ANEVAR disciplinary sanction for alleged tree valuation misconduct upheld; plaintiffs' administrative challenge rejected and costs awarded

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 10 mai 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Naţionala a Evaluatorilor Autorizaţi din Romarma (ANEVAR), în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ au formulat plângere împotriva Deciziei nr. 3/2022 de soluţionare a acţiunii disciplinare, ce face obiectul dosarului Curţii de Apel nr. 370/54/2022, solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea deciziei si obligarea Consiliului Director din cadrul unităţii intimate sa adopte o măsura disciplinara dintre cele prevăzute in O.G. nr. 24/2011 privind unele masuri in domeniul evaluarea bunurilor, aprobată cu modificari de Legea nr. x şi din regulamentul Comisiei de Etica si Disciplina (CED) privind pe evaluatorul C., membru titular ANEVAR, legitimaţie nr. 12963.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 300/2022 pronunţată la 17 noiembrie 2022, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul C., prin întâmpinare, a respins acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâţii Asociaţia Naţională a Evaluatorilor Autorizaţi din România şi pârâtul C..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 300/2022 pronunţate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii A. şi B., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

- în ce priveşte critica vizând greşita motivare a judecătorului fondului, respectiv motive străine de natura cauzei, au arătat următoarele.

Instanţa de fond în mod greşit a considerat ca nu este o abatere disciplinară menţionarea greşită a vârstei plantaţiei de 539 arbori existentă pe suprafaţă de 510 mp., care a făcut obiectul H.G. nr. 537/24.07.2019, în vigoare la 30 iulie 2019, prin care s-a dispus exproprierea, de către evaluator. Pârâtul C., cu încălcarea standardelor de evaluare, fără să îi consulte pe reclamanţi şi să se prezinte la faţa locului, cu rea credinţă a făcut menţiuni false în raportul de evaluare care a fost integrat în conţinutul Anexei nr. 2 la H.G. nr. x ce completeaza H.G. nr. 537/24.07.2019, în vigoare la 30 iulie 2019 şi H.G. nr. x. Daca evaluatorul s-ar fi prezentat pentru a identifica numărul si vârsta plantaţiei precum si soiul arborilor ar fi avut posibilitatea sa constate ca arborii aveau peste 12 ani si nu erau lemn de foc.

Instanta de fond în mod superficial, pentru a-si justifica soluţia si pentru a motiva nelegalitatea acesteia a reluat criticile pâraţilor si reclamanţilor, fără o justificare a raţionamentelor. Mai mult, nu a luat în considerare faptul că Înalta Curte de Casatie şi Justitie a dispus, printr-o măsura asiguratorie, identificarea arborilor existenţi pe suprafaţa expusa exproprierii (ICCJ încheierea nr. 4691 din 13.10.2021), iar Curtea de Apel Craiova prin Incheierea din 24 martie 2021 a dispus ca executorul judecatoresc sa se deplaseze la faţa locului şi sa identifice numărul arborilor, soiul si vârsta sau înălţimea a acestora.

Instanţa de fond nu a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar motivele prezentate in considerente sunt străine de natura cauzei, deoarece modalitatea in care evaluatorul a interpretat natura si vârsta arborilor a determinat subevaluarea acestora. Astfel, vătămarea materială a fost distorsionată, tendenţioasă si contrară raţionamentului logico-juridic, cât şi bunului simţ.

Instanţa de fond a tratat separat motivele invocate de părţi, fără să facă legătura între ele, ignorând complet faptul ca a avut la dispoziţie Încheierea Înaltei Curţi, a Curţii de Apel Craiova şi procesul-verbal al executorului judecătoresc din care rezulta o alta situaţie de fapt decât cea invocată de pâraţi.

Instanţa de fond fără sa înţeleagă obiectul litigiului sau apreciind in mod superficial realitatea concreta i-a lăsat fără o protecţie juridica, deoarece există o discrepanţă mare între valoarea indicata de societatea specializata în plantarea acestui soi de arbori de peste 2.000.000 şi suma de 1400 RON prevăzută în raportul de evaluare prevăzută de C., care cu rea-credinţă a încălcat normele legale.

În susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ. (aplicarea greşită a normelor de drept material) recurenţii au reiterat faptul că în baza încheierii nr. 5 din 17.05.2022, pronunţată de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr. x/2021 s-a dispus si s-a efectuat o expertiza judiciara care a identificat cei 539 arbori ulmi Turkestan existenţi pe suprafaţa de 510 mp supusa exproprierii stabilind vârsta acestora de peste 12 ani si la o valoare de 724 955 RON fara TVA .

Prin sentinţa atacată, instanţa de fond a considerat în mod nelegal că motivele invocate având ca obiect aplicarea unei sancţiuni disciplinare, chiar în baza textului indicat de pâraţi faţă de evaluator, vizează comiterea unei infracţiuni de fals, astfel că aspectele nu sunt de natura să atragă aplicarea unei sancţiuni disciplinare deoarece decizia a fost întocmită cu standardele ANEVAR. Aceasta motivare este nelegală întrucât nu are la baza argumente din care sa rezulte ca evaluatorul nu a fost de rea credinţă, instanta de fond copiind motivarea ANEVAR şi apreciind ca autorul faptei nelegale este nevinovat. A constatat eronat că acesta a respectat standardele ANEVAR, deşi din punct de vedere intelectiv instanţa putea sa stabilească conduita prejudiciabilă a evaluatorului. Normele de drept au fost aplicate în mod greşit, întrucât judecătorul fondului a ridicat reaua-credinţă, neglijenţa şi imprudenţa cu care evaluatorul a executat acţiunea de evaluare la rang de corectitudine.

Hotărârea a fost data cu aplicarea greşită a normelor reprezentate de regulamentul comisiei si O.G. nr. 24/2011, iar faptul că nu pot susţine în recurs situaţia de fapt şi doar indicarea în considerente a dispoziţiilor legale încălcate nu reprezintă un model de motivare legală.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimatul - pârât C. a depus întâmpinare însoţită de un set de înscrisuri. În cuprinsul întâmpinării pârâtul a invocat excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea recursului şi, pe fond, a solicitat respingerea ca nefondată a căii de atac şi acordarea cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1500 de RON.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

În prealabil, instanţa de recurs constată că excepţia lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea recursului invocată prin întâmpinare, este nefondată.

Interesul recurenţilor-reclamanţi în desfiinţarea sentinţei recurate este actual, întrucât prin cererea de chemare în judecată au solicitat admiterea acţiunii, desfiinţarea Deciziei nr. 3/2022 şi aplicarea unei măsuri disciplinare evaluatorului-pârât C..

Înalta Curte nu poate primi argumentul invocat de către pârâtul C., referitor la faptul că reclamanţii nu mai justifică interes în susţinerea căii de atac, întrucât ar fi rămas supusă exproprierii doar suprafaţa de 3m2 din proprietatea reclamanţilor şi astfel, raportul de evaluare nu mai este actual.

Interesul constituie una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii în justiţie sau a căii de atac, necesară atât în momentul declanşării procedurii judiciare, cât şi pe tot parcursul derulării cauzei, iar recurenţii-reclamanţi justifică un astfel de interes, în condiţiile în care actul administrativ contestat vizează verificarea pârâtului-persoană fizică pentru încălcarea normelor legale şi a celor de etică profesională şi nu suprafaţa supusă exproprierii.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii B. şi A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamanţii au supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 3/2022 de soluţionare a acţiunii disciplinare depusa în dosarul Curţii de Apel nr. 370/54/2022.

Curtea de Apel a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi ca neîntemeiată, motiv pentru care aceştia au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar şi împărtăşind opinia judecătorului fondului în ceea ce priveşte soluţia pronunţată, apreciază că toate criticile sunt nefondate, urmând să le analizeze şi să le răspundă în raport de finalitatea concretă a acestora.

În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" şi, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de către recurenţi, în priveşte modul de administrare a probatoriului.

În ceea ce priveşte prima categorie de critici formulată de recurenţi, acestea se referă, în esenţă, la motivarea greşită a instanţei cu privire la argumentele expuse prin cererea de chemare în judecată de către reclamanţi, respectiv argumentarea străină de natura cauzei.

