Anticompetitive refusal of port pilotage contract and mandatory joinder of alleged discriminatory actor in administrative contestation

Şedinţa publică din data de 21 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 16.11.2021 reclamanta A. S.R.L. a solicitat anularea Deciziei nr. 1/30-08-2021 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval înregistrată sub nr. x/20-10-202110 la Consiliul Concurenţei - Registratura Generală precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 837 din 26 aprilie 2022 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a decis următoarele:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., cu sediul în Constanţa, Incinta Port Constanţa, jud. Constanţa, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval, cu sediul în Bucureşti, Piaţa Presei Libere nr. 1, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 837 din 26 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. solicitând casarea acesteia şi rejudecarea cauzei admiterea cererii astfel cum a fost formulată şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea recursului a arătat că instanţa de fond a menţinut potrivit propriilor considerente caracterul de întreprindere din punct de vedere al legii concurenţei a administraţiei portuare, însă inexplicabil a respins cererea considerând că sunt inaplicabile considerentele Deciziei nr. 51/2016 emise de Consiliul Concurenţei - intimat în cauză, întrucât Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval nu deţine personalitate juridică.

Instanţa de fond reţine la fila nr. x din sentinţa recurată faptul că intimata nu ar deţine atribuţii de stabilire în sarcina Consiliului Concurenţei, fiind reglementări speciale ce instituie o competenţă derogatorie, în sensul independenţei deciziilor ce se adoptă. În realitate în dosarul nr. x/2023 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a-IX-a contencios administrativ - ce priveşte acte administrative emise de Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval impune măsuri de concurenţă, fără să sesizeze formal Consiliul Concurenţei, deşi susţine că nu ar deţine asemenea atribuţii ceea ce desemnează o încălcare a dispoziţiilor legale în sensul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind posibil ca în acelaşi timp intimata să nu deţină asemenea atribuţii, iar în alte cauze să deţină asemenea atribuţii.

Societatea deţine autorizaţia administrativă prin care este abilitată să efectueze acest serviciu, privind autorizarea operatorilor economici pentru desfăşurarea activităţii conexe activităţilor de transport naval - serviciul de siguranţă pilotajul navelor maritime la intrarea şi ieşirea din porturi, între danele aceluiaşi port şi pe căile navigabile interioare, ce au făcut obiectul Deciziei nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei, iar în prezent arătăm că suntem împiedicaţi să lucrăm ca urmare a măsurilor adoptate de administraţia portuară prin care numai autoritatea publică poate efectua acest serviciu, cu toate că suntem interesaţi de prestarea acestuia în paralel. S-a produs o confuziune între administratorul portuar/reglementatorul pieţei şi furnizori ceea ce reprezintă o încălcare a legii.

Aşa cum s-a demonstrat fără putinţă de tăgadă intimata autoritate publică participă la o înţelegere verticală cu administraţia portuară cele consemnate în decizia atacată fiind în realitate expresia convenţiei în vederea eliminării competiţiei, contrar celor consemnate de aceeaşi autoritate în cuprinsul Deciziei nr. 51/2016 emise de Consiliul Concurenţei, iar modificarea operată nu se putea efectua în lipsa unui studiu de specialitate.

Instanţa de fond reţine prin considerentele de la fila nr. x/30/33 din sentinţa atacată faptul că soluţia instanţei de judecată de suspendare cu caracter executoriu a prevederilor OMTIC nr. 991/2020 privind modul de derulare a serviciului pilotajul navelor maritime prin sentinţele pronunţate în dosarele nr. x/2020, y/2020 de către Curtea de Apel Constanţa/Curtea de Apel Bucureşti nu ar prezenta nicio relevanţă în privinţa continuării derulării activităţii autorizate a recurentei ca urmare a expirării duratei contractuale la data de 31-12-2020.

Soluţia adoptată de instanţa de fond este contradictorie fiind întrunite condiţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. - hotărârea cuprinde motive contradictorii deoarece se susţine de către intimată că simpla deţinere a autorizaţiei este suficientă pentru prestarea serviciilor de pilotaj, iar pe de altă parte instanţa omite orice fel de motivare asupra refuzului administraţiei portuare de a încheia un nou raport juridic cu recurenta pe durata de valabilitate a autorizaţiei administrative emise de Autoritatea Navală Română.

