Judicial transfer denial based on non-statutory delegation status and failure to comparatively assess mandatory criteria

Şedinţa publică din data de 17 mai 2024

Asupra contestaţiei de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul contestaţiei deduse judecăţii

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 26 ianuarie 2024, sub nr. x/2024, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 2772 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători. În măsura admiterii acestui capăt de cerere, a solicitat încuviinţarea transferului şi obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul, în principal, de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 1,3 şi 4, iar în subsidiar, la Judecătoria Sectorului 6, 5 sau 2.

În motivare, a arătat că intimatul a realizat un exces de putere în momentul în care i -a respins cererea de transfer.

Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat o analiză comparativă, cu respectarea dreptului la un tratament egal, ci, dimpotrivă, fie (i) anumite criterii au fost aplicate în mod nelegal, pentru a justifica transferul doamnei jud. B. (criteriile legate de volumul de activitate al instanţelor implicate, motivele cuprinse în avizele instanţelor implicate în procedură), fie (ii) anumite criterii, vădit favorabile contestatorului, nu au primit eficienţă sau au chiar au fost complet omise din analiză (vechimea în funcţie, vechimea la instanţa de la care se solicită transferul, motivele personale), fie (iii) a fost acordată o importanţă absolut hotărâtoare unor împrejurări care nu reprezintă criterii legale în analiza cererilor de transfer (delegarea doamnei jud. B.).

A. Motivele cuprinse în avizele instanţelor implicate

Cu privire motivele cuprinse în avizele consultative, a arătat că acest criteriu a fost unul absolut determinant, însă CSM a realizat o interpretare denaturată a sa, luând în considerare exclusiv caracterul pozitiv sau negativ al avizului, nu şi motivele care au stat la baza acestui aviz.

În condiţiile în care atât contestatorul cât şi doamna B. au solicitat transferul de la aceeaşi instanţă, argumentele Curţii de Apel privind deficitul de judecători şi gradul de încărcare al instanţei sunt în mod evident deopotrivă valabile pentru ambele cereri de transfer, aşa încât diferenţa de tratament aplicată de Curtea Apel este complet nejustificată.

Este extrem de relevant şi faptul că începând cu data de 01.02.2024, Curtea de Apel Bucureşti a delegat un alt judecător de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.

Devine astfel complet inexplicabil motivul pentru care, deşi conform Curţii de Apel Bucureşti nu ar fi oportune nici delegarea şi nici transferul subsemnatului de la Judecătoria Urziceni, faţă de încărcătura acestei instanţe, atunci când este vorba despre alţi judecători, acelaşi argument al încărcăturii Judecătoriei Urziceni nu mai prezintă relevanţă.

În acest sens, dintre toţi cei patru judecători care au formulat cerere de transfer, doar contestatorul îşi mai desfăşoară activitatea în mod efectiv la Judecătoria Urziceni. Mai mult decât atât, delegarea sa a fost respinsă pe criteriul că au fost admise alte două delegări, dar ulterior acest aspect nu a mai fost avut în vedere la delegarea altui judecător din cadrul Judecătoriei Urziceni.

Abuzul de putere, dublul standard şi diferenţa de tratament sunt evidente, aşa încât se impune a fi înlăturată din analiza criteriilor de transfer avizul Curţii de Apel Bucureşti.

În ceea ce priveşte avizele instanţelor la care se solicită transferul, a susţinut că a primit avize pozitive din partea Judecătoriilor Sector 1, 3 şi 4 Bucureşti. Deşi motivele din cadrul acestor avize sunt unele cât se poate de pertinente, ele nu au primit niciun fel de eficienţă în analiza cererii de transfer a contestatorului.

În ceea ce priveşte avizele negative exprimate de Judecătoriile 2 şi 5 Bucureşti, primul aviz a vizat situaţia litigioasă ce face obiectul dosarului nr. x/2023, pentru a evita eventuale situaţii conflictuale cu doamna B., transferată la Judecătoria Sectorului 2 iar Judecătoria Sectorului 5 nu a motivat avizul corespunzător.

În ceea ce priveşte avizul negativ al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, acesta este complet nemotivat, aşa încât de asemenea nu poate fi avut în vedere în soluţionarea cererii de transfer a contestatorului.

