Jurisdictional conflict over pension damages action based on unconstitutionality of emergency decree: administrative vs. civil competence

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii Sectoriala a MAI pentru ca, prin hotărâre judecătorească:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

- sa fie obligată pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, potrivit art. 65 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, la actualizarea şi indexarea drepturilor de pensie rezultate de la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 19.08.2016, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, rezultată prin aplicarea Legii nr. 223/2015 în forma nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, în raport cu Legea nr. 152/2017 din 27.06.2017, prin care s-a majorat cu 10%, începând cu data de 1 octombrie 2017, cuantumul brut al salariilor de funcţie ale poliţiştilor din Ministerul Afacerilor Interne şi art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 prin care s-a majorat cu 25%, începând cu 01.01.2018, cuantumul brut al salariilor de funcţie şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte din salariul lunar brut;

- sa fie obligată pârâta, potrivit art. 65 alin. (2) din Legea nr. 223/2015, la repararea pagubelor cauzate reclamantului, respectiv achitarea în totalitate a sumelor rezultate în plus în urma recalculărilor, în cadrul termenului general de prescripţie, la care să se adauge majorările, actualizările şi indexările aplicate ulterior, potrivit Legii nr. 223/2015 nemodificată prin O.U.G. nr. 59/2017, precum şi dobânzile legale aferente, prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, de la data intrării în drepturile de pensie şi până în prezent.

Reclamantul a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate extrinsecă a dispoziţiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 191 din 11 mai 2023, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia Civilă s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere voinţa părţii, care a sesizat instanţa cu o acţiune în despăgubiri, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, nemulţumită fiind de măsurile adoptate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Totodată, a reţinut că litigiul dedus judecăţii are natura unuia de contencios administrativ, motiv pentru care competenţa materială trebuie stabilită prin raportare la dispoziţiile art. 9 alin. (1) şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1422 din data de 21 septembrie 2023, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi funcţionale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia Civilă.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, atât din modul în care reclamantul a înţeles să îşi formuleze petitul acţiunii, cât şi din motivarea în fapt şi în drept a cererii, rezultă că acesta nu a înţeles să deducă judecăţii un litigiu de contencios administrativ, ci un litigiu ce ţine de domeniul pensiilor şi asigurărilor sociale. În consecinţă, tribunalul este competent să soluţioneze prezenta cauză în primă instanţă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 şi a invocat excepţia de neconstituţionalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare şi cu petitele solicitate de reclamant, că, deşi nu au fost invocate expres dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcţia acţiunii este aceeaşi cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispoziţiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă." iar, conform alin. (5) al aceluiaşi articol, "(5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Cererea de chemare în judecată priveşte atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce priveşte Guvernul României, emitentul ordonanţei de urgenţă contestate, Înalta Curte reţine că problema stabilirii competenţei materiale a instanţei de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acţiunii şi obiectul acesteia, constând în obligarea autorităţii pârâte la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei se stabileşte în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) faţă de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare revenind secţiei de contencios administrativ a curţilor de apel.

În consecinţă, în raport şi cu dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa competentă material şi teritorial să soluţioneze cauza în prima instanţă este Curtea de Apel Bucureşti, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripţia teritorială a acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.