Competence for compensation claims arising from unconstitutional government decrees affecting pension indexing.

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanţei ca prin hotărâre judecătorească ce o va pronunţa să dispună următoarele:

- să se constate vătămarea drepturilor şi intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G nr. 59/2017;

- obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea şi actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MOf nr. 41/13.01.2023;

- obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reţinute din pensie rezultate din indexarea şi actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 şi art. 60, din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12.09.2017 şi H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad publicată în MOf nr. 41/13.01.2023, art. 1 şi art. 2, conform gradului deţinut, sume actualizate cu indicele de inflaţie, dacă este cazul şi a plăţii dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. VII, pct. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi (5) şi ale art. 79 alin. (1) din Constituţie.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 403 din 21 septembrie 2023, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată se grefează pe dispoziţiile speciale ale art. 1, art. 7 şi art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamantul formulând în fapt o cerere pentru acordarea de despăgubiri care constau în sumele reţinute cu titlu de pensie prin aplicarea plafonării şi neactualizării.

Totodată, a avut în vedere dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., care prevăd plenitudinea de competenţă a tribunalelor când judecă în primă instanţă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 960 din data de 1 noiembrie 2023, Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul solicită instanţei să se constate că este vătămat printr-o Ordonanţă a Guvernului, act normativ emis de o autoritate centrală, astfel încât competenţa materială revine curţii de apel, în funcţie de rangul autorităţii publice.

Astfel, având în vedere calitatea pârâţilor de autorităţi ale administraţiei publice centrale, precum şi dispoziţiile art. 96 pct. 1 şi 123 alin. (1) din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile 9 şi art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanţa a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza curtea de apel.

2.3 Hotărârea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 49 din 31 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele aceste sentinţe s-a reţinut că, în ceea ce priveşte obiectul şi cauza cererii de chemare în judecată, cererile formulate în temeiul art. 9 din Legea 554/2004 atrag competenţa instanţei de contencios administrativ, care se va pronunţa asupra efectelor vătămătoare ale ordonanţei sau dispoziţii ale acesteia, în măsura declararării neconstituţionalităţii de către Curtea Constatituţională.

Pe de altă parte, astfel cum rezultă din prevederile art. 9 din Legea 554/2004, calitatea procesuală pasivă într-o cerere promovată în temeiul art. 9 poate aparţine Guvernului, ca autoritate emitentă a actului normativ, sau oricărei autorităţi publice care a produs o vătămare decurgând din aplicarea ordonanţei declarate neconstituţionale.

Instanţa a avut în vedere şi dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat că este competent să soluţioneze prezenta cauză Tribunalul Mehedinţi, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între instanţele sesizate îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu obiectul dedus judecăţii şi prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reţine, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuţie aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligaţii de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, aşa cum s-a precizat, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor aduse de art. VII pct. 2 şi pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, precum şi acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestei prevederi.

Chiar dacă nu a utilizat termenul de "despăgubiri", este evident că natura pretenţiilor reclamantului este aceea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanţă a Guvernului apreciată neconstituţională. Altfel spus, acţiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reţinerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituţional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Astfel, reclamantul este nemulţumit de faptul că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei de serviciu al cărei beneficiar este, astfel cum era reglementat la art. 59 şi art. 60 din Legea nr. 223/2015, considerându-se vătămat de aplicarea prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, a căror neconstituţionalitate extrinsecă a invocat-o prin raportare la art. 1 alin. (3) şi (5) şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, considerând că afectează O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul său.

Prin urmare, Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acţiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanţei de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorităţii publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) şi valoarea impozitului, taxei, contribuţiei care face obiectul actului administrativ.

Reclamantul, socotindu-se vătămat în drepturile şi interesele sale legitime, a solicitat obligarea autorităţii pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretenţiilor deduse judecăţii prin acţiunea introductivă, în stabilirea competenţei materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităţii publice pârâte, faţă de care s-a solicitat acordarea de despăgubiri în situaţia în care prevederile ordonanţei de urgenţă vor fi declarate neconstituţionale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă revenind, pe cale de consecinţă, secţiei de contencios administrativ a curţii de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acţiunii de faţă pe rolul instanţei judecătoreşti, respectiv la obiectul concret al acţiunii ce constă în obligarea autorităţii pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei aparţine, în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004, secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova, în a cărei circumscripţie teritorială îşi are domiciliul reclamantul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseşi, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare, iar dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol precizează că nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită înseşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.