Successorship to dissolved religious entities and restitution of abusable nationalized property under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea formulată reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri Imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, a solicitat să se constate că imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x, transcris în CF nr. x Blaj - Oraş, au fost preluat abuziv de Statul Român, să se dispună anularea Deciziei nr. 10.299/30.06.2022 emisă de pârâtă cu referire la cererea de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulată de reclamantă, privind imobilul situat în Mun. Blaj, jud. Alba, înscris iniţial în nr. CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x, transcris în CF nr. x Blaj - Oraş şi în consecinţă să se dispună în principal, pe fondul cererii formulate în temeiul art. 1 alin. (9) din O.U.G. nr. 94/2000, acordarea de despăgubiri în condiţiile legii pentru imobilul teren în suprafaţă de 1148 mp înscris iniţial sub A+8 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x, compus din teren intravilan şi "Casă la Odaie", acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru imobilul teren în suprafaţă de 3597 mp înscris iniţial sub A+8 în CF nr. x Blaj sub nr. topo. x compus din teren intravilan "Arător la Odaie", iar în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea pe fond a cererii nr. x/2003 formulată de reclamantă, prin emiterea unei decizii privind acordarea de despăgubiri în echivalent pentru imobilele situate din punct de vedere administrativ în Blaj înscrise iniţial în CF nr. x Blaj Oraş sub nr. topo. x, transcris în CF nr. x Blaj - Oraş, decizie care să fie emisă în termen de 3 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, cu cheltuieli de judecată (onorariu avocaţial, cheltuieli de transport, etc.).

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 13/2023 din 31 ianuarie 2023, a admis în parte acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a anulat Decizia nr. 10299/30.06.2022 emisă de pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, a obligat pârâta să procedeze la soluţionarea pe fond a cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003 formulate de reclamantă privind imobilul înscris iniţial în CF nr. x Blaj, nr. top. x, transcris în CF nr. x Blaj - Oraş nr. top. x, respingând în rest acţiunea, cu obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România a declarat recurs principal, iar reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj a formulat recurs incident.

3.1. Pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparţinut Cultelor Religioase din România, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod eronat prevederile art. 1 alin. (1) şi (9) teza finală, art. 4 alin. (2), (4) şi (5), din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale pct. 13 din Normele de aplicare a ordonanţei şi ale art. 32 şi 33 din Decretul-lege nr. 115/1938.

Recurenta susţine că în dosarul aferent cererii de retrocedare nr. x/27.02.2003, soluţionat prin Decizia nr. 10299/30.06.2022, există copia cărţii funciare nr. x a localităţii Blaj oraş din care reiese faptul că proprietarul imobilului solicitat a fost "Capitlul Mitropolitan Român Unit Blaj, Fondul de învăţământ Bazilitan - Liceul greco - catolic", iar nu Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj.

Din analiza înscrisurilor aflate la dosar, precum şi a prevederilor legale incidente, a reieşit faptul că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate la momentul preluării de către Statul Român a imobilului solicitat.

Din economia Decretului -lege nr. 115/1938, înscrierea în cartea funciară indică deţinătorul dreptului de proprietate asupra imobilului înscris, nicidecum destinaţia acestuia sau forma de organizare, în cărţile funciare fiind trecute şi destinaţiile imobilelor, însă la foaia A, nu la foaia B, intitulată Foaia de proprietate.

Recurenta critică motivarea instanţei potrivit căreia din înscrisurile depuse, respectiv documentul nr. 2923/1943 unde se regăseşte bugetul Fondului Bazilitan care este transmis consistoriului Mitropoliei Greco - Catolice din Blaj spre aprobare, respectiv documentul nr. 5634/1928 cu Raţiunile generale ale Fondului Bazilitan pentru anii 1926 -1927 ("raţiunile" reprezintă de fapt tabelul centralizator/registrul de evidenţă al averii fondurilor-n.red.) care sunt transmise Administraţiei Centrale Capitulare din cadrul Mitropoliei Române Unite Blaj, rezultă că reclamanta, prin Administraţia Capitulară sau consistoriu verifică şi aproba bugetele sau raţiunile acestui fond.

