Expropriation compensation dispute assigned to Ilfov Tribunal as competent civil court.

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia I civilă, sub nr. x/2023, reclamanţii A., B., C. Şi D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor prin Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A.:

• anularea parţială a Hotărârii de acordare a despăgubirilor nr. 44/18.05.2022 şi a H.G. nr. 37 din 10.02.2021 poziţia 418, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii stabilite pentru imobilul în suprafaţă de 2470 mp, situat în comuna Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoşoaia;

• obligarea pârâtului la plata justei despăgubiri la valoarea majorată, reală a imobilului expropriat în suprafaţă de 2470 mp, situat în comuna Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoşoaia, aşa cum se va stabili conform raportului de expertiză ce se va administra în cauză;

• să se constate existenţa unui prejudiciu constând în pierderea de valoare pentru suprafaţa de 18.000 mp teren, neexpropriată, rămasă fără ieşire la drumul public ca urmare a exproprierii, situată în comuna Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoşoaia;

• obligarea pârâtului la plata prejudiciului cauzat proprietăţii reclamanţilor, în suprafaţă de 18.000 mp, situată în comuna Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, nr. cadastral x, înscris în CF x a loc. Mogoşoaia, rămasă fără ieşire la drumul public ca urmare a amplasamentului situat lângă culoarul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti" sector Centura Nord km 0+000-km 52+770, pe raza localităţilor menţionate în cadrul cererii de chemare în judecată, precum şi

• obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

La 31.05.2023, reclamanţii au depus o modificare/precizare a cererii de chemare în judecată prin care au solicitat:

1. anularea parţială a Hotărârii de acordare a despăgubirilor nr. 44/18.05.2022 şi a H.G. 37 din 10.02.2021 poziţia 418 în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirii de 23.661,37 de RON stabilite pentru imobilul în suprafaţă de 2470 mp, situat în com. Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară x a loc. Mogoşoaia, expropriat de pârât pentru proiectul "Autostrada de centură Bucureşti", sector Centura Nord km 0+000 - km 52 + 770, pe raza localităţilor Săbăreni din judeţul Giurgiu, Dragomireşti-Vale, Buftea, Mogoşoaia, Baloteşti, Tunari, Dascălu, Ştefăneştii de Jos, Găneasa, Pantelimon şi Cernica din judeţul Ilfov.

2. obligarea pârâtului la plata justei despăgubiri la valoarea majorată, reală a imobilului expropriat, în suprafaţă de 2470 mp, situat în com. Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară x a loc. Mogoşoaia, despăgubire estimată la suma de 122 462 RON, suma finală urmând a se stabili conform raportului de expertiză ce se va administra în cauză.

3. constatarea existenţei unui prejudiciu constând în pierderea de valoare pentru suprafaţa de 13.216 mp teren, neexpropriată, rămasă fără ieşire la drumul public ca urmare a exproprierii, situată în com. Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară x a loc. Mogoşoaia, prejudiciu cuantificat provizoriu la suma 491.437 RON.

4. obligarea pârâtului la plata prejudiciului în sumă de 491,437 RON cauzat proprietăţii reclamanţilor, teren afectat în suprafaţa de 13.216 mp situat în com. Mogoşoaia, tarla x, parcela x, jud. Ilfov, număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară x a loc. Mogoşoaia, rămas fără ieşire la drumul public ca urmare a amplasamentului situat lângă culoarul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti", sector Centura Nord km 0 + 000 - km 52 + 770, pe raza localităţilor Sabăreni din judeţul Giurgiu, Dragomireşti-Vale, Buftea, Mogoşoaia, Baloteşti, Tunari, Dascălu, Ştefăneştii de Jos, Găneasa, Pantelimon şi Cernica din judeţul Ilfov.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 214 din 9 februarie 2024 pronunţată de Tribunalul Ilfov, secţia Civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere că, în speţă, unul dintre capetele principale de cerere formulate de reclamanţi este ca instanţa să dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 37 din 10.02.2021, act administrativ emis de o autoritate publică centrală, astfel încât curtea de apel este competentă material să dezlege această pretenţie.