Existenţa delegării nu reprezintă un criteriu care poate fi avut în vedere în soluţionarea cererii de transfer, în egală măsură, faptul că doamna jud. B. îşi desfăşoară activitatea în bune condiţii la instanţa la care a fost delegată nu este altceva decât o exercitare a atribuţiilor specifice funcţiei, un comportament absolut normal al oricărui magistrat care a fost delegat într-o anumită funcţie şi, ca atare, un astfel de comportament nu poate reprezenta nicidecum un criteriu de departajare în analiza cererilor de transfer concurente.

Nu în ultimul rând, cu privire la avizul instanţei de la care se solicită transferul, ca şi în cazul avizelor exprimate de către Curtea de Apel Bucureşti şi de către Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, şi Judecătoria Urziceni a oferit aviz pozitiv pentru doamna jud. B. motivat exclusiv de împrejurarea că doamna jud. B. este delegată, aşa încât postul său este vacant temporar, completul său a fost desfiinţat, iar cauzele sale au fost repartizate celorlalte completuri.

Pe de altă parte, la momentul la care a fost dispusă delegarea, Judecătoria Urziceni nu a exprimat un aviz pozitiv pentru delegarea doamnei jud. B. (avizul nefiindu-i nici măcar solicitat, Judecătoria Urziceni aflând despre delegarea doamnei B. post factum). în schimb, Judecătoria Urziceni emisese punct de vedere favorabil pentru delegarea subsemnatului la

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, singurul motiv pentru care nu a emis un aviz favorabil şi pentru transfer fiind evident cel legat interesul vacantării definitive a postului doamnei jud. B..

Aşadar, delegarea doamnei B. a reprezentat unicul motiv care a stat la baza atât a (i) avizului favorabil pentru doamna jud. B., cât şi a (ii) avizului negativ pentru subsemnatul, conducând în cele din urmă la acordarea priorităţii la transfer pentru doamna jud. B. în detrimentul subsemnatului.

Or, astfel de împrejurare este vădit nelegală, în condiţiile în care existenţa delegării nu este şi nu poate fie un criteriu în analiza cererilor de transfer.

Această concluzie rezultă cât se poate de clar din dispoziţiile art. 192 din Legea 303/2022, fiind de altfel în permanenţă şi cu vehemenţă susţinută de către Curtea de Apel Bucureşti şi de către doamna B. în cadrul dosarului nr. x/2023, având ca obiect anularea deciziilor de delegare.

A admite contrariul, în sensul că delegarea ar putea fi un criteriu care poate fi avut în vedere la transfer, şi chiar un criteriu determinant sau exclusiv, ar însemna atât o încălcare flagrantă a dispoziţiilor legale, cât şi o deturnare a măsurii delegării de la scopul urmărit de legiuitor (măsură excepţională) către un scop nelegitim (favorizarea transferului unor judecători, cu eludarea criteriilor legale de transfer). În această logică, se poate conchide că delegarea implică aproape în mod automat şi un transfer (practică utilizată în mod activ pe linia Curtea de Apel Bucureşti-C.S.M., astfel cum rezultă şi din jurisprudenţa înaltei Curţi, care a cenzurat frecvent o astfel de interpretare).

B. Volumul de activitate al instanţei de la care si la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele implicate si dificultăţile de ocupare a acestora

În ceea ce priveşte volumul de activitate al instanţelor la care se solicită transferul, este de domeniul evidenţei că încărcătura Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti - instanţă la care subsemnatul am solicitat transferul în principal - este semnificativ mai mare decât cea a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti pentru care s-a admis transferul.

C. Vechimea în muncă şi în specialitate

Vechimea este de asemenea un criteriu favorabil contestatorului. Astfel, am o vechime în funcţia de judecător de 4 ani şi 10 luni şi o vechime la Judecătoria Urziceni de 1 an şi 5 luni. În schimb, doamna jud. B. are o vechime în funcţia de judecător 3 ani şi 5 luni, şi o vechime efectivă la Judecătoria Urziceni de 5 luni (din care 2 luni de vacanţă judecătorească).

În mod nejustificat, Consiliul Superior al Magistraturii nu a acordat nicio relevanţă acestui criteriu.

Mai mult decât atât, în mod paradoxal, tocmai criteriul vechimii, considerat complet irelevant în emiterea Hotărârii contestate, este cel care a fost considerat determinant primei cereri de transfer formulate de contestator.

Această împrejurare este cu atât mai relevantă cu cât, potrivit art. 189 alin. (5) din Legea 303/2022 pentru fiecare solicitare de transfer, CSM întocmeşte un referat care cuprinde, printre altele, şi "numărul cererilor de transfer formulate anterior şi motivele admiterii sau ale respingerii acestora"

Aşadar, analizând motivele care au stat la baza tuturor acestor hotărâri, rezultă cât se poate de clar că aplicarea criteriilor legale nu se realizează în mod unitar, ci inegal şi inconsecvent.

