Admissibility of principal intervention by pensioners against audit court decision on military pension indexation: lack of direct interest and mismatched subject matter

Şedinţa publică din data de 10 ianuarie 2023

Asupra cererii de completare a deciziei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Cirmustanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal la data de 13.01.2022, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MapN în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi în scopul anulării încheierii nr. 19/2020 a Curţii de Conturi pentru soluţionarea contestaţiei reclamantei, anularea Deciziei XII/4/2020 şi implicit a raportului de control nr. x/16.06.2020 al Curţii de Conturi, precum şi suspendarea măsurilor stabilite prin aceste acte administrative contestate.

Au fost formulate o serie de cereri de intervenţie accesorie în interesul pârâtei Curtea de Conturi, precum şi cereri de intervenţie principală.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din data de 29 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibile cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtei şi cererile de intervenţie principală, formulate de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L..

3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii de şedinţă din data de 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs K. şi H..

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul K. a arătat în esenţă, că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii de intervenţie principală.

Recurentul a susţinut că atât din cererea de interventie cât si din înscrisurile înaintate ulterior la dosarul cauzei se poate constata că justifica un interes în prezenta cauză, fiindu-i afectate drepturile de pensie(conform bazei de calcul detaliată) şi avea două acţiuni pe rolul Tribunalului lasi si a Curtii de Apel laşi.

Consideră că nu poate fi primită motivarea instanţei de fond cu privire la faptul că nu a solicitat anularea Deciziei 4/2020 a Curţii de Conturi, atât timp cât două puncte din această decizie îi sunt favorabile.

Reprezentantul MApN a susţinut că petenţii nu au un interes direct în cauză, fiind beneficiari ai plafonului maxim de 85% deci neindexabil iar reprezentantul Curţii de Conturi a sustinut că deşi aparent petenţii susţin Decizia Curţii de Conturi, totuşi ei combat. pct. 3, I. iii . al Deciziei nr. 4 din 13.07.2020 .

Prin urmare, rezultă fără dubii că această instituţie şi-a însuşit deja punctul 3, I.iii al Deciziei nr. 4/2020 a Curţii de Conturi, în defavoarea pensionarilor, în sensul că nu a cerut anularea acestui punct. În consecinţă, acest punct se va judeca în numai între intervenienţi şi Curtea de Conturi.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentul H. a susţinut că justifică un interes personal, legitim şi actual de a interveni în cauză, întrucât are un dosar cu cauză identică pe rolul Tribunalului Constanţa, dosar nr. x/2020, în prezent suspendat până când instanţele se vor pronunţa definitiv în dosarul de faţă.,

La data de 22 august 2022, M. şi A. au formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivată de faptul că nu le-a fost comunicată încheierea din data de 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

La data de 31 august 2022, G. a formulat cerere de repunere în termenul de declarare a recursului, motivată de faptul că nu i-a fost comunicată încheierea din data de 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinările formulate, intimatele Casa de Pensii Sectorială a MApN şi Curtea de Conturi au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recurilor

Înalta Curte, analizând, cu prioritate cererile de repunere în termenul de recurs formulate de M. şi A. şi G., urmează a le respinge ca inadmisibile, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

Dispoziţiile art. 186 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că "în acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Din interpretarea acestor dispoziţii rezultă că cererile de repunere în termen trebuie formulate împreună cu cererea de recurs.

Or, în cauză, petenţii M., A. şi G. nu au declarat recurs împotriva încheierii din data de 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (2) C. proc. civ., instanţa de control judiciar va respinge cererile de repunere în termenul de exercitare a recursului, ca inadmisibile.

Analizând încheierea atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa de control judiciar constatată că, în prezenta cauză, recurenţii K. şi H. au formulat cerere de intervenţie principală.

Înalta Curte constată că în vederea aprecierii asupra cererilor de intervenţie formulate de cei doi recurenţi, prezintă relevanţă în cauză obiectul cu care a fost învestită instanţa de fond prin cererea de chemare în judecată, respectiv anularea încheierii nr. 19/2020 a Curţii de Conturi pentru soluţionarea contestaţiei reclamantei, anularea Deciziei XII/4/2020 şi implicit a raportului de control nr. x/16.06.2020 al Curţii de Conturi, precum şi suspendarea măsurilor stabilite prin aceste acte administrative contestate.