Cum Fondul Bazilitan se afla în administrarea Capitlului Mitropolitan -organ al Bisericii Greco - Catolice şi cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezultă că acest fond ar fi fost înfiinţat de alte persoane fizice sau juridice, instanţa reţine că singura ipoteză valabilă este aceea că el e înfiinţat şi administrat de către reclamantă, astfel că aceasta poate fi considerată succesoarea Fondului Bazilitan, recurenta arată faptul că aceasta reprezintă o probă contrară în dovedirea dreptului său de proprietate, în acest caz se confundă dreptul de administrare cu dreptul de proprietate.

Fondul de învăţământ Bazilitan greco-catolic din Blaj, este un fond eclesiastic, al Bisericii, destinat finanţării şcolilor din cadrul Bisericii greco-catolice, fiind administrat potrivit normelor canonice de Capitlul Mitropolitan.

Însăşi prin esenţa lor fondurile au fost înfiinţate de credincioşi pentru a urmări şi împlini un scop, în cazul de faţă prin edificarea unui local de învăţământ, ceea ce nu înseamnă că dacă o persoană împărtăşeşte credinţa unui anumit cult în mod automat şi averea ei aparţine cultului respectiv, dreptul de proprietate se poate obţine numai în condiţiile legii.

În aceste condiţii, Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Blaj este ţinută să probeze că Fondul de învăţământ Bazilitan greco-catolic din Blaj a fost înfiinţat, ca persoană juridică a bisericii, formată din grupuri de bunuri, de o autoritate clericală, dar această împrejurare nu este dovedită.

Dreptul cultului de a avea propriile fundaţiuni a fost consacrat, de altfel, şi prin art. 12 din Legea nr. 54/1928, care face distincţie evidentă între patrimoniile şi fondaţiunile cultelor, stabilind că acestea din urmă "vor fi administrate potrivit actelor de fundaţiune ori dispoziţiilor testamentare şi nu vor putea fi folosite decât în scopurile speciale pentru care sunt destinate". Este vorba, desigur, despre fundaţiile create şi organizate în interiorul bisericii, subordonate unei persoane juridice superioare.

De asemenea, recurenta mai susţine că, în cauză, nu s-a dovedit când şi cum, în ce scop a luat naştere această persoana juridică în contextul în care dreptul civil român nu a cunoscut o reglementare expresă în materie decât prin Legea nr. 21/6 februarie 1924 pentru persoanele juridice.

Fondul de învăţământ Bazilitan greco-catolic din Blaj a fost un fond eclesiastic, finanţat conform canoanelor vremii de Biserică din diferite fonduri alocate în acest sens de canonici, clerici, enoriaşi din cadrul cultului, scopul fiind promovarea limbii române şi educarea tinerilor din zona aflată la acel moment sub ocupaţie austro-ungară.

În speţă, reclamanta, deşi în justificarea calităţii de persoană îndreptăţită, a invocat argumente fondate pe dreptul ecleziastic, dreptul austriac, instanţa nu poate ignora legislaţia incidenţă în speţă, respectiv O.U.G. nr. 94/2000.

Cu privire la capătul de cerere prin care intimata a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecată, recurenta solicită respingerea sau, în cazul în care instanţa va trece peste această solicitare, să procedeze la diminuarea acestora, exonerarea sau reducerea sumei solicitată fiind o necesitate imperativă şi o protecţie a bugetului de stat.

3.2. Reclamanta Mitropolia Română Unită cu Roma Greco - Catolică Blaj a formulat recurs incident, prin care susţin că sentinţa este nelegală, din prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Instanţa de fond reţine faptul că este îndeplinită condiţia prevăzută de O.U.G. nr. 94/2000 care vizează preluarea abuzivă, în perioada 06.03.1945-22.12.1989, a imobilului dedus judecăţii.

