Procedural panel-breach voids CNCD sanction; lower court ruling reversed, act annulled, costs awarded.

Şedinţa publică din data de 28 mai 2024

Deliberând asupra recursului de faţă, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 25.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi B., a solicitat anularea Hotărârii Colegiului Director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 245/06.04.2022.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 143 din 30 ianuarie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 143 din 30 ianuarie 2023 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A. pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare, a învederat recurentul, în ceea ce priveşte prima critică de nelegalitate a hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, că, în contra argumentaţiei judecătorului fondului, a arătat în ce constă vătămarea sa prin faptul neparticipării la audiere decât a unui singur membru al Colegiului Director, respectiv neasigurarea dreptului şi la o altă opinie, în condiţiile în care, potrivit legii, audierile şi examinările de probe se fac în prezenţa a minimum doi membri.

Consideră acesta că neaudierea sa de minimum doi membri, conform legii, reprezintă încălcarea dreptului său la apărare, garantat de către Constituţie şi de art. 13 C. proc. civ., iar nerespectarea dreptului la audiere/apărare, prevăzut chiar în legislaţia CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII viciază întreaga procedură de evaluare, întrucât Colegiul Director al CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nu se pronunţă asupra întregului dosar, nu evaluează probele care nu sunt menţionate în urma audierii, ci doar asupra raportului rezultat în urma audierii.

În ceea ce priveşte nerespectarea normelor de drept prevăzute de către art. 400 C. proc. civ. - repunerea pe rol, despre care instanţa învestită să judece plângerea a constat că nu se aplică, susţine recurentul că trebuie să fie avut în vedere art. 2 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile prezentului Cod se aplică şi în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziţii contrare". Şi, cum legislaţia privind CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII nu cuprinde dispoziţii contrare prevederilor C. proc. civ., prin urmare, în convingerea sa, legislaţia CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII se completează cu prevederile C. proc. civ., privind instituţia repunerii pe rol, conform legii.

Iar, repunerea pe rol după audieri, fără citarea sa, precum şi faptul că s-au primit noi probe de la petent, fără a i le comunica în integralitate şi pe care le-a avut în vedere la dosar, conduce şi la încălcarea principiului contradictorialităţii, instituit de art. 14 C. proc. civ.

De asemenea, recurentul a criticat sentinţa în privinţa criticilor de netemeinicie formulate împotriva deciziei CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, ce au fost respinse de instanţa de fond.

4. Apărări formulate în cauză.

Intimatul B. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În exprimarea poziţiei sale procesuale, intimatul a învederat că niciuna dintre criticile formulate nu sunt întemeiate, astfel:

În ceea ce priveşte neaudierea acestuia de către minimum doi membri ai CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, consideră că, întrucât documentele, susţinerile şi apărările părţilor au fost efectiv examinate de către toţi membrii Consiliului Director, hotărârea aparţinând organului colectiv in unanimitate, nu poate fi vorba de vreo vătămare cauzată recurentului prin participarea la şedinţa de audieri numai a domnului C. ori de o încălcare a dreptului la apărare.

Referitor la nerespectarea normelor de drept prevăzute de art. 400 C. proc. civ. - repunerea pe rol, a arătat că sunt fără temei susţinerile recurentului privind instituţia repunerii pe rol, întrucât prevederile Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. nu sunt aplicabile activităţii desfăşurate de CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, fapt explicitat corect de către instanţa de contencios în sentinţa pronunţată.

De asemenea, consideră că nu a existat nicio vătămare procesuală a recurentului, din punct de vedere procedural, fiindu-i respectat dreptul la apărare, având posibilitatea să depună concluzii şi probe în apărarea sa.

În privinţa criticilor privind dreptul la un proces echitabil, din perspectiva art. 6 al Convenţiei EDO, a precizat că CNCD a respectat garanţiile de independenţă şi imparţialitate ce îi reveneau, nefiind încălcat dreptul reclamantului la un proces echitabil.

În sfârşit, a menţionat acesta că nici criticele de netemeinicie nu sunt fondate, impunându-se respingerea recursului ca atare.