Cât priveşte motivarea CSM din cuprinsul Hotărârii contestate care a stat la baza înlăturării acestui criteriului vechimii aceasta este una generică, nefiind clar care sunt criteriile pe care CSM Ie-a apreciat ca având o relevanţă mai mare decât cel al vechimii şi care sunt motivele concrete pentru care a fost acordată prioritate unora dintre criterii în detrimentul altora, favorabile subsemnatului.

D. Starea de sănătate şi situaţia familială

Problemele de sănătate ale mamei sale care efectuează investigaţii medicale curente în Bucureşti, respectiv la Spitalul Universitar de Urgenţa Elias, precum şi analize la clinice din Bucureşti.

A arătat că a participat şi participă la toate investigaţiile de care are nevoie, aceasta fiind domiciliată în judeţul Argeş, fapt pentru care deseori prezenţa sa în Bucureşti îi este necesară. În urma diagnosticului stabilit, aceasta şi-a pierdut în totalitate capacitatea de muncă şi beneficiază de o pensie în cuantum net de 1211 RON, iar tatăl sau beneficiază de o pensie netă în cuantum de 2243 RON, uneori eu fiind persoana care îi sprijină financiar.

În cuprinsul Hotărârii contestate nu se regăseşte însă absolut nicio referire la circumstanţele personale învederate şi dovedite de contestator, acest criteriu fiind complet ignorat de către CSM.

A precizat şi că departajarea titularilor cererilor de transfer nu a fost realizată nicidecum prin aplicarea criteriilor legale, ci a fost determinată exclusiv de faptul că (i) doamna jud. B. este delegată la această instanţă (deşi acesta nu este un criteriul legal) şi de faptul că (ii) subsemnatul am înţeles să contest măsura delegării doamnei jud. B., pe care am considerat-o nelegală (deşi exercitarea unui drept nu ar trebui să îmi împiedice accesul la transfer).

În consecinţă, deşi CSM pare a încerca să încadreze motivele care au stat la baza respingerii cererii mele de transfer sub umbrela unei aşa-zise prevalente a interesului public faţă de interesul privat, în realitate CSM lipseşte de orice fel de eficienţă tocmai acel criteriu esenţial - cel al volumului de activitate - menit a asigura buna funcţionare a instanţelor.

În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile menţionate în cuprinsul contestaţiei.

2. Apărările formulate de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală şi temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale şi regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susţinut, în esenţă, că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatorul a fost adoptată în limitele competenţelor legale şi cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, iar normele care reglementează instituţia transferului au caracter supletiv şi conferă doar o vocaţie în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În acest sens, a mai învederat şi că la soluţionarea cererii de transfer a contestatorului a analizat coroborat şi unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de faţă fiind determinant criteriul privind motivele exprimate în avizele emise de instanţele implicate în procedura de transfer.

Sub acest aspect, secţia pentru judecători a analizat în mod efectiv şi motivele de ordin personal invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situaţia posturilor, încărcătura pe judecător şi pe schemă de la instanţele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanţelor implicate, vechimea în funcţie, precum şi necesitatea asigurării bunei funcţionări a acestor instanţe.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei

Examinând Hotărârea nr. 2772 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului şi faţă de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestaţie este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin Hotărârea nr. 2772 din 21 noiembrie 2023, secţia pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestator, în temeiul art. 29 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.

În considerentele Hotărârii nr. 2772 din 21 noiembrie 2023 a secţiei pentru judecători au fost expuse situaţia posturilor vacante la Judecătoria Urziceni şi la Judecătoriile din Bucureşti la care se solicitase transferul, precum şi volumul de activitate al acestor instanţe, respectiv încărcătura/judecător în cursul anului 2022, faţă de media naţională. În contextul datelor expuse, intimatul a apreciat că nu este oportun transferul contestatorului, întrucât vacantarea unui post de judecător ar fi de natură să accentueze situaţia dificilă cu care se confruntă Judecătoria Urziceni sub aspectul gradului de ocupare a posturilor prevăzute în schemă şi a volumului de activitate care revine fiecărui judecător.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reţine că, în cazul contestatorului A., intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, deşi nu a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ, în raport de cererile de transfer concurente formulate, a ales, să respingă cererea acestuia, acordând preferinţă criteriului privind conţinutul avizelor emise de instanţele implicate în procedura de transfer.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluţionare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate şi punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanţei sau al parchetului de la care se solicită transferul şi la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante şi al posturilor temporar vacante la instanţele sau la parchetele implicate şi dificultăţile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secţiei sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanţa sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcţia de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanţei sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secţia sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reşedinţa solicitantului;