Nu există nicio analiză judiciară critică asupra cererii de încheiere a contractului de pilotaj, înregistrat la CNAPMC sub nr. x/06.01.2021 (însoţită de Autorizaţia ANR şi Licenţa de Pilotaj) anexă la înscrisurile doveditoare depuse la instanţa de fond. Instanţa NU are nicio explicaţie rezonabilă asupra refuzului nejustificat ulterior expirării contractului la data de 31-12-2020 de încheiere a unui nou raport juridic contractual.

Instanţa trebuia să analizeze conflictul de interese între cei doi operatori -recurenta operator privat autorizat şi administraţia portuară ce deţinea dublă calitate reglementator/deţinător al autorităţii publice - şi prestator în competiţie orizontală cu firmele private, caracterul dual şi implicit abuzul de poziţie dominantă/excesul de putere şi tratamentul discriminatoriu exprimat prin refuzul de intrare de piaţă al administraţiei.

Apreciază recurentul că lipsa oricărei motivări a instanţei de fond atrage casarea soluţiei recurate, rejudecarea pe fond a cauzei cu aplicarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.. Nemotivarea hotărârilor este sancţionată de legiuitor pornind de la obligaţia statului de a asigura garanţia unui proces echitabil.

Consideră recurenta că motivele reţinute de instanţa de fond la fila nr. x,33 din soluţia recurată sunt nelegale în considerarea că disp. art. 50 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare nu sunt aplicabile în cauză deoarece în porturile româneşti administrate de APM Constanţa existau cel puţin 4 operatori economici autorizaţi, din care unul este chiar recurenta ce deţinea autorizaţie valabilă aşa încât situaţia premisă a lipsei unui operator economic autorizat în porturi este nereală, fapt ce atrage inaplicabilitatea textului reţinut.

În realitate, potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. (6) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare prevede foarte clar.

Modul de derulare a serviciului de pilotaj al navelor maritime se aprobă prin ordin al ministrului transporturilor.

Din textul de lege rezultă cu claritate că în momentul suspendării dreptului de a efectua serviciul de pilotaj de către administraţia portuară - disp. OMTIC nr. 991/2020 ce îndreptăţeau asemenea prestaţii a fost suspendat nu se mai putea aplica, iar în mod firesc erau în forţă autorizaţiile emise de Autoritatea Navală Română acordate firmei ce trebuia să continue furnizarea serviciului pentru care fusese autorizată legal.

Acordarea directă a dreptului de a furniza serviciul de pilotaj nave maritime/fluvio-

maritime pe baza simplei deţineri a autorizaţiei administrative emise de Autoritatea Navală Română a fost statuată chiar de intimata Consiliul Concurenţei prin intermediul Deciziei nr. 51/2016 fapt ce contrazice alegaţiile reţinute prin decizia atacată din moment ce a susţinut modificarea legislaţiei şi eliminarea excesului de reglementare.

Susţinerile sunt confirmate şi de soluţia judiciară definitivă dispusă în dosarul nr. x/2016 de către Tribunalul Constanţa ce a statuat că firmele de pilotaj prestează servicii şi obţin venituri în baza autorizaţiei, contractul încheiat cu administraţia portuară fiind numai incidental. Această soluţia judiciară are autoritate de lucru judecat faţă de firma recurentă şi administraţia portuară.

Instanţa de judecată se contrazice la fila nr. x,35 din sentinţă în sensul în care susţine pe de-o parte că prin Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei s-a constatat o înţelegere pentru restricţionarea competiţiei, iar pe de altă parte omite faptul de netăgăduit că administraţia porturilor a blocat cu efect anticoncurenţial - refuz de încheiere/prelungire a contractelor de pilotaj pentru a efectua în regim de monopol aceste prestaţii. Motivarea instanţei de fond este contradictorie ceea ce desemnează aplicarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi casarea soluţiei recurate.

