Jurisdiction for suspending execution of return decisions in asylum appeals: Law No. 122/2006 versus O.G.O. No. 194/2002

Şedinţa publică din data de 23 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.04.2024 pe rolul Tribunalului Bucuresti, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare suspendarea executării deciziei de returnare până la soluţionarea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 5342 din 02.04.2024.

Prin sentinţa nr. 2704 din data de 29 aprilie 2024 Tribunalul Bucuresti - sectia a II-a contencios administrativ si fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat către Curtea de Apel Bucuresti competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei vizează suspendarea unei decizii de returnare şi a avut în vedere dispoziţiile art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002, care stabilesc instanţa competentă să soluţioneze contestaţia împotriva deciziei de returnare, respectiv Curtea de Apel Bucuresti.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 814 din data de 9 mai 2024 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale material, invocată de reprezentantul Ministerului Public, a declinat cauza privind cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, a constatat ivit conflictul negativ şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de cererea de suspendare formulată ca urmare a promovării unei căi de atac, împreună cu o cerere de repunere în termenul de declarare a acesteia, împotriva sentinţei civile nr. 5342 din 02.04.2024, pronunţată în cauza nr. x/2024 de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în procedura azilului, fiind astfel aplicabile dispoziţiile speciale ale art. 64-69 din Legea nr. 122/20067.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar iniţiat de reclamanta A. are ca obiect cererea de suspendare a deciziei de returnare, ca urmare a formulării unei căi de atac, împreună cu o cerere de repunere în termenul de cale de atac, împotriva sentinţei civile nr. 5342 din 02.04.2024, pronunţată în cauza nr. x/2024 de Judecătoria Sector 4 Bucureşti, în procedura azilului.

Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 69 din Legea nr. 122/2006, referitoare la "exercitarea căilor de atac în afara termenului legal", conform cărora:

"(1) În cazul depunerii plângerii, respectiv a recursului în afara termenului legal, solicitantul poate cere suspendarea executării deciziei de returnare. Cererea de suspendare se soluţionează în termen de 7 zile de la înregistrarea acesteia de către instanţa de judecată competentă, care se va pronunţa în camera de consiliu, fără citarea părţilor, printr-o încheiere irevocabilă.

(2) Până la momentul soluţionării cererii de suspendare a executării deciziei de returnare, străinul nu poate fi îndepărtat de pe teritoriul statului român.

(3) În cazul în care instanţa admite cererea de suspendare a executării deciziei de returnare, efectul suspensiv se acordă până în momentul pronunţării asupra cererii de repunere în termen.

(4) Străinul va beneficia de toate drepturile prevăzute la art. 17 şi 18 din momentul admiterii cererii de repunere."

Dispoziţiile anterior menţionate reglementează astfel o etapă din procedura de contestare a deciziei de returnare emisă ca urmare a respingerii cererii de azil pe teritoriul României, procedură care are caracter special faţă de cea reglementată prin O.U.G. nr. 194/2002, urmărind să asigure soluţionarea unitară a situaţiei solicitantului de azil.

În cazul reclamantei, Înalta Curte reţine că aceasta a contestat hotărârea nr. x/5.02.2024 prin care autoritatea pârâtă a respins solicitarea de obţinere a protecţiei internaţionale, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti respingând plângerea ca neîntemeiată prin sentinţa nr. 5342/2.04.2024.

Prin urmare, dat fiind temeiul indicat în mod expres de către reclamantă - art. 69 din Legea nr. 122/2006, dar şi faptul că nu s-a formulat, în paralel, cale de atac împotriva deciziei de returnare conform dispoziţiilor O.U.G. nr. 194/2002, competenţa de soluţionare a prezentei cereri de suspendare revine instanţei competente să soluţioneze calea de atac formulată împotriva sentinţei anterior menţionate.

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General Pentru Imigrări - Direcţia Azil şi Integrare, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 mai 2024.