Judicial substitution for administrative authority in EU fund disbursement and stamp duty non-compliance in administrative appeals

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 28 februarie 2022, sub nr. x/2022 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia pentru Dezvoltare Regionala Nord Est şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei:

1.1. anularea în parte a actului administrativ denumit "Rezultatul evaluării tehnice si financiare", emis de către pârâta ADR NE sub nr. x/11.08.2021, exclusiv în ceea ce priveşte depunctarea proiectului, ca urmare a evaluării criteriului 1.3. - Calitatea planului de afaceri, Subcriteriul 1.3.a - Proiecţiile veniturilor şi cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile şi subcriteriul 1.3.b - Costurile investiţiei sunt corect estimate şi sunt fundamentate;

1.2. anularea în parte a actului administrativ denumit "Scrisoare răspuns contestatar/OI", emis de către pârâtul MDLAP sub nr. x/28.10.2021, exclusiv în ceea ce priveşte respingerea contestaţiei privind modul de evaluare a criteriului 1.3. - Calitatea planului de afaceri, Subcriteriul 1.3.a - Proiecţiile veniturilor şi cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile şi Subcriteriul 1.3.b - Costurile investiţiei sunt corect estimate şi sunt fundamentate - şi menţinerea depunctării proiectului pentru aceste două subcriterii;

1.3.obligarea pârâtelor ADR-NE şi MDLAP la efectuarea tuturor operaţiunilor administrative şi emiterea actelor administrative de acordare a punctajului maxim de 5 puncte pentru Subcriteriul 1.3.a - Proiecţiile veniturilor şi cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date corecte, surse verificabile şi de 4 puncte pentru Subcriteriul 1.3.b - Costurile investiţiei sunt corect estimate şi sunt fundamentate, cu consecinţa acordării unui punctaj total de 94 de puncte pentru Proiectul depus de reclamantă;

1.4. obligarea pârâtelor ADR-NE şi MDLAP la încheierea Contractului de finanţare, pentru o valoare a finanţării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanţare depuse de reclamantă, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi în cuantum de 15.000 RON pe zi de întârziere;

1.5. obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 168/2022 pronunţată la 28 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Pentru Dezvoltare Regională Nord Est şi Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a anulat în parte "Rezultatul evaluării tehnice şi financiare" înregistrat sub nr. x/11.08.2021 şi "Scrisoarea răspuns contestatar/OI" nr. 133836/SECP/28.10.2021 în ceea ce priveşte depunctarea proiectului "Construire hală de producţie cu birouri, împrejmuire şi realizare căi de acces suplimentare" cod Smis 143861 la subcriteriul 1.3.a - Proiecţiile veniturilor şi cheltuielilor de operare sunt realiste, fundamentate pe date concrete, surse verificabile şi subcriteriul 1.3.b - Costurile investiţiei sunt corect estimate şi sunt fundamentate din cadrul criteriului 1.3 - Calitatea planului de afaceri, a obligat pârâţii să procedeze la o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanţei şi să emită acte administrative în acest sens, potrivit competenţelor atribuite de lege, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la încheierea contractului de finanţare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 15000 de RON pe zi de întârziere ca neîntemeiată şi a obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 21917,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 168/2022 pronunţate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs S.C. A. S.R.L. şi Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a invocat dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. precizând că recursul său vizează strict soluţia de respingere a capatului 4 de cerere, care încalca prevederile art. I alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, prevederi ce instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii, ci presupune şi posibilitatea acesteia de a obliga autoritatea să emită actul administrativ cu continutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

În cauză de faţă, repunerea părţilor în situaţia anterioară, ca urmare a anulării în parte a actelor administrative nelegale şi înlăturarea efectelor acestora nu se pot realiza decât în măsura în care, în urma reevaluarii Proiectului şi a acordării punctajului de 94 de puncte, intimatele parate sunt obligate la incheierea Contractului de finantare pentru o valoare a finanţării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent în RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanţare depuse de societate.

Dispoziţiile art. 18 alin. (4) lit. b) din Legea 554/2004 stabilesc că instanţa poate obliga autoritatea publică să încheie contractul la care reclamantul este îndrituit, fiind deci evident că însăşi legea recunoaşte instanţei de contencios administrativ această prerogativă şi că o atare măsură nu echivalează cu o intervenţie în activitatea celor doi pârâţi, asa cum nelegal a reţinut instanţa de fond.