In ceea ce priveşte încetarea contractului de pilotaj prin ajungere la termen arătă că situaţia reţinută de instanţa de fond este nereală, considerentele fiind contradictorii dispusă contrar disp. art. 488 alin. i pct. 6 din C. proc. civ.

În realitate, potrivit înscrisurilor depuse cu ocazia judecăţii de fond rezultă cu certitudine că administraţia porturilor a organizat o consultare cu întreprinderea noastră în data de 15-12-2020 fiind consemnată în scris minuta nr. 50282/23-12-2020 prin care părţile au stabilit clar şi fără echivoc că urmează să fie încheiat un contract prin care să se prelungească durata de prestare a serviciului de pilotaj nave maritime/fluvio-maritime în toate porturile maritime româneşti administrate până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Curţii de Apel Constanţa fiind realizat acordul de voinţă în acest scop.

Instanţa a reţinut nelegal cu încălcarea dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. faptul că nu ar fi îndrituită, ca de altfel nici intimata să soluţioneze/concilieze diferendele cu privire la modul de prelungire, încheiere a contractelor de furnizare a serviciului de pilotaj.

În realitate potrivit dispoziţiilor art. 662 alin. (2) din O.G. nr. 22/1999 privind administrarea porturilor şi a căilor navigabile, utilizarea infrastructurilor de transport naval aparţinând domeniului public, precum şi desfăşurarea activităţilor de transport naval în porturi şi pe căile navigabile interioare:

f) analizează din oficiu sau la plângere şi se pronunţă, prin decizie, cu privire la un tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, în ceea ce priveşte:

(v) procedura de acordare/refuz a/al dreptului de a furniza servicii de siguranţă;

Rezultă cu claritate de netăgăduit că instanţa de fond a aplicat eronat disp. legale ce impun intimatei să analizeze şi să se pronunţe asupra refuzului de acordate de dreptului de furnizare a serviciilor de siguranţă, pilotajul navelor maritime, fluvio maritime în porturi.

Considerentele instanţei reţinute Ia fila nr. x,33,34 din sentinţa recurată sunt nereale din moment ce se susţine că societatea ar fi refuzat chipurile prelungirea duratei contractuale pe durată de timp mai lungă decât dublul duratei iniţiale a contractului de pilotaj. Se constată că instanţa de fond nu cunoaşte faptul că iniţial durata contractelor de pilotaj încheiate a fost aceea de 5 ani pentru toţi operatorii, însă din motive independente de voinţa firmei pe durata derulării contractului a intervenit o cauză de reziliere din partea administraţiei portuare pentru încetarea mandatului administratorului firmei, fiind încheiat un nou contract după remedierea acestui incident, depune alăturat notificarea de reziliere a contractului iniţial, precum şi copia contractului iniţial pentru a se dovedi contrariul celor reţinute de instanţa de fond.

Consemnările instanţei din considerentele de la fila nr. x, 33, 34 referitoare la pretinsul refuz de prestare a serviciilor de pilotaj ulterior datei de 01-01-2021 sunt nereale din moment ce administraţia portuară nu a permis încheierea unui act adiţional pe o durată de timp rezonabilă, pe durata autorizaţiei emise de Autoritatea Navală Română, până la soluţionarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ce priveşte anularea OMTIC nr. 991/2020 pentru stabilirea porturilor şi a căilor navigabile interioare pentru care serviciul de pilotaj al navelor maritime şi fluviomaritime este obligatoriu şi a modului de derulare a acestui serviciu.

Tratamentul discriminatoriu a fost foarte clar precizat în plângerea adresată autorităţii de supraveghere/concurenţă, dar şi instanţei de judecată - anume faptul că administraţia portuară a prestat serviciul prin corpul propriu de piloţi ce în realitate erau angajaţii noşti -captaţi intempestiv pentru a fi angajaţi pe aceleaşi posturi, deşi recurenta investise în pregătirea profesională a acestora sume mari de bani ce urmau să fie recuperate în timp, tot aşa cum dotarea tehnică specializată - pilotine a devenit inutilă, în condiţiile în care se investiseră sume de bani.

