Jurisdiction of clerks suing central authorities: exclusive territorial competence of neighboring appellate courts under Article 127 Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 6 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 22 aprilie 2024 sub nr. x/2024 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A., B., C.,D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC. şi DD. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central următoarele:

· în principal, anularea Hotărârii nr. 34/H/19.04.2024 şi, în consecinţă menţinerea Procesului-verbal nr. x/15 aprilie 2024 privind constituirea circumscripţiilor electorale municipale, orăşeneşti şi comunale din Judeţul Alba;

· în subsidiar, anularea în parte a Hotărârii nr. 34/H/19.04.2024, întrucât pârâtul şi-a depăşit competenţa în ceea ce priveşte contestaţiile privitoare la componenţa birourilor electorale de circumscripţie locale, raportat la prevederile an. 41 alin. (2) din Legea nr. 115/2015;

· suspendarea executării actului atacat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa nr. 105/F-cont din 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., T., U., V., W., Y., Z., AA., BB., CC., DD., în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Instanţa a reţinut că obiectul judecăţii îl constituie o hotărâre a Biroului Electoral Central, autoritate constituită în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024.

În considerarea Deciziei nr. 429/2023 a Curţii Constituţionale şi a Deciziei în interesul legii nr. 16/2017 (pct. 69), referitoare la natura de act administrativ a actului atacat, trebuie admis că acesta este supus controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Legea contenciosului administrativ cuprinde, la art. 10 alin. (1) şi alin. (3), următoarele norme de competenţă, care sunt incidente în cauză, nefiind identificate astfel de norme în legile speciale evocate:

În aplicarea art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea contenciosului, instanţa a constatat că, în raport cu criteriul privind rangul central al autorităţii chemate în judecată, competenţa materială de soluţionare a contestaţiilor împotriva acelor hotărâri ale Biroului Electoral Central pentru care legea specială nu prevede altă instanţă competentă, aparţine curţii de apel.

Reclamanţii au sesizat Curtea de Apel Piteşti, pe temeiul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., apreciată de aceştia a fi incidentă în considerarea funcţiei de grefier pe care o îndeplinesc în cadrul unor instanţe din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia (judecătorii şi Tribunalul Alba).

Analizând ipoteza normativă de la primul alineat a art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., la care trimite cel de al doilea alineat, ce încorporează o normă de competenţă teritorială specială, ce trebuie admis că este de strictă interpretare şi aplicare, se constată că pentru a fi incidentă această normă, trebuie ca instanţa la care îşi desfăşoară activitatea reclamantul grefier să fie pe deplin competentă, în exprimarea legiuitorului, grefierul să aibă calitate de reclamant "într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia". Aşadar, pentru a fi incidente normele enunţate, cauza în care reclamanţii sunt persoane care îndeplinesc funcţii de grefieri trebuie să fie de competenţa instanţei la care funcţionează ori de competenţa unei instanţe inferioare.

În cazul de faţă, acţiunea reclamanţilor este de competenţa materială a curţii de apel, dar reclamanţii nu îşi desfăşoară activitatea de grefier la Curtea de Apel Alba Iulia, fiind indiferent în contextul normativ invocat împrejurarea că îşi desfăşoară activitatea la instanţe - judecătorii şi Tribunalul Alba, aflate în circumscripţia acestei curţi de apel.

Astfel fiind, se impune concluzia că nu sunt incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Instanţa competentă după materie, în raport cu natura actului atacat, dar şi teritorial, în raport cu domiciliile reclamanţilor, este Curtea de Apel Alba Iulia, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a partea întâi şi alin. (3) teza I din Legea contenciosului administrativ.

Reţinând astfel, trebuie admis că reclamanţii au sesizat o instanţă căreia nu îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, iar necompetenţa este de ordine publică, aşa cum rezultă din prevederile art. 129 alin. (2) pct. 3 şi ale art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Cauza a fost înregistrată la data de 9 mai 2024 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea pronunţată la termenul de judecată din data de 27.05.2024, Curtea de Apel Alba Iulia a disjuns acţiunea şi cererea de suspendare formulate de reclamantele A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central şi a dispus formarea unui nou dosar cu termen de judecată la 27.05.2024.

Urmare a disjungerii, la 27.05.2024 acţiunea şi cererea de suspendare formulate de aceste reclamante au fost înregistrate sub dosar nr. x/2024.

În acest dosar, la termenul de judecată din 27.05.2024, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale.