Nu sunt întemeiate criticile formulate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în condiţiile în care, soluţia de respingere a acţiunii este pe deplin reflectată în considerentele sentinţei şi argumentată de acestea.

Faptul că judecătorul fondului a răspuns pe rând, criticilor reclamanţilor şi apoi pârâţilor, "fără să facă legătura între ele" conform aprecierii părţilor recurente, nu înseamnă că a ignorat probatoriul, ci a verificat Decizia nr. 3 sub aspect procedural şi juridic, conform dispoziţiilor prevederilor legale incidente în vigoare (O.G. nr. 24/2011 şi Regulamentul ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012 acte în vigoare la momentul pronunţării, ce nu au fost atacate cu acţiune în anulare şi nici nu au fost supse controlului judiciar) şi fără a se subsitui instituţiei care a emis actul atacat.

Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii legale, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia şi cele pentru care s-au admis şi, respectiv, s-au înlăturat cererile părţilor.

Or, hotărârea recurată cuprinde, în mod evident, argumente pertinente pe care se întemeiază soluţia şi faptul că hotărârea pronunţată nu este în concordanţă cu opinia recurenţilor nu poate să atragă casarea hotărârii în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Înalta Curte observă că dispoziţiile pct. 6 a alin. (1) din art. 488 C. proc. civ. se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente şi atunci când din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă. Or, niciuna dintre aceste situaţii nu se identifică în cauză, de altfel, nefiind indicate nici de către recurentii-reclamanţi ca atare.

Cât priveşte cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nici acesta nu este incident în cauză.

Cu titlu prealabil, aminteşte că, în înţelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situaţiei de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum şi prin încălcarea unor principii generale de drept. Cu alte cuvinte, textul articolului anterior menţionat se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanţa a dat o greşită interpretare a acesteia sau faptele au fost reţinute greşit în raport de exigenţele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

În completare la faptul că recursul, cale de atac extraordinară, nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, instanţa de recurs în urma verificării sentinţei atacate, constată că judecătorul fondului nu a încălcat dispoziţiile incidente cauzei, întrucât a verificat dacă institutuţia pârâtă a emis decizia contestată cu respectarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) şi art. 25 din O.G nr. 24/2011 şi Regulamentului de organizare şi funcţionare ANEVAR aprobat prin H.G. nr. 353/2012.

Conform art. 12 din Regulamentul ANEVAR, abaterile disciplinare includ nerespectarea standardelor de evaluare, a codului de etică, refuzul de a furniza documente solicitate, necomunicarea la termen a modificărilor, desfăşurarea de activităţi politice în cadrul Uniunii, exercitarea profesiei de către membri inactivi sau suspendaţi, nerespectarea dispoziţiilor legale şi utilizarea neautorizată a siglei Uniunii.

Înalta Curte analizând hotărârea atacată reţine că, în cauză, în mod legal prima instanţă a verificat decizia nr. 3/2022, doar în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii depuse de către reclamanţii prin care solicitau sancţionarea pârâtului C. pentru subevaluarea lotului lor supus exproprierii, iar nu criticile acestora ce priveau falsificarea de înscrisuri în cadru procedurii de evaluare.

În mod corect, atât instituţia pârâtă, cât şi judecătorul fondului au încadrat solicitarea reclamanţilor din cererea nr. x/2021 vizând "nemultumirea noastră are ca obiect falsificarea documentaţiei de către evaluatorul C. ... " ca fiind o sesizare cu privire la comiterea unei infracţiuni de fals ce atragea clar o altă competenţă, cea a organelor de cercetare penală şi instanţei penale.

Judecătorul specializat de contencios administrativ, sesizat cu un litigiu care pune în discuţie validitatea unui act administrativ, va verifica doar respectarea dispoziţiilor legale în temeiul cărora a fost emis, precum şi întreaga legislaţie specifică domeniului de aplicare înscrisului.

Instanţa de recurs constată că nu poate verifica dacă valoare de despăgubire pentru terenul recurenţilor a fost corect stabilită în cadrul procedurii de expropriere, întrucât în cauza pendinte instanţa verifică doar legalitatea actului administrativ la cererea persoanei care se consideră vătămată într-un drept sau într-un interes legitim, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată, adică controlează jurisdicţional modul în care instituţia pârâtă a respectat legea, exercitarea competenţelor în limitele conferite de lege, cu scopul de a garanta drepturile şi libertăţile persoanelor. În cauză instanţa de fond a verificat, dacă Asociaţia Naţională a Evaluatorilor a analizat corect respectarea în cadrul evaluării a standardelor ANEVAR.