Faptul că administraţia portuară a transmit tuturor operatorilor economici aceeaşi adresă nu desemnează vreun caracter echitabil sau nediscriminatoriu ci faptul că a intrat în competiţie directă orizontală cu firmele particulare autorizate pentru prestarea serviciului public pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime sens în care s-a autofavorizat şi corelativ a discriminat întreprinderea recurentă prin faptul că a blocat activitatea în paralel a acesteia, deşi deţinea autorizaţie valabilă, iar Consiliul Concurenţei în toate deciziile/hotărârile emise a susţinut că simpla deţinere a autorizaţiei îndreptăţeşte titularul să presteze direct şi nemijlocit activitatea.

În aceeaşi ordine de idei, instanţa de fond nu a putut emite nici un fel de considerent asupra temeiului de drept reprezentat de Decizia Curţii Europene a Drepturilor Omului Pilot Service S.A. contra România ceea ce contravine disp. art. 488 alin. (1) pct. 6,7,8 fiind vorba despre o autoritate de lucru judecat, dezlegarea la nivel european a problemei de drept deduse judecăţii, caracterul obligatoriu al unei asemenea decizii, lipsa oricărei motivări asupra unor motive fundamentale din acţiunea dedusă judecăţii, tot aşa cum soluţia a fost pronunţată cu încălcarea/aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de fond, autoritatea de supraveghere/concurenţă nu poate explica rezonabil limitarea efectelor autorizaţiei administrative ce este în fondul de comerţ al recurentei, fiind un bun imaterial îndreptăţeşte titularul că presteze direct şi nemijlocit serviciul pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime. Mai mult, ca urmare a efectelor suspensive a OMTIC nr. 991/2020 operatorii economic de pe piaţă, inclusiv recurenta putea să solicite noi autorizaţii emise în temeiul disp. OMT nr. 547/2014 pentru efectuarea serviciului de pilotajul navelor maritime/flivio-maritime până la data de 31-12-2025.

Arată recurenta că întreprinderea nu a refuzat nici un moment să presteze serviciul pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime ci s-a rezumat să solicite potrivit autorizaţiei administrative emise de Autoritatea Navală Română, aflată în termen de valabilitate şi în forţă încheierea unui raport contractual cu CN APM ce să permită efectuarea concretă a unor asemenea prestaţii, potrivit prevederilor legale, consemnările de la pct. 78 lit. i) din decizia atacată, respectiv fila nr. x,33 din sentinţa recurată nefiind conforme cu realitatea ci speculaţii ale administraţiei portuare lipsite de orice suport real.

Societatea a răspuns în termenul de 24 de ore asupra tuturor cerinţelor administraţiei portuare însă aceasta a refuzat culpabil să încheie un contract pentru respectarea dreptului conferit de autorizaţia emisă de Autoritatea Navală Română în vederea prestării efective, concrete a serviciului de pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime în toate porturile româneşti.

Dispoziţiile legale ce obligă la încheierea raportului contractual sunt cele ce derivă din efectele executorii ale autorizaţiei emise de Autoritatea Navală Română, art. 50 alin. (1) lit. b) din O.G. nr. 22/1999 rap. la disp. art. 19 alin. (2) din acelaşi act normativ, Decizia nr. 51/2016 emisă de intimată sens în care în termen de max. 30 de zile de data cererii (06-01-2021) autoritatea portuară ar fi trebuit să încheie un raport contractual nou.

Considerentele instanţei de judecată asupra dreptului administraţiei portuare de a refuza încheierea contractului în baza autorizaţiei nu sunt legale din moment ce tocmai în acest scop a fost creată autoritatea de supraveghere intimată- în vederea eliminării caracterului abuziv (exces de putere) al dreptului de acordare a furnizării de servicii de siguranţă - pilotajul navelor maritime. Aşadar, simple deţinere a autorizaţiei îndrituieşte recurenta să presteze serviciile pentru care fusese autorizată, iar încheierea contractului să fie formală şi nu excesivă sau să fie refuzată pentru a se presta servicii în regim concurenţial între autoritatea portuară şi firmele particulare.