Cu toate că instanţa de fond reţine că, prin " prin Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic s-a dispus că organizaţiile centrale şi statutare ale acestui cult, ca: Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile, cum şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista şi că averea mobilă şi imobilă aparţinând acestora, cu excepţia expresă a averii fostelor parohii, revine Statului Român, care le va lua în primire imediat", prin considerente dispune "respingerea în rest a acţiunii", deci implicit şi a capătului de cerere care vizează constatarea preluării abuzive.

Astfel, recurenta critică faptul că instanţa de fond a respins capătul de cerere care vizează constatarea preluării abuzive a imobilului dedus judecăţii, cât şi motivarea hotărârii în ceea ce priveşte temeiul de drept reţinut de instanţă ca fiind cel al naţionalizării.

În ceea ce priveşte naţionalizarea, în raport de destinaţia imobilului, aplicabile în cauză sunt prevederile Decretului-lege nr. 176/1948, în temeiul căruia au fost naţionalizate de la culte (deci inclusiv şi de la Biserica greco-catolică) imobilele destinate desfăşurării învăţământului confesional, act normativ în cuprinsul căruia, la art. I se precizează că "pentru buna organizare şi funcţionare a învăţământului public de stat . . . . . . . . . .toate bunurile mobile şi imobile ce au aparţinut bisericilor, congregaţiilor ...şi au servit funcţionării şcolilor, ...trec în proprietatea statului, atribuindu-se Ministerului învăţământului"

Potrivit înscrierii de sub B+l din CF nr. x Blaj la 8 octombrie 1849, în baza Decretului nr. 176 din 3 august 1948, dreptul de proprietate asupra imobilului transcris din Cf nr. x azi sub A + l (nr. top x - s.n.) se intabulează, cu titlu, în favoarea Statului Român, cu folosinţa Ministerului învăţământului Public, aspect care dovedeşte că imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 176/1948.

Raportat la aceste temei de drept, recurenta consideră că dezlegările de drept date de instanţa de fond în ceea ce priveşte temeiul de drept al naţionalizării imobilelor deduse judecăţii sunt greşite, iar soluţia de respingere a petitul 1 este nelegală, în raport de reţinerea şi dovada preluării abuzive a imobilelor.

În susţinerea recursului sunt indicate şi redate texte de lege incidente pricinii.

4. Apărările formulate în cauză

Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă, ca nefondat, iar recurenta-pârâtă a solicitat respingerea recursului incident ca nefondat.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor expuse în întâmpinări, Înalta Curte apreciază că atât recursul principal, cât şi recursul incident sunt nefondate.

Cu toate că au fost formulate memorii de recurs distincte, Înalta Curte le va analiza şi răspunde prin considerente comune.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Înalta Curte reţine că potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Prin urmare, verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar reţine că aceasta îndeplineşte exigenţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată. De asemenea, în cuprinsul hotărârii judecătoreşti analizate, nu se regăsesc considerente contradictorii, instanţa de fond înfăţişând într-o manieră clară şi coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluţiei asupra cererii de chemare în judecată.

Aceasta deoarece, din analiza considerentelor sentinţei recurate, rezultă indubitabil că, în prezenta cauză, instanţa de fond a indicat ce reprezintă, în opinia sa, indicii temeinice, respectiv argumentele care au stat la baza raţionamentului său logico-juridic concretizat în dispozitivul sentinţei, astfel că nu se poate susţine, cu suficient temei, că hotărârea atacată în prezenta cauză ar fi nemotivată, sau că, prin prisma considerentelor sale, nu ar fi posibilă exercitarea controlului judiciar prin intermediul căii de atac a recursului.

