State liability for damages caused by unconstitutional pension health contribution: scope of compensation under Law 554/2004 beyond statutory restitution

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cerere a de chemare în judecată înregistrată sub numărul de dosar x/2022 la data de 15 decembrie 2022, pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se dispună:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, reţineri făcute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru flecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reţinere din pensie şi până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflaţiei;

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei reţineri şi până la acoperirea integrală a prejudiciului;

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reţinerilor din pensia reclamantului a contribuţiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru flecare drept de pensie, începând cu data pronunţării hotărârii, cu cheltuieli de judecată.

Totodată, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale a României cu excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituţionalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuţiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv a art. XXV din aceeaşi Ordonanţă, prevederile fiind neconstituţionale în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) şi (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) şi (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituţia României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 38/2023 pronunţată la 31 martie 2023, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei de interes a cererii privind plata de despăgubiri constând în sume egale cu cele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021, invocată din oficiu, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata indexării cu rata inflaţiei a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, a obligat pârâtul la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023 calculate începând cu data reţinerii şi până la data restituirii efective, a respins ca lipsită de interes cererea privind plata de despăgubiri constând în sume egale cu sumele reţinute începând cu luna ianuarie 2022 cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în temeiul O.U.G. nr. 130/2021 şi, ca nefondate, restul pretenţiilor şi a obligat pârâtul să achite reclamantului suma de 350 RON cheltuieli de judecată efectuate în cauză cu titlu de taxe judiciare de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 38/2023 pronunţată la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, să se dispună, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

A solicitat a se observa că, deşi motivele de casare a hotărârii instanţei de fond se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recursul nu este limitat numai la aceste motive, ci este întemeiat, în principal, pe dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 5S4/2004, având în vedere caracterul special al legii contenciosului administrativ.

În mod nelegal prin hotărârea pronunţată, instanţa de fond a admis în parte acţiunea, având în vedere că la data pronunţării soluţiei, obiectul pretenţiilor deduse judecăţii fusese realizat, context în care cererea intimatului-reclamant trebuia respinsă în integralitate. Astfel, arată că, în M.Of. al României, partea I nr. 138 din 17 februarie 2023, a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate.

Invocă art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, în sensul că sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie eşalonat, din oficiu, de către Casa Naţională de Pensii Publice, prin casele teritoriale de pensii, precum şi de către casele de pensii sectoriale şi de către entităţile care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, de la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2023, restituirea sumelor prevăzute de art. 1 din acest act normativ se poate realiza numai prin procedura specială şi în limitele stabilite expres de această lege.

Raportat la pretenţiile deduse judecăţii, prima instanţă avea obligaţia, iar nu facultatea, de a face aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 4/2023, întrucât legiuitorul a adoptat un act normativ special, în temeiul căruia asiguraţii, inclusiv intimatul-reclamant au dreptul de a primi sumele reţinute din veniturile din pensii, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022, inclusiv.

Din acest punct de vedere, soluţia contestată nu se conformează atribuţiilor constituţionale ale instanţei prevăzute de art. 124 alin. (1) din Constituţie, de a înfăptui justiţia "în numele legii". Instanţele judecătoreşti nu au competenţa constituţională de a institui, modifica şi abroga norme juridice de aplicare generală, devenind astfel un legislator pozitiv. Judecătorul naţional nu se pot substitui legiuitorului, întrucât ar încălca dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţia României.

În mod nelegal instanţa de fond a stabilit, implicit, şi o altă sursă bugetară pentru plata sumelor solicitate de intimatul-reclamant, deşi primează legea specială, respectiv art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 4/2023 prevede că plata se face prin diminuarea veniturilor bugetului Fondului national unic de asigurări sociale de sănătate.

O altă critică a vizat faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor, astfel că cererea privind actualizarea sumelor restituite se impunea a fi respinsă, întrucât O.U.G. nr. 4/2023 nu prevede actualizare sumelor. O interpretare contrară ar echivala cu aplicarea retroactivă a deciziilor Curţii Constituţionale.