În cazul principiului aşteptărilor legitime arătă că soluţia pronunţată este nelegală, considerentele reţinute fiind contradictorii cu aplicarea disp. art. 488 alin. (1) pct. 6, 8 din C. proc. civ.. Aşadar instanţa de fond omite orice fel de motivare asupra refuzului administraţiei portuare de a încheia un nou raport juridic cu recurenta pe durata de valabilitate a autorizaţiei administrative emise de Autoritatea Navală Română potrivit cererii de încheiere a contractului de pilotaj, înregistrat la CNAPMC sub nr. x/06.01.2021 (însoţită de Autorizaţia ANR şi Licenţa de Pilotaj) anexă la înscrisurile doveditoare depuse la instanţa de fond.

În acest sens nu mai poate prezenta nicio relevanţă faptul că anterior părţile nu au ajuns la un acord privind prelungirea duratei raportului juridic anterior, iar administraţia trebuia să încheie în regim competiţional un raport juridic nou până la soluţionarea definitivă a litigiului sau până la data de expirare a autorizaţiei administrative, orice dintre termene ar fi fost împlinit primul.

Soluţia recurată nu prezintă nicio motivare asupra acestor cereri scrise în acţiune sens în care sentinţa apar ca fiind nemotivată sens în care devin aplicabile disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Soluţia recurată este nelegală şi sunt aplicabile disp. art. 488 alin. i pct. 6, 8 din C. proc. civ. şi pentru că rezultă contrar considerentelor instanţei de fond, faptul că autoritatea de concurenţă a considerat că angajarea tuturor piloţilor de pe piaţă reprezintă o faptă anticoncurenţială, iar dacă este efectuată de către administraţia portuară nu ar reprezenta chipurile o asemenea faptă. în realitate, prin Decizia nr. 51/2016 intimata a decis că autoritatea portuară are calitate de întreprindere în sensul legii concurenţei pct. 306 din Decizia nr. 51/2016 emisă de Consiliul Concurenţei, are o poziţie dominantă pe piaţă - pct. 307,309,313, 346,348, 352 354 357, 359,36°» 361,364 şi NU s-a comportat nicicum ca o autoritate, dimpotrivă fiind sancţionată potrivit aceleiaşi decizii ceea ce demonstrează caracterul nereal al susţinerilor formulate de intimată.

În cazul serviciilor de remorcaj Decizia nr. 51/2016 emisă de autoritatea de competiţie contrazice soluţia judiciară definitivă dispusă în dosarul nr. x/2012 încălcând grav principiul securităţii actelor juridice, a puterii de lucru judecat, precum şi jurisprudenţei CEDO.

Este adevărat că potrivit art. 435 alin. (1) C. proc. civ. hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părţi şi succesorii acestora, dispoziţii ce reliefează principiul relativităţii efectelor obligatorii ale hotărârii judecătoreşti, dar, art. 435 alin. (2) C. proc. civ. reglementează principiul opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti faţă de terţi care vor fi ţinuţi să respecte cele statuate prin hotărârea judecătorească, chiar dacă nu au fost parte în acel litigiu.

Chiar dacă hotărârea judecătorească produce în principal efecte relative, între părţi, nu poate fi trasă concluzia inopozabilităţii acestor efecte faţă de terţi, pentru că în timp ce relativitatea efectelor presupune naşterea drepturilor şi obligaţiilor în favoarea, respectiv, în sarcina părţilor, opozabilitatea înseamnă că hotărârea judecătorească nu poate fi ignorată de către terţi, ci, dimpotrivă, ea trebuie să fie respectată şi recunoscută de orice persoană chiar dacă nu a fost participantă în litigiu.

Opozabilitatea faţă de terţi reprezintă tocmai obligaţia tuturor de a respecta situaţia juridică creată, adică obligaţia de abţinere de la săvârşirea vreunei acţiuni care să împiedice exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor de către titularii acestora.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor corelative expuse în întâmpinare şi a motivului de casare de ordine publică invocat din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Faţă de conţinutul motivelor de casare invocate, se reţine ca prioritară analiza celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ridicat din oficiu şi grefat pe omisiunea instanţei de fond de a face aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime Constanţa, emitentă a modificărilor la Regulamentul portuar, vizate de plângerea transmisă de intimată Consiliului de Supraveghere din Domeniul Naval.

