Inadmissibility of constitutional exception for lack of connection to dispute in political party subsidy suspension action

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cerere a de chemare în judecată înregistrată sub numărul de dosar x/2023 la data de 15 decembrie 2023, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti - reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă şi Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, pe cale de ordonanţă preşedinţială:

- obligarea pârâţilor să emită de îndată o decizie prin care acordarea subvenţiei de la bugetul de stat către partidele politice să fie suspendată temporar, până la pronunţarea Curţii Constituţionale a României asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 şi asupra a legii menţionate anterior în întregul acesteia cu privire la cuantumul subvenţiei primite de partidele politice de la bugetul de stat.

A invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 56 alin. (2), şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2136 pronunţată la 21 decembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, în ansamblul acesteia şi a respins, ca neîntemeiată cerere de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Electorală Permanentă şi Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2136 pronunţate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte modul de soluţionare a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a declarat recurs reclamanta A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în rejudecare, pe fond, să se dispună sesizarea Curţii Constituţionale cu cererea de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 şi a Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale, în ansamblul acesteia cu privire la cuantumul subvenţiei primite de partidele politice de la bugetul de stat, întrucât sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 29 din Legea 47/1992.

În mod greşit instanţa de fond reţine că dispoziţiile legale invocate nu au legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi nu reprezintă temeiul de drept substanţial al măsurii solicitate de către reclamantă astfel că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Recurenta susţine că că Legea nr. 334/2006 prin care se dau sume exorbitante partidelor politice este imorală şi umilitoare, generând prejudicii atât morale cât şi materiale şi, cel mai important, îi încalcă drepturile constituţionale şi Curtea Constituţională este singura autoritatea care poate decide dacă o lege sau articole dintr-o lege sunt sau nu constituţionale.

De aceea, ceea se cere prin ordonanţa preşedinţială este ca justiţia să aplice măsuri provizorii (să blocheze banii) până când Curtea Constituţională va decide asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocată. Legătura de cauzalitate reiese cu o evidenţă incontestabilă din însuşi modul în care a fost formulată cererea.

Finalitatea juridică şi practică a cererii sale rezultă din soluţia Curţii Constituţionale, indiferent dacă este de admitere sau de respingere, respectiv, dacă se va admite excepţia, banii vor rămâne în bugetul statului, în virtutea caracterului general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, iar, dacă se va respinge excepţia, banii vor fi deblocaţi şi vor fi viraţi partidelor politice.

Susţine că prin simpla ei existenţă şi aplicare, Legea nr. 334/2006 încalcă drepturi fundamentale, astfel că a invocat excepţia de neconstituţionalitate a acestei legi, pentru a permite Curţii Constituţionale să se pronunţe asupra criticilor formulate.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinari, în cuprinsul cărora au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Examinând sentinţa recurată prin prisma motivelor invocate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul reclamantei împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale ca inadmisibilă, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond, în mod greşit, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, având în vedere că solicitarea sa îndeplineşte cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, "(1) Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepţia poate fi ridicată la cererea uneia dintre părţi, sau, din oficiu, de către instanţa de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepţia poate fi ridicată de procuror în faţa instanţei de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".

Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) şi (3) al Legii nr. 47/1992 rezultă că pentru sesizarea Curţii constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate trebuie îndeplinite următoarele condiţii, în mod cumulativ:

- excepţia să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanţe judecătoreşti sau de arbitraj comercial;

- excepţia să aibă ca obiect neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare;

- norma vizată de excepţie să aibă legătură cu soluţionarea cauzei şi să nu fi fost constată ca fiind neconstituţională printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.

Condiţia relevanţei excepţiei, care impune ca normele criticate să aibă incidenţă în soluţionarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto şi dedusă din orice fel de tangenţă a prevederilor legale în discuţie cu litigiul aflat pe rolul instanţei.

Astfel, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepţiei de neconstituţionalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual şi a stadiului concret în care se află litigiul.

Înalta Curte constată că, înainte de a sesiza Curtea Constituţională, instanţa trebuie să analizeze dacă excepţia îndeplineşte condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege, printre acestea regăsindu-se şi condiţia ca dispoziţia din lege/legea criticată pe motiv de neconstituţionalitate, să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Instanţa de control judiciar, în acord cu instanţa de fond, apreciază că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile pentru sesizarea Curţii Constituţionale.

În acest sens, reţine Înalta Curte că, referitor la condiţia privind legătură normelor ce fac obiectul excepţiei cu soluţionarea cauzei, pentru a fi admisibilă şi a crea obligaţia trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituţională, dispoziţia legală a cărei neconstituţionalitate se cere a fi constatată trebuie să producă un efect real, concret asupra soluţiei ce se va da în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, motivat de faptul că "cererea de chemare în judecată nu are ca obiect refuzul administrativ al pârâtului Preşedintele Autorităţii Electorale Permanente de a emite decizia prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea 334/2006 şi legea (...), în ansamblul acesteia, este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, întrucât dispoziţiile Legii nr. 334/2006 privind finanţarea activităţii partidelor politice şi a campaniilor electorale nu au legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii şi nu reprezintă temeiul de drept substanţial al măsurii solicitate de către reclamantă".

În concret, instanţa de recurs observă că, recurenta a solicitat direct instanţei de contencios administrativ, pe cale de ordonanţă preşedinţială întemeiată pe C. proc. civ. coroborat cu Legea nr. 554/2004, obligarea pârâţilor să emită o decizie de suspendare a veniturilor partidelor politice, fără a solicita în prealabil instituţiei pârâte emiterea actului, în temeiul art. 18 din Legea nr. 334/2006.

Prin recurs, reafirmând argumentele sale de neconstituţionalitate recurenta-reclamantă pretinde că simpla existenţă a Legii nr. 334/2006 încalcă grav legea fundamentală a statului român şi susţine că acest aspect trebuie reglat de Curtea Constituţională.

Înalta Curte având a aprecia asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, constată că, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, atunci când a constatat că nu se impune învestirea instanţei de contencios constituţional cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 334/2006, întrucât nu are legătură cu soluţionarea litigiului dedus judecăţii, nefiind astfel întrunite cerinţele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

În concret şi în acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs observă că admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea 334/2006 nu ar avea niciun efect juridic în cauză, întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este generic şi nu se încadrează în prevederile art. 24 din aceeaşi lege.

Aşa fiind, în cauza de faţă nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunţării unei hotărâri în contenciosul constituţional şi soluţionarea cauzei, deoarece aspectele invocate de către asociaţia recurentă nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competenţa jurisdicţiei constituţionale.

Faţă de argumentele anterior reţinute, Înalta Curte va respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 2136 pronunţate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., împotriva sentinţei civile nr. 2136 pronunţate la 21 decembrie 2023 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.