Dincolo de aceste aspecte, solicită a se observa că, din moment ce competenţa restituirii sumelor reţinute (obligaţia principală) este dată prin lege exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii şi/sau entităţilor care plătesc venituri din pensii, Guvernul României nu are atribuţii şi nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare şi/sau a diferenţelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflaţie.

În finalul motivelor de recurs, susţine că instanţa de fond nu putea să valideze pretenţiile intimatului-reclamant şi să oblige Guvernul României la plata dobânzilor legale aferente sumelor reţinute cu titlul de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, întrucât acestea reprezintă, în fapt, o obligaţie la imposibil.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte, examinând sentinţa recurată în raport cu dispoziţiile legale incidente, apreciază că recursul pârâtului Guvernul României este nefondat, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, reclamantul s-a considerat vătămat în drepturile şi interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 şi pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuţiei de 10% din partea ce depăşeşte suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curţii Constituţionale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a1) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 1573 Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum şi al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secţiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuţii sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2), alin. (5) în privinţa trimiterii la art. 1573 şi alin. (7)1 Codul fiscal] şi pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privinţa trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)2) Codul fiscal] şi art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privinţa alin. (1) şi (5) ale art. 168 Codul fiscal şi pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, dispoziţiile mai sus menţionate fiind declarate neconstituţionale.

În esenţă, instanţa de contencios constituţional a reţinut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuţii la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanţă de urgenţă nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuţii, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituţie, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituţie, care interzice afectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale prin ordonanţe de urgenţă.

Drept urmare, după cum a precizat chiar recurentul-pârât Guvernul României, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuţii de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reţinute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituţionale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023,,(1) Sumele reţinute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, şi reţinerea diferenţelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferenţele de impozit pe venit se calculează separat faţă de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se reţin la data efectuării plăţii sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc şi se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declaraţiei privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitului pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi sumelor reţinute cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depăşeşte suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eşalonată prevăzută la alin. (1) se aplică şi în ceea ce priveşte plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe considerate neconstituţionale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acţiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât, în sensul că persoana care a reţinut şi care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reţinute din pensiile intimatului-reclamant, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimatului-reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituţională, aparţine emitentului, în speţă Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Contrar alegaţiilor recurentului-pârât, acţiunea de faţă are ca obiect, în condiţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţa declarată neconstituţională, şi nu priveşte plata pensiei ori a unor drepturi de pensie pentru ca raportul juridic litigios să fie legat între reclamanţi şi casele de pensii/entităţile care plătesc venituri din pensii. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanţe de către Guvern, în timp ce casele de pensii au efectuat doar operaţiunile materiale de aducere a acesteia la îndeplinire. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanţei neconstituţionale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

Aşadar, raportat la obiectul pe care îl pot avea acţiunile împotriva ordonanţelor Guvernului, definit la art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, calitatea procesuală pasivă revine în mod exclusiv Guvernului României atunci când se solicită repararea unor prejudicii cauzate în mod direct prin ordonanţa (de urgenţă) declarată neconstituţională, astfel de acţiuni fiind admisibile potrivit legii când vizează plata unor despăgubiri.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituţionale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituţia României, potrivit căruia "Instanţele de contencios administrativ sunt competente să soluţioneze cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau, după caz, prin dispoziţii din ordonanţe declarate neconstituţionale.".

Ca regulă generală, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca fiind "activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim".

În acest context, art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 reglementează o categorie specială de acţiuni formulate în materia contenciosului administrativ, anume vizând acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative.

Se observă că dintre acţiunile enumerate de textul legal anterior menţionat, doar acelea referitoare la anularea actelor administrative ori obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative se circumscriu definiţiei de la art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004.

În schimb, acţiunea având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului prezintă un caracter atipic, putând fi formulată pe cale principală, deşi în materia contenciosului administrativ, ca regulă generală, pretenţiile băneşti prezintă un caracter accesoriu sau subsidiar cererii în controlul de legalitate exercitat asupra unui act administrativ tipic şi asimilat.

Conchizând, Înalta Curte constată faptul că acţiunea în discuţie, privind acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, are atât un caracter atipic în materia contenciosului administrativ, cât şi specificul unei reglementări speciale, ceea ce implică o aplicare/interpretare strictă, limitativă.