Recurenta reclamantă a solicitat, dat fiind că, în prezent, clasamentul final al proiectelor nu se mai regăseşte pe site-ul ADR NE, în temeiul dispoziţiilor art. 293 C. proc. civ., ca instanţa de recurs să pună în vedere pârâtei ADR NE să depună la dosar o copie a clasamentului final al proiectelor depuse în cadrul apelului 3, POR 2.2. IMM Apel 2020, Axa prioritară "Îmbunătăţirea competitivităţii economice a întreprinderilor mici şi mijlocii", Operaţiunea "Îmbunătăţirea competitivităţii economice prin creşterea productivităţii muncii în IMM-uri, în sectoarele competitive identificate în SNC" .

Pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat şi pe fond respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În cuprinsul motivării a susţinut în esenţă faptul că nu înţelege modul de abordare a analizei punctajului aferent celor două subpuncte, apreciind că instanţa de fond a intervenit brutal asupra procesului de evaluare, atribuindu-şi competenţe care aparţin exclusiv Autorităţii de management.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului societăţii reclamante, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului societăţii-reclamante, iar în subsidiar, a solicitat respingerea căii de atac ca nefondată;

Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului instituţiei pârâte, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est a depus răspuns la întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Reclamanta a supus controlului instanţei de contencios administrativ "Rezultatul evaluării tehnice şi financiare", emis de către pârâta ADR NE sub nr. x/11.08.2021 şi "Scrisoarea răspuns contestatar/OI", emis de către pârâtul MDLAP sub nr. x/28.10.2021, solicitând anularea acestor acte în parte şi obligarea pârâtelor ADR-NE si MDLAP la încheierea Contractului de finanţare pentru o valoąre a finanţării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent în RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanţare depuse de societate.

Soluţionând cauza în primă instanţă, Curtea de Apel Iaşi a anulat în parte actele administrative în ceea ce priveşte depunctarea proiectului la subcriteriul 1.3.a şi 1.3.b din cadrul criteriului 1.3 - Calitatea planului de afaceri, a obligat pârâţii să procedeze la o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanţei şi să emită acte administrative în acest sens, potrivit competenţelor atribuite de lege, a respins cererea având ca obiect obligarea pârâţilor la încheierea contractului de finanţare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii sub sancţiunea aplicării unei penalităţi de 15000 de RON pe zi de întârziere ca neîntemeiată şi a obligat pârâţii să achite reclamantei suma de 21917,34 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a dispune astfel judecătorul fondului a constatat că prin sancţionarea unor lipsuri care nu au fost constatate în faza evaluării tehnice şi financiare şi prin neacordarea posibilităţii formulării unei contestaţii cu privire la noile deficienţe, depunctarea reclamantei de către Autoritatea de management nu are suport legal, fiind făcută cu exces de putere, astfel încât a anulat "Rezultatului evaluării tehnice şi financiare" şi a Scrisorii de răspuns nr. x/28.10.2021 cu privire modalitatea de punctare de la subcriteriul 1.3.a şi 1.3.b şi a obligat autoritatea să efectueze o nouă evaluare a celor două subcriterii conform considerentelor instanţei şi să emită acte administrative în acest sens, potrivit competenţelor atribuite de lege (capătul 3 de cerere).

Împotriva acestei soluţii au declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. şi pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est.

Recurenta-reclamantă a criticat soluţia primei instanţe, clamând prin cererea de recurs formulată faptul că soluţia de respingere a capatului 4 de cerere încalcă prevederile art. I alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, care instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicţie, în cadrul căruia controlul exercitat de instanţa de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecăţii, ci presupune şi posibilitatea acesteia de a obliga autoritatea să emită actul administrativ cu conţinutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

Recurenta-pârâtă Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est a susţinut în esenţă faptul că nu înţelege soluţia pronunţată, respectiv modul de abordare a analizei puncatjului aferent celor două subpuncte, apreciind că instanţa de fond a intervenit brutal asupra procesului de evaluare, atribuindu-şi competenţe care sunt exclusiv ale Autorităţii de management.

Legal citat, recurenta-pârâtă nu a achitat taxa judiciară de timbru, instanţa de recurs rămânând în pronunţare asupra excepţiei netimbrării căii de atac.

Examinând, cu prioritate, cerinţa satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că pârâta Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON.

Potrivit dispoziţiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013, pentru recursul se timbrează cu 100 RON, dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ. şi cu încă 100 de RON, dacă se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiaşi articol stabileşte că această cerinţă este prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia recurentei-pârâte de a depune la dosar dovada achitării timbrajului, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 21 martie 2023 s-a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

Prin citaţia comunicată recurentei-pârâte la data de 25 aprilie 2024, conform dovezii de înmânare aflată la fila x, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 de RON, aferentă căii de atac declarate în cauză, obligaţie pe care recurenta-pârâtă nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 6 iunie 2024.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Recurenta a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată, formulând cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru care a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin încheierea de şedinţă pronunţată la 23 mai 2024 în dosarul x/2022 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citată cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac, acesta nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru context în care, devin aplicabile dispoziţiile art. 197 teza a II-a C. proc. civ., care prevăd sancţiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 197, art. 470 alin. (2) şi (3) şi cele ale art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est împotriva sentinţei civile nr. 168/2022 pronunţate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de recurs invocate de către reclamanta S.C. A. S.R.L., Înalta Curte constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentă din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. .