Se reaminteşte că potrivit art. 161 prima teză din Legea nr. 554/2004 "când raportul juridic dedus judecăţii o impune, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altei persoane".

Deciziei nr. 1/30-08-2021 emisă de pârâtul Consiliul Concurenţei - Consiliul de Supraveghere în Domeniul Naval înregistrată sub nr. x/20-10-202110 la Consiliul Concurenţei - Registratura Generală

În cauză, cererea de chemare în judecată a vizat legalitatea Deciziei nr. 1/30-08-2021 emise de intimatul-pârât, Consiliul de Supraveghere din Domeniul Naval, ca soluţie dată plângerii formulate de intimata-reclamantă cu privire la "blocarea de către CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A a accesului întreprinderii reclamante pe piaţa serviciiilor de siguranţă, serviciul public pilotajul navelor maritime/fluvio-maritime în porturile administrate de firmă, prin refuzul de a semna/prelungi contractul în acest sens, precum şi captarea-angajarea salaiaţilor specializaţi-autorizaţi - piloţii de nave maritime, în condiţiile prevăzute de OMTIC nr. 991/2020 suspendat judiciar. Plângerea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 661 şi 662 alin. (2) lit. f) din O.G. nr. 22/1999.

În conformitate cu acest din urmă text legal "Consiliul de supraveghere are următoarele atribuţii: analizează din oficiu sau la plângere şi se pronunţă, prin decizie, cu privire la un tratament inechitabil sau discriminatoriu, aplicat, prin deciziile administratorului infrastructurii de transport naval, în ceea ce priveşte: (i) accesul la infrastructura de transport naval;(ii) nivelul şi/sau structura chiriilor/redevenţelor/tarifelor de utilizare, aplicate în legătură cu infrastructura portuară şi de căi navigabile interioare, precum şi efectuarea serviciilor de siguranţă; (iii) cerinţele minime aplicate pentru furnizarea serviciilor de siguranţă; (iv) procedura de acordare/refuz a/al dreptului de a furniza servicii de siguranţă".

Se observă astfel că raportul juridic care a stat la baza emiterii actului contestat prin acţiunea judiciară s-a grefat pe presupusa faptă a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. de a aplica reclamantei un tratament inechitabil sau discriminatoriu.

În acest context, pentru a da eficienţă principiilor respectării dreptului la apărare şi al egalităţii armelor în proces, garanţii ale dreptului la un proces echitabil, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii presupunea coparticiparea procesuală necesară atât a emitentului actului contestat şi a titularului plângerii, cât şi a persoanei reclamate de tratamentul inechitabil sau discriminatoriu, anume CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A.. De altfel, şi în cadrul procedurii administrative derulate în faţa recurentului s-au solicitat părţii reclamate informaţii şi punct de vedere cu privire la fapta sesizată de intimata-reclamantă, după cum rezultă din chiar conţinutul Deciziei nr. 1/30-08-2021.

Prin urmare, revenea judecătorului fondului obligaţia de a face aplicarea art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi de a pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. Nerespectarea acestei norme de procedură atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1). 5 C. proc. civ., sentinţa şi încheierile premergătoare acesteia fiind lovite de nulitate, în condiţiile art. 176 C. proc. civ.

Caracterul fondat al acestui motiv de casare şi efectele sale lasă de prisos analiza motivelor de casare invocate de recurent şi a apărărilor corelative expuse de intimat.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 497 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 837 din 26 aprilie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, prima instanţă va da efect art. 161 prima teză din Legea nr. 554/2004 şi va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a CN Administraţia Porturilor Maritime Constanţa S.A. În funcţie de poziţia procesuală a acestora, va face aplicarea prevederilor art. 161 teza a II-a din Legea nr. 554/2004 sau, după caz, a dispoziţiilor art. 78 alin. (3) şi 79 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 837 din 26 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 21 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.