În aceste condiţii, din moment ce premisa de formulare a acţiunii o reprezintă acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţele Guvernului, admisibilitatea unei astfel de acţiuni în pretenţii formulate potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004 este limitată exclusiv la cereri îndreptate împotriva Guvernului României, autoritate publică centrală de la care provine ordonanţa sau ordonanţa de urgenţă vătămătoare, fără a fi permisă exercitarea sa în contradictoriu cu alte subiecte de drept public sau privat, care, prin aplicarea unei ordonanţe/ordonanţe de urgenţă a Guvernului, ce ar fi neconstituţională, au prejudiciat partea reclamantă. În acest din urmă caz, persoanei interesate îi revine obligaţia să recurgă la acţiunea de drept comun/dreptul muncii/asigurărilor sociale/contencios administrativ etc., prevăzută de lege în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, natura juridică a raportului litigios şi calitatea părţilor, cadru procesual în care va putea formula o excepţie de neconstituţionalitate în condiţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, în măsura în care apreciază că reglementarea legală aplicată în raportul juridic respectiv ar fi afectată de vicii de constituţionalitate.

Astfel, Înalta Curte constată că una dintre condiţiile de exerciţiu ale acţiunii în justiţie este calitatea procesuală, ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii - calitate procesuală activă, şi, pe de altă parte, între persoana pârâtului şi cel obligat în baza aceluiaşi raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanţa fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecăţii. Astfel, conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părţi şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii. Existenţa sau inexistenţa drepturilor şi a obligaţiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acţiunii şi cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecăţii şi Guvernul României, astfel că acesta din urmă justifică o calitate procesuală pasivă în proces, în condiţiile în care este emitentul actului vătămător, respectiv a ordonanţei de urgenţă declarate neconstituţionale.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect şi nu mai există interesul intimatului-reclamant de a acţiona, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reţinute, nu şi repararea prejudiciului cauzat prin reţinerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaţilor în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituţională.

Astfel, pretenţiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală şi actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflaţie, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuţiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanţei de urgenţă menţionate.

Contrar apărărilor recurentului-pârât Guvernul României, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condiţiile angajării răspunderii sale patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituţie, conform celor constatate de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reţinerile efectuate din pensia reclamantului, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuţii de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depăşeşte suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reţinerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Este nefondată şi critica vizând faptul că Decizia Curţii Constituţionale nr. 650 din data de 15 decembrie 2022 produce efecte pentru viitor, astfel că cererea privind actualizarea sumelor restituite se impunea a fi respinsă.

Înalta Curte precizează că deciziile Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii unui text de lege sunt aplicabile, de la data publicării lor în Monitorul Oficial, tuturor litigiilor pendinte. Drept urmare, este aplicabilă şi în cazul în speţă, întrucât acţiunea a fost depusă la data de 15 decembrie 2022, critica neavând suport legal.

Prin urmare, în mod corect prima instanţă a obligat instituţia pârâtă la actualizarea sumei cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile şi dispoziţiile art. 1357 şi art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privinţa pierderii suferite de către reclamanţi, dar şi a lipsei de folosinţă asupra sumei reţinute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparaţie impune acordarea atât a actualizării sumei reţinute cu indicele de inflaţie, cât şi acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reţinerii şi până la data plăţii efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Nefondată este şi critica recurentului-pârât referitoare la extinderea, de către prima instanţă, a normei legale, în sensul completării nepermise a acesteia. Judecătorul fondului are dreptul, dar şi obligaţia de a interpreta textul normativ atât în litera sa, cât şi în spiritul său, urmărind ca aplicarea efectivă a legii să fie în concordanţă cu intenţia legiuitorului, astfel cum rezultă aceasta atât din textul supus analizei, cât şi din celelalte prevederi ale actului normativ, dar şi din expunerea de motive, ori din celelalte acte normative incidente în domeniul vizat.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că este nefondat recursul pârâtului Guvernul României, dispoziţiile instanţei de fond fiind legale şi date cu respectarea art. 124 alin. (1) şi art. 61 alin. (1) din Constituţia României.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinţei nr. 38/2023 pronunţate la 31 martie 2023 de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.