i) distanţa dintre domiciliul sau, după caz, reşedinţa şi sediul instanţei sau al parchetului la care funcţionează judecătorul sau procurorul şi posibilităţile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate şi situaţia familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate în procedură, cât şi la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit şi drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatorul A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestaţie, considerentele Hotărârii nr. 2772 din 21 noiembrie 2023 evidenţiind analiza incompletă şi inegală a criteriilor amintite.

Astfel, în cuprinsul hotărârii, deşi s-a apreciat că soluţionarea cererilor de transfer concurente trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul motivelor cuprinse în avizele consultative şi la punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1), acest criteriu oricum nu era pe deplin relevant, ci trebuia să examineze şi celelalte condiţii impuse de lege pentru a se dispune transferul.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deşi intimatul reţine în hotărârea contestată că solicitantul transferului avea o vechime în funcţie şi grad profesional de 4 ani şi 10 luni, ca urmare a avizelor nefavorabile, exprimate de instanţele implicate în procedura transferului ce au un rol semnificativ, se impune respingerea cererii acestuia deoarece se urmăreşte asigurarea resurselor umane necesare menţinerii unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcţionare a instanţei de la care provine.

Or, faptul că instanţele implicate în procedura de transfer au emis avize negative, care sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu Superior al Magistraturii, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 şi sunt consultative, nu determină în mod automat respingerea cererii de transfer a contestatorului.

Avizul negativ primit de contestator de la judecătoria Urziceni în sensul că s-ar crea un deficit mare de judecători nu este unul care să ţină cont de situaţia reală câtă vreme cele 4 cereri de transfer erau alte unor persoane care proveneau de la aceeaşi instanţă. Deficitul de personal al instanţei respective se crea prin admiterea oricăreia dintre cererile de transfer formulate.

În plus, în hotărârea contestată s-a reţinut că vechimea în funcţie şi la instanţă a contestatorului nu este de natură a prioritiza transferul acestui magistrat în cadrul sesiunii respective în condiţiile în care, chiar intimatul, se raportează la o vechime în funcţie a contestatorului mai mare decât a persoanei a cărei cerere de transfer a fost în definitiv admisă.

În acelaşi timp, motivarea admiterii transferului doamnei judecător B. este deficitară şi raportată la un criteriu diferit de cele prevăzute de lege, respectiv cu luarea în considerare a aspectelor privind delegarea acestui magistrat la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti şi a faptului că aceasta s-a integrat cu succes în cadrul colectivului de judecători al instanţei respective.

Or, delegarea pe funcţie la instanţa la care se solicită transferul, nu se află printre criteriile limitativ şi expres prevăzute de lege în raport de care intimatul trebuia să procedeze la analiza cererilor formulate de cei patru solicitanţi.

Toate aceste aspecte, insuficient examinate în cazul contestatorului, conduc la concluzia că intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer la instanţele implicate, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală şi inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, motiv pentru care soluţia de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greşita aplicare a legii şi cu exces de putere.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituţiei se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Aşadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispoziţiilor legale sub aspectul motivării şi al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condiţiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma se au în vedere următoarele criterii, menţinerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situaţia instanţelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, şi criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca şi premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susţinerea unei cereri de transfer.

Faţă de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a realizat o analiză comparativă a situaţiei judecătorilor în cadrul acelei sesiuni de transfer în raport de criteriile prevăzute la art. 192 din Legea nr. 303/2022, republicată, iar intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer şi nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acţiona fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporţionalităţii care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere şi drepturile sau interesele legitime şi rezonabile ale reclamantei.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 şi a art. 192 din Legea nr. 303/2022 raportat la art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va dispune admiterea contestaţiei, anularea Hotărârii nr. 2772 de la data de 21.11.2023 a secţiei pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii şi obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2772 din 21 noiembrie 2023 pronunţate de Consiliul Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători.

Anulează hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru judecători atacată şi obligă intimatul la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatorului de la Judecătoria Urziceni la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin intermediul grefei instanţei.