concluzionat de către instanţa de fond că este îndeplinită condiţia premisă prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000, respectiv aceea a preluării abuzive, cu sau fără titlu, de către Statul Român sau de persoanele juridice, în perioada 1945-1989, a imobilului, dispunând, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 obligarea pârâtei la reevaluarea cererilor conform aspectelor astfel tranşate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 156 din 14 septembrie 2022 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 23 ianuarie 2024.