Doctrina şi jurisprudenţa au afirmat constant că o motivare clară şi cuprinzătoare a unei hotărâri judecătoreşti nu presupune analizarea tuturor afirmaţiilor părţilor, ci doar a acelora cu caracter esenţial, chiar şi acestea din urmă putând fi tratate în mod global. Este obligatoriu ca judecătorul să analizeze, în mod real şi păstrându-şi echilibrul dar şi obiectivitatea, susţinerile ambelor părţi cu interese contrare în proces, dar doar acele susţineri care au legătură cu obiectul cauzei, cu fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii şi cu soluţia ce urmează a se dispune, din perspectiva acestei soluţii, urmând a fi filtrate şi cenzurate respectivele susţineri, fie în sensul reţinerii, fie în cel al înlăturării lor.

Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

Înalta Curte reţine faptul că prin cererea de retrocedare înregistrată sub nr. x/27.02.2003 la Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din România, reclamanta a solicitat restituirea imobilului înscris iniţial în CF x Blaj, nr. top x, transcris în CF nr. x Blaj Oraş - casă la odaie în suprafaţă de 1148 mp şi arător în suprafaţă de 3597 mp.

Prin Decizia nr. 10299/30.06.2022 s-a respins cererea, întrucât imobilul solicitat nu a fost proprietatea reclamantei Mitropolia Română Unită cu Roma, Greco - Catolică Blaj, ci a Capitlului Mitropolitan Român Unit Blaj, Fondul de învăţământ Bazilitan - Liceul greco - catolic, iar reclamanta nu a depus înscrisuri din care să rezulte legătura juridică dintre aceasta şi proprietarul tabular al imobilului.

Curtea de Apel a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, soluţie pe care Înalta Curte o împărtăşeşte, apreciind că instanţa de fond în mod corect a reţinut că în cazul desfiinţării persoanei juridice, art. 930 din Codul canonic prevede că bunurile sale trec la persoana juridică imediat superioară, rămânând întotdeauna stabilite dorinţele fondatorilor sau a donatorilor, a drepturilor câştigate şi a statutelor prin care era condusă persoana juridică desfiinţată.

Din cuprinsul adresei nr. x/2000 emisă de Secretariatul de Stat pentru Culte, fila x, reiese că instituţiile de cult descrise în art. 2 din Decretul nr. 358/1948 respectiv, mitropolia, episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiile şi asociaţiile sunt părţi componente ale Bisericii Române Unite cu Roma, protopopiatului şi capitlul sunt asimilate cu protoieria, iar ordinele şi congregaţiile cu mănăstirea.

Prin Decretul nr. 358/1948 pentru stabilirea situaţiei de drept a fostului cult greco-catolic s-a dispus că Mitropolia, Episcopiile, capitlurile, ordinele, congregaţiunile, protopopiatele, mănăstirile, fundaţiunile, asociaţiunile şi orice alte instituţii şi organizaţiuni, sub orice denumire, încetează de a mai exista.

Aşadar, ca efect al acestui decret, Capitlul Mitropolitan a fost desfiinţat. Deşi prin Decretul - Lege nr. 9/1989 Biserica Română Unită cu Roma a fost recunoscută oficial, fundaţiuniile aparţinând acesteia nu au mai fost reînfiinţate în cadrul Bisericii ca entităţi juridice cu personalitate juridică.

Având în vedere că acest Capitlu Mitropolitan a fost desfiinţat, în temeiul art. 930 din Codul canonic bunurile sale au trecut la persoana juridică imediat superioară, astfel că instanţa de fond a reţinut că reclamanta are vocaţia restituirii imobilului în calitate de proprietară.

În ceea ce priveşte Fondul Bazilitan, instanţa de fond a constatat că, în cadrul Bisercii Greco- Catolice există posibilitatea creării de fonduri eclesiastice, afectate unui anumit scop.

Din prevederile Conciliului provincial II organizat la nivelul Bisericii Greco - Catolice în anul 1882, a rezultat că acest fond se afla în administrarea Capitlului Mitropolitan.