Totodată, instanţa a reţinut şi dispoziţiile art. 99 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia nr. 449 din data de 20 martie 2024, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că nu s-a identificat în expunerea în fapt şi în drept a reclamanţilor vreo critică de nelegalitate adusă H.G. nr. 37/2021 din perspectiva respectării procedurii de expropriere - cum ar fi nerespectarea cerinţei de utilitate publică, stabilirea lucrărilor de utilitate publică, identitatea expropriatorului/expropriatului, stabilirea culoarului de expropriere, elaborarea documentaţiei de urbanism, a studiului de fezabilitate - varianta finală sau a documentaţiilor topo-cadastrale, ori desemnarea/funcţionarea Comisiei de verificare a dreptului de proprietate sau altor drepturi reale asupra imobilelor expropriate), circumscrise primei şi parţial celei de a doua etape ale procedurii de expropriere, astfel cum sunt menţionate în Legea nr. 255/2010 -, ci toate criticile reclamanţilor vizează subevaluarea suprafeţei expropriate, precum şi repararea prejudiciului cauzat restului proprietăţii prin procedura de expropriere.

Competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun, respectiv instanţei civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanţa civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere, în speţă Tribunalul Ilfov, secţia Civilă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine că, în prezenta speţă, reclamanţii sunt nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor stabilite în favoarea acestora prin Hotărârea de acordare a despăgubirilor nr. 47/18.05.2022 în cadrul procedurii de expropriere a imobilului menţionat la poziţia 481 din Anexei nr. 2 a H.G. nr. 37/2021 privind declanşarea procedurilor de expropriere a tuturor imobilelor proprietate privată care constituie coridorul de expropriere al lucrării de utilitate publică de interes naţional "Autostrada de centură Bucureşti", sector Centura Nord km 0 + 000 - km 52 + 770, pe raza localităţilor Săbăreni din judeţul Giurgiu, Dragomireşti-Vale, Buftea, Mogoşoaia, Baloteşti, Tunari, Dascălu, Ştefăneştii de Jos, Găneasa, Pantelimon şi Cernica din judeţul Ilfov.

Astfel, reclamanţii au învestit instanţa cu o acţiune ce are ca obiect anularea parţială a H.G. nr. 37 din 10.02.2021 poziţia 418, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor pentru expropriere, nefiind identificată vreo critică de nelegalitate adusă H.G. nr. 37/2021 din perspectiva respectării procedurii de expropriere, ci toate criticile reclamanţilor vizează subevaluarea suprafeţei expropriate, precum şi repararea prejudiciului cauzat restului proprietăţii prin procedura de expropriere.

În privinţa competenţei materiale de soluţionare a cauzei, sunt aplicabile dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, în conformitate cu care "Cererile adresate instanţei judecătoreşti pentru stabilirea, în contradictoriu cu statul român sau cu unităţile administrativ-teritoriale, după caz, a dreptului la despăgubire pentru expropriere şi a cuantumului acesteia sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi sunt de competenţa instanţelor de drept comun."

Potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 aplicabilă în cauză "Expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirilor prevăzute la art. 19 se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termenul general de prescripţie, care curge de la data la care a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii şi transferul dreptului de proprietate", iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol "Acţiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii".

Prin urmare, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţei de drept comun, respectiv instanţei civile, iar conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, aplicabil prin prisma art. 34 din Legea nr. 255/2010, instanţa civilă la care se referă art. 23 alin. (1) din Legea nr. 255/2010 este tribunalul în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.

În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi statuările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - complet RIL din Decizia nr. 14/2019, în care s-a reţinut, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, că instanţa de judecată este competentă să soluţioneze nu numai contestaţia formulată împotriva hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, ci şi acţiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate şi solicită atât stabilirea acestora de către instanţă, cât şi obligarea expropriatorului la plată, ulterior emiterii deciziei de expropriere şi consemnării sumelor aferente despăgubirilor, în cazul lipsei nejustificate a acestei hotărâri.

În decizia antemenţionată, Înalta Curte a reţinut că este de competenţa instanţei conform art. 22 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, instanţă care este cea de drept comun, potrivit art. 23 alin. (1) din aceeaşi lege, şi acţiunea prin care expropriatul contestă despăgubirile estimate, aceasta fiind situaţia în prezenta cauză, unde reclamanţii contestă despăgubirile estimate prin H.G. nr. 37/2021 şi stabilite prin Hotărârea nr. 44/18.05.2022.

Aşa cum rezultă şi din cererea de chemare în judecată, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 255/2010 şi pe dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, nefiind nici un dubiu cu privire la materia cauzei.

Prin urmare, legea specială aplicabilă în această cauză, raportat la obiectul acţiunii, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţelor de drept comun, situaţie în care competenţa de soluţionare a prezentului litigiu va fi stabilită în favoarea secţiei civile a Tribunalului Ilfov.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. şi pe pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii A., B., C. şi D. şi pe pârâtul Statul Roman - Ministerul Transporturilor - Compania Naţională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. în favoarea Tribunalului Ilfov, secţia Civilă.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.