Conform art. 12 din Regulamentul ANEVAR, aprobat prin H.G. nr. 353/2012, abaterile disciplinare includ nerespectarea standardelor de evaluare, a codului de etică, refuzul de a furniza documente solicitate, necomunicarea la termen a modificărilor, desfăşurarea de activităţi politice în cadrul Uniunii, exercitarea profesiei de către membri inactivi sau suspendaţi, nerespectarea dispoziţiilor legale şi utilizarea neautorizată a siglei Uniunii.

Prima instanţă a respectat dispoziţiile legale incidente analizând decizia atacată, prin care Consiliul Director a concluzionat că evaluatorul nu a comis nicio abatere disciplinară. Aprecierea instanţei de fond asupra admiterii sau respingerii probatoriului efectuat în cauză nu poate fi cenzurată de către instanţa de recurs care, astfel cum s-a menţionat anterior, nu poate face obiectul recursului, recurenţii făcând confuzie între încuviinţarea spre administrare a probelor, solicitată de către părţi în dovedirea cererilor şi/sau apărărilor lor şi aprecierea probelor în contextul analizării acestora din urmă.

Instanţa de fond are plenitudine de apreciere cu privire la probele administrate în cauză, fiind suverană în a hotărî asupra oportunităţii administrării probelor în proces din perspectiva utilităţii, concludenţei şi pertinenţei acestora, iar instanţa de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

În cauzul în speţă nemulţumirile reclamanţilor se referă la rezultatul evaluării expertului privind plantaţia de Ulm de Turkestan (Ulmus pumila celer), fără a aduce în recurs, critici concrete asupra legalităţii actului administrativ contestat.

Fiind o cale extraordinară de atac, prin intermediul recursului pot fi invocate numai motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, putându-se susţine greşita alegere a normei aplicabile, interpretarea eronată a acesteia, aplicarea greşită în timp a unei prevederi legale etc., fără a se putea readuce în discuţie ansamblul probator administrat şi modul în care instanţa de fond a interpretat aceste probe şi a stabilit situaţia de fapt. În recurs poate fi analizată legalitatea deciziei atacate din perspectiva modului de aplicare şi interpretare a legii, fără a se putea analiza corecta reţinere a situaţiei de fapt.

În realitate, susţinerile recurenţilor vizând aplicabilitatea în cauză a unor încheieri, rapoarte de expertiză efectuate sau dispoziţii date în alte cauze, aflate în curs de judecare pe rolul instanţelor, echivalează cu veritabile critici la probatoriul administrat şi nu au legătură cu legalitatea Deciziei ANEVAR nr. 3/2022.

Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului a verificat actul administrativ atacat conchizând că acesta a fost întocmit conform prevederilor legale aplicabile, respectând toţi paşii procedurii disciplinare conform Regulamentului Comisiei de etică şi disciplină a ANEVAR, cu o motivare adecvată în fapt şi în drept şi precizând că, nemulţumirea faţă de rezultatul unei evaluări nu constituie, în sine, o abatere disciplinară, în absenţa dovezii comiterii unei fapte prevăzute de lege.

Astfel, raportat la circumstanţele factuale ale cauzei şi având în vedere cadrul normativ aplicabil în materie, instanţa de fond a observat legalitatea deciziei contestate, reţinând că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de exerciţiu a acţiunii civile, astfel că toate criticile promovate prin cererea de chemare în judecată şi reiterate prin calea de atac extraordinară promovată nu au fundament în dispoziţiile invocate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C. şi va respinge recursul declarat de B. şi A. împotriva sentinţei nr. 300/2022 pronunţate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul art. 451 C. proc. civ. va obliga recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia lipsei de interes invocată de intimatul-pârât C..

Respinge recursul declarat de B. şi A. împotriva sentinţei nr. 300/2022 pronunţate la 17 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-reclamanţi la plata către intimatul-pârât C. a sumei de 1500 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.