II. Soluţia si considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 245/06.04.2022 emise de Consiliul Naţional de Combatere a Discriminării, invocând mai multe cauze de nelegalitate, de natură procedurală, precum şi cauze de netemeinicie a acesteia.

Primul motiv de nelegalitate a hotărârii s-a referit la nerespectarea, în adoptarea acesteia, a prevederilor art. 21 din Anexa la Ordinul nr. 194/2020 privind Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit cărora "(…) Audierile în dosare se fac în prezenţa a cel puţin 2 membri ai Colegiului Director (…)", în cauză, această etapă desfăşurându-se în prezenţa numai a unuia dintre membri Colegiului Director al CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Prima instanţă a înlăturat critica de nelegalitate, reţinând că, într-adevăr, dispoziţiile legale instituie obligativitatea desfăşurării şedinţelor de audiere în prezenţa a cel puţin doi membri ai Colegiului Director, însă, fiind vorba despre o nulitate relativă, reclamantul trebuia să probeze vătămarea pe care a suferit-o ca urmare a încălcării acestora‚ dovadă pe care nu a făcut-o.

Contrar motivării instanţei de fond şi în acord cu susţinerile recurentului, Înalta Curte consideră, însă, întemeiată această critică de nelegalitate pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000 republicată, jurisdicţia exercitată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării este o "jurisdicţie administrativă" ce presupune o procedură specială, administrativ-jurisdicţională, ce se bazează pe principiul independenţei organului care emite actul faţă de părţile de litigiu, cu asigurarea principiului contradictorialităţii şi al dreptului la apărare. Actul de soluţionare a unui conflict corelativ dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, republicată, este emis de o autoritate administrativă investită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială (C.N.C.D.), iar actul per se, este susceptibil de a fi atacat în contenciosul administrativ general, sub cenzura instanţelor judecătoreşti.

Aceste aspecte sunt statuate de prevederile art. 16 (independenţa organului care emite actul), art. 20 (procedura specială), art. 20 alin. (6) (principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare), art. 20 alin. (7) (obligativitatea motivării actului), art. 20 alin. (9) (procedura de atac în faţa instanţei de contencios administrativ) din O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, republicată în temeiul Legii nr. 324/2006 (lege organică) pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000.

De altfel, caracterul administrativ-jurisdicţional al actelor adoptate de Colegiul director al CNCD a fost statuat în nenumărate rânduri de instanţele de contencios administrativ (între altele decizia civilă nr. 1960 din 15.05.2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Prin Decizia nr. 1096 din 15 octombrie 2008 şi ulterior Decizia nr. 444 din 31 martie 2009 şi Decizia nr. 1470 din 10 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a statuat că "CNCD este un organ administrativ cu atribuţii jurisdicţionale, care se bucură de independenţa necesară îndeplinirii actului administrativ-jurisdicţional şi respectă prevederile constituţionale cuprinse în art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 126 alin. (5), care interzice înfiinţarea de instanţe extraordinare".

CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII soluţionează sesizările cu respectarea principiilor specifice procedurii judiciare, prin citarea părţilor implicate şi cu ascultarea lor, respectându-se contradictorialitatea şi dreptul la apărare.

Această procedură este prevăzută la art. 20 din O.G. nr. 137/2000 şi la art. 38 din Ordinul Preşedintelui CNCD nr. 144/2008 privind aprobarea procedurii interne de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor.

Hotărârea emisă în urma acestei proceduri este luată de Colegiul Director al CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII şi este motivată, putând fi atacată la instanţa de contencios administrativ, iar, în cazul în care nu este atacată, constituie, de drept, titlu executoriu.

În ceea ce priveşte etapa audierilor, art. 47 din Ordinul nr. 144/2008 dispune în sensul că "Şedinţele de audieri se desfăşoară în prezenţa a cel puţin 2 membri ai Colegiului Director". Prevederi similare se regăsesc şi în art. 21 din Anexa la Ordinul nr. 194/2020 privind Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, potrivit cărora "(…) Audierile în dosare se fac în prezenţa a cel puţin 2 membri ai Colegiului Director (…)", indicate de recurentul-reclamant.