Criticile din recurs formulate de recurenta-reclamantă, privesc interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv prevederile art. I alin. (1) şi (2), art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, partea susţinând că instanţa de fond trebuia să oblige autoritatea să emită actul administrativ cu conţinutul solicitat de reclamant sau să încheie contractul la care acesta este îndrituit.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, "Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată".

De asemenea, conform dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Din analiza celor două texte redate mai sus, care conturează sfera jurisdicţiei administrative, se poate observa că punctul 4 din acţiunea recurentei-reclamante nu se subsumează niciuneia dintre ipotezele vizate de aceasta.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă.

Aşadar, în raport de soluţiile pe care le poate pronunţa instanţa de contencios administrativ, în mod corect a reţinut prima instanţă că nu se poate substitui autorităţii pârâte, numai aceasta din urmă având atribuţii de a verifica îndeplinirea condiţiilor legale de încheierea contractului de finanţare, în măsura în care reclamanta îndeplineşte aceste condiţii.

Prin cererea de chemare în judecată, la punctul 4, societatea recurentă a solicitat obligarea pârâtelor ADR-NE şi MDLAP la încheierea Contractului de finanţare, pentru o valoare a finanţării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR (în echivalent RON la data încheierii Contractului), conform cererii de finanţare depuse de reclamantă, în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancţiunea plăţii unei penalităţi în cuantum de 15.000 RON pe zi de întârziere.

Prima instanţă a admis acţiunea în parte, apreciind că, în ceea ce priveşte capătul 4 din acţiune privind obligarea pârâtelor ADR-NE şi MDLAP la încheierea Contractului de finanţare într-un cuantum prestabilit, nu poate interveni în activitatea celor doi pârâţi, doar aceştia având posibilitatea de a aprecia cu privire la acordarea sau neacordarea finanţării proiectului părţii reclamante, în funcţie de punctajul alocat celorlalţi competitori, în condiţiile prevăzute de lege.

Înalta Curte precizează că instanţele judecătoreşti nu se pot substitui autorităţii pârâte în analizarea unei atari cereri (încheierea unui contract de finanţare pentru o valoare a finanţării nerambursabile în cuantum de 5.986.201,82 EUR), fără a depăşi atribuţiile puterii judecătoreşti şi a încălca principiul separaţiei puterilor în stat, consacrat în art. 1 alin. (4) din Constituţia României.

Mai mult, la momentul pronunţării sentinţei recurate de către instanţa de fond procedura nu era definitivă, acest aspect (necontestat de către recurentă) rezultând din înscrisul intitulat "Solicitare acord demarare precontractare" nr. x/OI/02.11.2021, din care rezultă că nu există un clasament final al proiectelor finanţabile, întrucât nu erau soluţionate toate contestaţiile.

Or, în condiţiile în care aceste contestaţii nu erau la acel moment finalizate, o eventuală soluţionare a cererii părţii reclamante în sensul solicitat, ar fi putut conduce la încălcarea drepturilor celorlalţi competitori.

Pe de altă parte, nu poate face obiectul recursului solicitarea recurentei-reclamante vizând reanalizarea situaţiei de fapt şi obligarea pârâtei ADR NE să depună la dosar o copie a clasamentului final al proiectelor depuse în cadrul apelului 3, POR 2.2. IMM Apel 2020, Axa prioritară "Imbunatăţirea competitivităţii economice a întreprinderilor mici şi mijlocii", Operaţiunea "Îmbunatăţirea competitivităţii economice prin creşterea productivităţii muncii în IMM-uri, în sectoarele competitive identificate în SNC".

Trebuie precizat că aprecierea instanţei de fond cu privire la existenţa sau nu a unui clasament final al proiectelor finanţabile constituie un element de temeinicie a hotărârii pronunţate, iar nu de legalitate a acesteia, iar în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici nu pot fi avute în vedere.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Faţă de considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 168/2022 pronunţate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de Agenţia pentru Dezvoltare Regională Nord Est împotriva sentinţei civile nr. 168/2022 pronunţate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Respinge recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 168/2022 pronunţate la 28 noiembrie 2022 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.