Nullity of cassation appeal for failure to articulate concrete grounds of illegality distinct from unrelated tax stamp issues

Şedinţa publică din data de 22 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2022 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva rezoluţiei nr. C22-1209/22.08.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 887 din data de 16 mai 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi a anulat cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile menţionate în punctul I.2 de mai sus, reclamantul A. a formulat recurs, prin care a arătat că a fost lipsit de proprietatea sa în mod abuziv, în perioada 1944-1989, proprietate ce consta în imobilele în suprafaţă de 2480 mp teren intravilan şi locuinţa dotată cu toate utilităţile, garaj şi magazie, situate în Municipiul Piteşti.

Din perspectiva motivării în drept, recurentul a invocat prevederile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 10/2001, Legii nr. 112/1995, ce reglementau scutirea de taxă de timbru în privinţa acţiunilor în restituire/revendicare şi a arătat că Tribunalul Argeş, prin încheierea din 24.04.2018, l-a scutit de taxă de timbru, conform O.U.G. nr. 51/2008, apreciind situaţia financiară precară a familiei sale. Totodată, a învederat că îşi întemeiază calea de atac pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., coroborat cu art. 45 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a solicitat restituirea sumei de 5000 RON.

3.2. La data de 11.08.2023, recurentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a învederat că invocă motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (2) şi (4) C. proc. civ.

În susţinerea incidenţei pct. 2 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul a reiterat faptul că, prin încheierea din 24.04.2018, Tribunalul Argeş, în baza art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/2008, a constatat că persoanele ale căror venituri medii pe membru de familie în lunile anterioare se situează sub nivelul de 300 RON sunt scutite de taxă de timbru, precum şi că legile proprietăţii elaborate după 1991 (Legea nr. 18/1991, art. 42, Legea nr. 10/2001, art. 51, O.U.G. nr. 80/2013, art. 28, art. 45, alin. (1) punctul a), etc.) prevăd că acţiunile în materie sunt scutite de taxă de timbru.

În justificarea evocării pct. 4 al alin. (1) al art. 488 C. proc. civ., recurentul a arătat, făcând trimitere la abrogarea O.U.G. nr. 184/2002 şi la Decizia nr. 98/2002 a Curţii Constituţionale, că, prin soluţia pronunţată, Curtea de Apel Piteşti ar fi depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului, apreciind că argumentele evocate prin memoriul de recurs nu se încadrează în cazurile de casare reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei primei instanţe, drept temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din examinarea circumstanţelor cauzei, Înalta Curte observă că, prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant A. a învestit Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal cu o contestaţie împotriva rezoluţiei nr. C22-1209/22.08.2022 a Inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

Prin sentinţa recurată, cererea a fost anulată, instanţa de fond reţinând că, deşi reclamantul a fost citat cu menţiunea de a preciza care sunt motivele de fapt şi de drept ale cererii de anulare a actelor deduse judecăţii, acesta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei, iar, întrucât art. 196 alin. (1) C. proc. civ. dispune că cererea de chemare în judecată care nu cuprinde motivele de fapt ale acesteia este nulă, întrucât actul de învestire a instanţei depus de reclamant nu prezintă niciun motiv concret în susţinerea cererii de anulare a rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare, ci redă exclusiv situaţia de fapt ce are legătură cu cererea sa de restituire a taxei de timbru într-o cauză aflată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, sancţiunea incidentă este cea a anulării cererii.

Examinând atât memoriul de recurs depus la data de 12 iunie 2023, cât şi răspunsul la întâmpinare, Înalta Curte observă că invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (prin cererea de recurs) sau a celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 2 şi 4 C. proc. civ. a fost realizată pur formal, recurentul neformulând critici la adresa soluţiei de anulare, dispusă de Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 887 din data de 16 mai 2023, ci tot argumente ce privesc o pretinsă scutire a sa de plata unei taxe de timbru într-o altă cauză, ce s-a aflat pe rolul Curţii de Apel Piteşti.

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părţii care formulează recurs obligaţia de a expune motivele de nelegalitate pe care îşi întemeiază calea extraordinară de atac şi dezvoltarea lor, sub sancţiunea nulităţii stipulate în alin. (3) al aceluiaşi text normativ.

De asemenea, prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidenţa aceleiaşi sancţiuni a nulităţii şi pentru nemotivarea recursului, care intervine în ipoteza în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menţionat), dar şi în situaţia în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ. (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reţine îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligaţiei de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la argumentele statuate de prima instanţă, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres şi limitativ reglementate de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât şi dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispoziţiilor normative aplicabile, condiţia legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalităţii invocate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă şi prin precizarea eventualelor greşeli apreciate de parte ca fiind săvârşite de instanţă în legătură cu astfel de dispoziţii legale, în lipsa acestor menţiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Totodată, nu îndeplineşte cerinţa motivării cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susţinerilor sau apărărilor formulate de parte în faţa instanţei de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate prin sentinţa recurată şi fără a fi prezentate critici care să vizeze, în mod concret şi direct, raţionamentul urmat de instanţa de fond pentru pronunţarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că, prin calea de atac promovată, recurentul-reclamant A. a evocat formal nelegalitatea hotărârii atacate, fără ca susţinerile expuse să îndeplinească exigenţele unor critici încadrabile în categoria celor ce ar putea fi subsumate cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi care să vizeze sentinţa atacată în litigiul pendinte.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură efectivă cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, ori cuprinzând indicarea generică a unor texte normative, fără a fi specificată maniera în care acestea au fost încălcate, ori chestiuni ce nu au legătură cu obiectul cauzei echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligaţiei reglementate de art. 486 alin (1) lit. d) C. proc. civ., aspecte ce atrag sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături concrete a acestora cu soluţia pronunţată de prima instanţă, Înalta Curte va admite excepţia invocată din oficiu şi va constata incidenţa, în cauză, a sancţiunii nulităţii recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reţine că recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 887 din data de 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal nu îndeplineşte cerinţa prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motiv pentru care, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata - pârâtă Inspecţia Judiciară.

Constată nul recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 887 din data de 16 mai 2023, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 22 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.