Aceste acte administrative se referă la modul în care reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MapN a aplicat prevederile legale în procesul de actualizare a pensiilor militare de stat la data de 30.06.2017, procedură prevăzută la art. 60 din L 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Obiectul concret al raportului de control şi actelor administrative emise pe baza acestuia concluzionează că reclamanta a eliminat în mod incorect din algoritmul de calcul al pensiei actualizate la data de 30.06.2017 suma reprezentând echivalentul indexării din anul 2016, precum şi faptul că includerea indexării din 2016 în cuantumul pensiei actualizate trebuie să se facă cu încadrarea în procentul de 85%, conform art. 30 din lege.

Astfel, reclamanta Casa de Pensii Sectorială a MApN ar fi diminuat valoarea pensiei actualizate la 30.06.2017 în cazul pensionarilor care nu atinseseră plafonul de 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din lege, ceea ce determină riscul acordării unui cuantum mai mic al pensiei în plată începând cu luna iulie 2017.

Poziţia pârâtei Curtea de Conturi, exprimată în actele contestate în cauza de faţă a fost în sensul că începând cu data de 30.06.2017 pensiile militare la care sunt incidente prevederile art. 60 din lege trebuie să aibă în componenţă majorarea de 5% acordată în anul 2016, la care se adaugă fie indexarea de 5,25% acordată în anul 2017, fie actualizarea soldei de funcţie cu 15% acordată de la 30.06.2017. Totodată, actualizarea pensiilor în condiţiile menţionate se realizează cu încadrarea în procentul de 85%din baza de calcul, conform art. 30 din legea 223/2015.

Reclamanta a considerat însă că majorarea de 5% a funcţionat doar pentru anul 2016, în anul 2017 fiind aplicată doar majorarea corespunzătoare de 5,25%, care nu s-a adăugat celei de 5% din anul anterior, aceasta expirând odată cu încheierea anului 2016.

Potrivit art. 61 din C. proc. civ., oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare, intervenţia fiind principală, când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, respectiv accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Acest interes, în raport de obiectul dedus judecăţii şi de dreptul pe care intervenienţii îl pretind în prezenta cauză, drept care nu este similar cu cel solicitat de reclamantă prin acţiune, nu este justificat în cauză.

Astfel, conform art. 61, se poate admite în principiu o cerere de intervenţie principală atunci când intervenientul pretinde pentru sine, în tot sau în parte, dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, ipoteză care însă nu se regăseşte în cauză, întrucât răspunderea şi obligaţiile stabilite în sarcina entităţii verificate de organele de control ale Curţii de Conturi sunt distincte de obiectul celor două cereri de intervenţie.

Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, recurentul H. a solicitat lucruri diferite de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv a invocat aspecte care ţin de componenţa dreptului de pensie, de VRS, de alte componente, iar completarea cererii de intervenţie cu solicitarea de anulare a pct. 1 din decizia 4/2020 nu poate fi analizată în cadrul cererii de intervenţie principală, pentru că nu este în măsură să pretindă pentru sine obiectul procesului, decizia Curţii de Conturi nefiindu-i direct opozabilă, ci doar entităţii verificate.

Acesta, pe de o parte are pretenţii proprii, care însă nu pot fi reţinute într-o intervenţie principală, eventual într-o acţiune separată, incompatibilă cu cererea de intervenţie principală, iar pe de altă parte sprijină apărarea pârâtului, circumscriind sfera intervenţiei accesorii, fapt inadmisibil, întrucât cele două cereri nu pot subzista în ce priveşte o singură persoană.

În ceea ce priveşţe cererea de intervenţie principală formulată de K., aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, Înalta Curte constată că acesta formulează o veritabilă cerere de chemare în judecată împotriva reclamantei din dosarul de faţă, aspect inadmisibil din perspectiva analizată, când obiectul procesului deschis între reclamantul şi pârâtul de faţă ar trebui să fie reclamat pentru sine, aceasta fiind esenţa unei cereri de intervenţie principală.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în cauză, recurenţii nu justifică un interes determinat, legitim, personal, născut şi actual în legătură cu actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 186 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererile de repunere în termenul de recurs, ca inadmisibile, şi recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererile de repunere în termen formulate de G., A. şi M., ca inadmisibile.

Respinge recursurile declarate de petenţii K. şi H. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.