În Anexa la Decretul nr. 176/1948 apar nominalizate ca fiind naţionalizate, în oraşul Blaj, cele mai importante clădiri şi terenuri cu destinaţia de instituţii de învăţământ la acel moment, respectiv:

- Liceul teoretic băieţi Sft. Vasile, Blaj, 1 local, şi teren al Mitropoliei Rom. Unite Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal - restituit subascrisei în baza Deciziei nr. 1028/06.10.2006 pentru un imobil ce a avut ca proprietar Capitlul Mitropolitan Român Unit din Blaj - Fondul Bazilitan - emisă de pârâtă pentru o parte din imobilul înscris în acelaşi CF nr. x Blaj-oraş

- Internatul Vancea de băieţi, Blaj, 1 clădire şi 3 clădiri în comuna Veza, al Mitrop. Rom. Unite, Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal

- Liceul industrial băieţi Blaj, cu 2 clădiri, al Mitrop. Rom. Unite Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal

- Şcoala normală băieţi. Blaj, 1 clădire, al Mitrop. Rom. Unite, Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal

- Liceul Comercial băieţi Blaj, 1 clădire, al Mitrop. Rom. Unite, Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal

- Şcoala gospodărie fete, Blaj, 1 clădire, a Mitrop. Rom. Unite Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal

- Institutul Recunoştinţei, Blaj, 2 clădiri, al Congregaţiei Maicii Domnului, Blaj, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal - restituit.

Pentru a se putea stabili dacă persoanele juridice care au formulat cereri de retrocedare sunt îndreplăţite la restituire sau nu, în temeiul O.U.G. nr. 94/2000. republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este necesar ca acestea să facă, în principal, dovada calităţii de persoană îndreptăţită, dovada dreptului de proprietate şi dovada preluării abuzive cu privire la imobilele solicitate prin cererile de retrocedare depuse în temeiul ordonanţei menţionate anterior.

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, în natură sau în echivalent, în baza acestei legi, cultele religioase care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia în proprietatea statului în mod abuziv.

Înalta Curte reţine că instanţa de fond temeinic şi legal a apreciat ca fiind îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, motiv pentru care a constatat că Decizia nr. 10299/2022 emisă de pârâtă este nelegală, sens în care, a admis în parte acţiunea formulată, cu consecinţa anulării Deciziei Comisiei Speciale de Retrocedare.

De asemenea, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond în mod corect a reţinut că dacă imobilul nu poate fi retrocedat în natură, Comisia Specială va propune acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în condiţiile art. 3 alin. (6) din O.U.G. nr. 94/2000, decizia Comisiei Speciale urmând a fi transmisă Secretariatului Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, care funcţionează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru, această procedură fiind prevăzută imperativ de art. 21 şi următoarele din Legea 165/2013.

Restituirea se poate dispune numai în condiţiile prevăzute de legea specială - O.U.G. nr. 94/2000, competenţa de a dispune cu privire la restituirea bunului în natură sau prin echivalent aparţinând entităţii prevăzute de această lege, respectiv Comisia Specială de retrocedare.

Astfel fiind, în mod temeinic şi legal instanţa de fond a respins petitul privind obligarea pârâtei la acordarea de despăgubiri, competenţa pronunţării asupra acestui petit aparţinând pârâtei Comisia Specială care urmează să emită o nouă decizie prin care să soluţioneze în fond cererea de retrocedare formulată de reclamantă.

În ceea ce priveşte critica potrivit căreia instanţa de fond a reţinut ca temei Decretul nr. 358/1948 şi nu Decretul nr. 176/1948, Înalta Curte constată că această susţinere nu poate duce la admiterea recursului, preluarea fiind în fond abuzivă prin ambele decrete.

În ceea ce priveşte motivul de recurs privind cheltuielile de judecată

Înalta Curte reţine că prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitată de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunţate, instanţa de control judiciar nu se poate pronunţa asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată acordate unei părţi de către instanţa de fond.

În raport cu cele reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanţa constată că susţinerile şi criticile recurenţilor sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de recurenta - pârâtă Comisia Specială de Retrocedare şi recursul incident declarat de recurenta - reclamantă Mitropolia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Blaj împotriva sentinţei nr. 13/2023 din 31 ianuarie 2023, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.