În cauză, audierea părţilor în faţa CONSILIULUI NAŢIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII s-a desfăşurat în prezenţa unui singur membru, deşi legea impunea, aşa cum s-a arătat mai sus, cel puţin doi membri.

Acest aspect a fost criticat de reclamant, care a susţin încălcarea dreptului său la apărare, reglementat de art. 13 C. proc. civ., componentă a dreptului la un proces echitabil, instituit de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Instanţa de fond, făcând aplicarea regimului juridic al nulităţii relative, reţinând că reclamantul nu a probat o vătămare în concret prin faptul neparticipării decât a unui singur membru al Colegiului Director, a respins critica, ca neîntemeiată.

Într-adevăr, încălcarea dreptului la apărare în cursul unei proceduri administrativ-jurisdicţionale nu se sancţionează cu nulitatea absolută, necondiţionată de dovedirea unei vătămări, în condiţiile în care în legislaţia specială nu se prevede o asemenea sancţiune expresă şi nu se face trimitere la dispoziţiile dreptului comun în materie de procedură, ci cu nulitatea relativă. Mai mult, chiar şi dovedită fiind, se va constata incidenţa nulităţii relative numai dacă vătămarea nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului.

Principiul dreptului la apărare constituie un element determinant al procedurii administrativ-jurisdicţionale şi presupune dreptul de a fi ascultat, garantând oricărei persoane posibilitatea să îşi exprime în mod util şi efectiv punctul de vedere în cursul procedurii administrative şi înainte de adoptarea oricărei decizii susceptibile să îi afecteze în mod defavorabil interesele.

Dreptul de a fi ascultat asigură că autoritatea competentă ţine cont în mod util de ansamblul împrejurărilor de fapt şi de drept relevante, iar particularului îi dă posibilitatea de a corecta o eroare sau să invoce anumite elemente privind situaţia sa personală pentru ca decizia să fie adoptată, să nu fie adoptată sau să aibă un anumit conţinut.

O încălcare a dreptului la apărare determină anularea deciziei luate în urma procedurii administrative numai dacă, în lipsa acestei neregularităţi, această procedură ar fi putut avea un rezultat diferit.

Iar, în cauză se poate vorbi despre un posibil "rezultat diferit al procedurii" dat fiind că reclamantul contestată o situaţie de fapt, care ulterior a fost încadrată juridic şi a condus la sancţionarea sa.

Or, stabilirea situaţiei de fapt se realizează tocmai în cadrul etapei de audieri, când părţile, legal citate, îşi expun punctele de vedere şi administrează probe în susţinere ori în combatere în raport de specificul poziţiei fiecăreia.

Mai mult, în cadrul acestei etape cei doi membri manifestă rol activ, esenţial în determinarea corectă a situaţiei juridice, care, per a contrario, ar putea să nu fie suficient determinată sau stabilită eronat, în situaţia în care audierea s-a realizat în prezenţa numai a unuia dintre aceştia. În acest sens sunt prevederile art. 53 din Ordinul nr. 144/2008 "(3) Cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, membrii Colegiului director pot cere acestora să prezinte explicaţii, oral sau în scris, precum şi să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în petiţie sau în punctul de vedere al reclamatului. (4) Membrii Colegiului director vor putea dispune administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc".

Aşadar, prin raportare la considerentele expuse, în dezacord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că această neregularitate procedurală ce a stat a baza pronunţării hotărârii contestate de reclamant, i-a cauzat acestuia o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului final, a hotărârii CNCD nr. 245/06.04.2022, soluţia pronunţată făcând de prisos a se mai verifica şi celelalte critici formulate.

De aceea, în baza art. 496 alin. (1) teza I şi alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentinţa recurată iar, după rejudecare, va admite acţiunea formulată de reclamant şi va anula Hotărârea nr. 245 din 06.04.2022 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

În baza dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. va fi obligat intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata către recurentul-reclamant A. a sumei de ­­­150 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, fond şi recurs, taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 143 din 30 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, în rejudecare:

Admite acţiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Hotărârea nr. 245 din 06.04.2022 emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Obligă intimatul-pârât Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării la plata către recurentul-reclamant A. a sumei de ­­­150 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, fond şi recurs.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 28 mai 2024.