Prin sentinţa nr. 142 pronunţată la 26 aprilie 2024, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii şi a cererii de suspendare formulate de reclamantele A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul BIROUL ELECTORAL CENTRAL, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II- civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflict negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul instanţei competente să soluţioneze conflictul, respectiv Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel Curtea de Apel Alba Iulia a reţinut că prin acţiunea formulată reclamantele au solicitat anularea Hotărârii nr. 34/H/19.04.2024, emisă de Biroului Electoral Central, autoritate constituită în temeiul O.U.G. nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024.

Nici acest act normativ şi nici Legea nr. 115/2015 privind pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, pentru modificarea Legii administraţiei publice locale nr. 215/2001, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare şi Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, republicată, cu modificările ulterioare nu prevăd o procedură specială de atacare a hotărârii Biroului Electoral Central.

Astfel fiind, în lumina considerentelor Deciziei nr. 429/2023 a Curţii Constituţionale şi ale Deciziei în interesul legii nr. 16/2017 (pct. 69), referitoare la natura de act administrativ a actului atacat, acesta este supus controlului judecătoresc potrivit Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Din Adeverinţa nr. x/23.05.2024, emisă de Curtea de Apel Alba Iulia rezultă că reclamante sunt grefiere la această instanţă.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., dispoziţii legale cu o dublă semnificaţie: pe de o parte, instituie un caz de necompetenţă teritorială absolută a instanţei la care îşi desfăşoară activitatea judecătorul sau grefierul care are calitate de reclamant al unei pricini, iar pe de altă parte, prevede o prorogare legală de competenţă teritorială în favoarea uneia dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad, învecinate cu curtea de apel la care işi desfăşoară activitatea reclamantul. Reclamantul având alegere între mai multe instanţe competente, norma instituie şi o competenţă teritorială facultativă.

Având în vedere că reclamantele (grefiere la Curtea de Apel Alba Iulia) au ales să sesizeze Curtea de Apel Piteşti, instanţă învecinată cu Curtea de Apel Alba Iulia, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Piteşti.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamantele au solicitat anularea Hotărârii nr. 34/H/19.04.2024, emisă de Biroul Electoral Central, autoritate constituită în temeiul O.U.G. nr. 21/2024 privind unele măsuri pentru organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru membrii din România în Parlamentul European din anul 2024 şi a alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale din anul 2024.

Din actele dosarelor şi extrasul de pe portalul intanţelor de judecată, anexat la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, rezultă că reclamantele sunt grefiere în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia, repectiv doamnele C., B. şi D. în cadrul secţiei penale, iar doamna A. în cadrul secţiei de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ. dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea sau a unei instanţe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Potrivit alin. (3) din acelaşi articol dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Din interpretarea coroborată a prevederilor art. 127 C. proc. civ. instanţa reţine că acesta conţine o derogare de la normele generale, dar şi speciale, de competenţă teritorială în sensul că reclamanţii au obligaţia de a sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

În plus, Înalta Curte are în vedere şi Decizia pronunţată de completul competent să judece recursul în interesul legii, nr. 7/2016 care a arătat că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul (respectiv grefierul, asistentul judiciar, procurorul) îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă.

Conformându-se acestor dispoziţii legale, precum şi interpretării date prin decizia 7/2016 de ÎCCJ, reclamanţii, în calitatea lor de grefieri la Curtea de Apel Alba Iulia, au înţeles să sesizeze Curtea de Apel Piteşti, unde a fost înregistrat dosarul nr. x/2024, astfel că, odată ce s-a optat pentru o instanţa dintr-o curte de apel învecinată nu se mai poate pune în discuţie competenţa după domiciliul reclamanţilor.

În concluzie, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Curtea de Apel Piteşti, cea pentru care reclamanţii menţionaţi, în calitatea lor de grefieri la Curtea de Apel Alba Iulia, au optat şi care a devenit astfel competentă din punct de vedere teritorial.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În materia contestaţiei la executare, se reţine că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se introduce la instanţa de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispoziţiile art. 373 alin. (2) din acelaşi cod, ca fiind judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.

Din dispoziţiile art. 452 şi urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se află sediul sau domiciliul terţului poprit, căruia i se comunică adresa de înfiinţare a popririi conţinând interdicţia de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligaţiei ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din acelaşi cod, poprirea se înfiinţează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terţului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a acţiunii şi a cererii de suspendare formulate de reclamantele A., B., C. şi D., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Electoral Central, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 6 iunie 2024.