Recourse inadmissible against final appellate decision in salary recalculation dispute under legality of appeals principle

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 22.07.2021, sub nr. x/2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Institutul Naţional de Statistică: - obligarea pârâtului la emiterea actelor administrative de stabilire şi acordare a drepturilor salariale prin care să se recalculeze salariul de bază la nivelul maxim al acestor drepturi acordate în cadrul categoriei profesionale, respectiv familiei ocupaţionale respectiv raportat la funcţia din cadrul Secretariatului General al Guvernului, începând cu data de 21.12.2016 şi pe viitor în conformitate cu O.U.G. nr. 57/2015 şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016. - obligarea pârâtului să plătească diferenţele de drepturi salariale dintre sumele primite şi cele rezultate în urma recalculării, începând cu data de 21.12.2016 până la data plăţii efective, actualizate cu indicele de inflaţie şi dobânda legală. - obligarea pârâtului să recalculeze şi să plătească, diferenţele de bani reprezentate de nivelul sporului pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, spor ce reprezintă 15% din salariul de bază având drept bază de calcul nivelul salarial stabilit conform solicitării de mai sus, respectiv la nivelul maxim al acestora drepturi salariale acordate în cadrul categoriei profesionale, şi în acord cu H.G. nr. 917/2017. - recalcularea sporului pentru condiţii vătămătoare, în acord cu nivelurile salariale de care trebuia să beneficieze din data de 21.12.2016, până în prezent, achitând diferenţele rezultate dintre valoarea plătită efectiv şi valoarea (mai mare a sporului) ce va reieşi din calcul.

La data de 08.10.2021, numitul B. a formulat cerere de intervenţie accesorie in favoarea reclamantei.

Prin încheierea de şedinţă de la data de 10.12.2021, tribunalul a respins cererea de intervenţie, ca inadmisibilă.

Prin sentinţa civilă nr. 942/22.02.2022, a respins ca neîntemeiată cererea de repunere în termenul de prescripţie a dreptului material la acţiune, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 22.05.2015-20.07.2018 şi în consecinţă a respins ca prescrisa acţiunea astfel cum a fost modificată pentru drepturile aferente perioadei 22.05.2015-20.07.2018; a respins în rest ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 21.07.2018 - 03.12.2020 şi în consecinţă respinge acţiunea astfel cum a fost modificată în privinţa drepturilor deduse judecăţii aferente perioadei 21.07.2018-03.12.2020 pentru existenţa autorităţii de lucru judecat; a respins în rest ca neîntemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins în rest acţiunea astfel cum a fost modificată ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei civile nr. 942/22.02.2022 şi încheierii de şedinţă din data de 10.12.2021 a declarat recurs, la data de 26.04.2022, reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ şi art. 488 alin. (1), punctele 4, 5, 6, 7, 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 343/2023 pronunţată la data de 2 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii cererii de recurs formulată la data de 26.04.2022 de recurenta - reclamantă A., împotriva încheierii de şedinţă de la data de 10.12.2021 şi a sentinţei civile nr. 942/22.02.2022, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul - pârât INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA, a constatat nul recursul declarat de recurenta-reclamantă la data de 26.04.2022, a admis excepţia tardivităţii cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, a respins cererea de recurs formulată de recurenta-reclamantă la data de 28.04.2022, ca tardiv formulată şi a respins recursurile formulate de recurentul B., ca neavenite.

Împotriva acestei decizii au promovat calea de atac a reexaminării şi a recursului A. şi C..

2. Hotărârea atacată cu recurs

Prin decizia civilă nr. 1980 pronunţată la 22 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de reexaminare formulată de petenta A., a respins ca inadmisibilă această cerere, a admis excepţia nesemnării cererii de reexaminare şi a cererii de recurs formulate de C., în contradictoriu cu intimatul-pârât Institutul Naţional de Statistică şi a anulat, ambele cereri, ca nesemnate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1980 pronunţate la 22 septembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs A. şi B., care au solicitat admiterea căii de atac.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul Institutul Naţional de Statistică a depus întâmpinari în cuprinsul cărora, în principal, a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de intervenţie formulate de către B., excepţia nulităţii cererii de recurs, întrucât nu este semnată olograf, precum şi anularea căii de atac ca nemotivată.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte constată că, în cauză, recurenţii A. şi B. au formulat recurs, astfel că, în raport de dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., va analiza cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale acestei căi de atac extraordinare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţia României, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare şi extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga, iar în cuprinsul art. 457 alin. (1) reglementează principiul legalităţii căii de atac, statuând că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi în termenele stabilite de aceasta.

În raport cu dispoziţiile art. 457 alin. (1), raportat la art. 508 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi cu dispoziţiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., se constată că decizia civilă nr. 1980 pronunţată la 22 septembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este definitivă.

Astfel, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile exprese prevăzute de lege".

Prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului şi nici recursului", iar în cazul legii contenciosului administrativ decizia pronunţată în calea de atac a recursului este definitivă.

Sub acest aspect Înalta Curte constată că, decizia civilă nr. 1980 pronunţată la 22 septembrie 2023 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de reexaminare formulată de petenta A., a respins ca inadmisibilă această cerere şi a admis excepţia nesemnării cererii de reexaminare şi a cererii de recurs formulate de C. şi a anulat, ambele cereri, ca nesemnate, este pronunţată în recurs şi are caracter definitiv de la pronunţarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speţă fiind operant principiul legalităţii căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., chiar dispozitivul acestei decizii conţinând şi menţiunea că hotărârea este definitivă.

În cauză, recurenţii A. şi B. au formulat recursuri împotriva unei hotărârii pronunţate în recurs asupra unei deciziei definitive pronunţate în recurs susţinând că instanţa de fond le-a respins în mod abuziv calea de atac ca inadmisibilă şi a refuzat sesizarea Curţii Constituţionale.

Înalta Curte precizează că recurenţii nu au deschisă calea de atac extraordinară exercitată împotriva deciziei nr. 1980/2023, întrucât nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Dispoziţiile art. 634 C. proc. civ. definesc noţiunea de hotărâre definitivă, dar şi pe cele ale art. 483 alin. (1) din acelaşi cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, astfel că decizia curţii de apel nu poate face obiectul unui recurs, având caracter definitiv.

Instanţa de control judiciar constată că în mod corect Curtea de Apel nu a sesizat Curtea Constituţională, având în vedere că această cerere nu a fost asumată de către titular prin semnarea ei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia inadmisibilităţii şi va respinge ca inadmisibile recursurile promovate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1980 pronunţate la 22 septembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.