Appeal annulled as void for not stating legal grounds; first-instance annulment of dismissal challenge stands.

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 6 iunie 2022 sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Fiscală anularea rezoluţiei Inspectorului-şef nr. C22-815 din 20 mai 2022 prin care a fost menţinută măsura dispusă prin rezoluţia de clasare nr. 745 emisă în dosarul nr. x al Inspecţiei Judiciare la data de 20 aprilie 2022.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 322 pronunţată la 21 februarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 322 pronunţate la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A..

În cuprinsul cererii sale de recurs, a reiterat susţinerile ce fac obiectul cererii de chemare în judecată. Astfel a menţionat că a sesizat organele statului în legătură cu o situaţie în care este implicat din anul 2003, când ar fi fost câştigătorul unui concurs conform sentinţei civile nr. 272/27.02.2009 pronunţate în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Bucureşti, situaţie care a fundamentat şi cererea de sesizare înregistrată la Inspecţia judiciară a cărei anulare o solicită. Totodată a solicitat audierea mai multor persoane, care pot dovedi cele sesizate în cuprinsul acţiunilor şi plângerilor sale.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii, întrucât criticile nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant a solicitat respingerea excepţiei şi admiterea recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cererea de recurs, în raport de criticile formulate, Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului formulat de către A., pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)."

Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. legiuitorul sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat) dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greşelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt şi în drept, arătarea probelor pe care se bazează.

Motivele de recurs desemnează ipotezele expres şi limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.

Prevederile legale menţionate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli săvârşite de instanţă în legătură cu aceste dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulţumire a unei părţi sau a părţilor în litigiu faţă de hotărârea pronunţată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligaţia să-şi întemeieze recursul pe cel puţin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziţii procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situaţii ce nu au fost avute în vedere la legiferare şi trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior, în care motivele vizau şi netemeinicia acesteia.

Noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac şi continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 punctele 1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă prin recurs se aduc critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate şi arată în ce constau greşelile de judecată săvârşite de instanţă, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la argumentele care au întemeiat soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Se reţine că, recursul formulat de recurentul A. nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

În concret, instanţa de fond a constatat că, "prin cererea dedusă judecăţii reclamantul a expus pe larg o situaţie juridică în care pretinde că este implicat din anul 2003, situaţie care a fundamentat şi cererea de sesizare înregistrată la Inspecţia judiciară, soluţionată prin rezoluţia de clasare nr. 745/20.04.2022, emisă în lucrarea nr. x/2022.

Obiectul cauzei deduse judecăţii priveşte tocmai anularea rezoluţiei de clasare anterior menţionate, precum şi a rezoluţiei Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare de soluţionare a plangerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare, fără însă ca cererea să conţină motivele de fapt şi de drept în legătură cu pretenţia concretă formulată .

În acest context, instanţa a solicitat reclamantului să precizeze motivele de fapt şi de drept ale cererii, însă acesta nu s-a conformat dispozitiilor primite.

Într-adevăr, în cuprinsul cererii depuse la data de 15.11.2022, reclamantul nu a făcut altceva decât să reia cele expuse in cererea introductivă.

Constatând neîndeplinirea obligaţiei privind completarea cererii în termenul acordat, sub aspectul menţionării motivelor de fapt, Curtea, în baza temeiului de drept enunţat, urmează să dispună admiterea excepţiei nulităţii şi,în consecinţă, anularea cererii de chemare în judecată."

Prin motivele de recurs, recurentul B. a susţinut că "a sesizat organele statului în legătură cu o situaţie în care este implicat din anul 2003, când ar fi fost câştigătorul unui concurs conform sentinţei civile nr. 272/27.02.2009 pronunţate în dosarul nr. x/2008 de către Tribunalul Bucureşti, situaţie care a fundamentat şi cererea de sesizare înregistrată la Inspecţia judiciară a cărei anulare o solicită. Totodată a solicitat audierea mai multor persoane, care pot dovedi cele sesizate în cuprinsul acţiunilor şi plângerilor sale."

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Deoarece recurentul-reclamant nu a formulat critici ale argumentelor care au întemeiat soluţia pronunţată prin hotărârea recurată, rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte şi afirmaţii, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă în raport cu soluţia instanţei de fond, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) şi (3) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 322 pronunţate la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 322 pronunţate la 21 februarie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.