Material jurisdiction in fiscal litigation: whether the reduction of a tax loss constitutes a taxable amount for determining the threshold of the dispute's value under Article 10(1) of Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 14.09.2023, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor:

- anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 805/07.03.2023, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestaţia fiscală înregistrată la D.G.S.C. sub nr. M_SLP 843919/21.10.2022, formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/31.08.2022 şi a Dispoziţiei de măsuri nr. 739/31.08.2022, ambele emise în temeiul constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.08.2022;

- anularea în parte a Deciziei de impunere şi a Dispoziţiei de măsuri în ceea ce priveşte impozitul pe profit suplimentar în valoare de 1.195.855 RON şi diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, aferente ajustărilor de preţuri de transfer în valoare de 7.474.093 RON;

- obligarea organelor fiscale la restituirea sumei de 1.195.855 RON reprezentând impozit pe profit achitat de reclamantă (prin plată şi compensare) în temeiul deciziei de impunere;

- obligarea organelor fiscale la plata dobânzii fiscale prevăzute la art. 182 alin. (2) şi art. 174 alin. (5) Codul de procedură fiscală, de la datele stingerii impozitului pe profit în sumă de 1.195.855 RON şi până în ziua restituirii efective a acestei sume;

- obligarea organelor fiscale la plata cheltuielilor de judecată angajate de reclamantă cu ocazia soluţionării prezentei cauze, a căror dovadă o va face în termenul impus de art. 452 C. proc. civ.

Prin sentinţa nr. 225 din data de 4 aprilie 2024 Tribunalul Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de instanţă din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că în speţă, reclamanta solicită, inter alia, anularea unui act administrativ fiscal privind impozite şi contribuţii, respectiv diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON. Aplicând criteriul valoric reglementat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că delimitarea competenţei materiale a tribunalului de cea a curţii de apel se face în funcţie de suma în litigiu, iar în această categorie intră nu doar acţiunile împotriva titlurilor de creanţă, prin care se stabileşte şi se individualizează creanţa fiscală sau bugetară, ci şi alte tipuri de acte administrative fiscale, emise pentru stabilirea unei situaţii individuale legate de activitatea de administrarea a creanţelor.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 104 din data de 7 mai 2024 Curtea de apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată de reclamantă, a declinat competenţa soluţionării acţiunii având ca obiect contestaţie act administrativ-fiscal, formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor, în favoarea Tribunalul Bihor, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Bihor, în temeiul art. 134 C. proc. civ. a suspendat din oficiu judecarea cauzei şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea emiterii regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că pragul valoric avut în vedere de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru determinarea competenţei materiale de soluţionare a litigiilor, se referă doar la sumele care pot fi încadrate în noţiunile de taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale şi accesorii ale acestora, în timp ce operaţiunea de diminuare a pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, conform solicitării reclamantei, reprezintă un demers contabil subsecvent celui de stabilire a taxelor, contribuţiilor datorate de contribuabil, fiind o consecinţă a analizei legalităţii actului administrativ-fiscal prin care s-au stabilit în sarcina contribuabilului debite fiscale suplimentare.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

În prezenta cauză, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anulare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 805/07.03.2023, obiectul contestaţiei privind suma de 1.195.855 RON, reprezentând impozit pe profit.

Separat de aceste obligaţii fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/31.08.2022, reclamanta a contestat şi Dispoziţia de măsuri nr. 739/31.08.2022, vizând diminuarea pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, emisă în temeiul constatărilor din Raportul de inspecţie fiscală nr. x/31.08.2022;

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte calificarea diminuării pierderii fiscale drept taxă, impozit sau contribuţie.

Potrivit art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Legiuitorul a instituit, astfel, două criterii pentru stabilirea competenţei materiale în judecarea în fond a cauzelor: criteriul poziţionării autorităţii emitente în sistemul autorităţilor publice şi criteriul valoric. Acesta din urmă este aplicabil în cauzele care au ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, delimitând competenţa materială a tribunalului şi a curţii de apel în funcţie de suma în litigiu.

Se constată că legiuitorul a avut în vedere prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) "litigiile (…) care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la (…)", astfel încât, în cazul în care persoana care se consideră vătămată nu contestă în întregime obligaţia stabilită prin actul administrativ atacat, pragul valoric are în vedere numai suma în litigiu (suma contestată), iar nu cuantumul integral al taxelor şi impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale şi obligaţiilor accesorii stabilite prin actul respectiv.

În acord cu cele statuate de Curtea de Apel Oradea, Înalta Curte apreciază că operaţiunea de diminuare a pierderii fiscale cu suma de 7.474.093 RON, conform solicitării reclamantei, reprezintă un demers contabil subsecvent celui de stabilire a taxelor, contribuţiilor datorate, fiind o consecinţă a analizei legalităţii actului administrativ-fiscal prin care s-au stabilit în sarcina contribuabilului debite fiscale suplimentare.

Prin urmare, diminuarea pierderii fiscale înregistrate de societate, deşi este o măsură administrativ-fiscală, nu stabileşte valoarea unei taxe, a unui impozit sau a unei contribuţii, astfel încât pentru stabilirea valorii creanţei fiscale contestate prin prezenta acţiune prezintă relevanţă doar valoarea obligaţiilor de plată a căror stingere se solicită, respectiv obligaţiile de plată în cuantum de 1.195.855 RON, valoare aflată sub pragul reglementat de dispoziţiile art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Bihor şi Ministerul Finanţelor - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, în favoarea Tribunalului Bihor, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.