Supplier wins remand: stay improperly tied compensation dispute to prior ANRE case, High Court quashes and remands

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Ministerul Energiei şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, a solicitat instanţei obligarea ANRE:

- să procedeze la analizarea datelor clienţilor cu care A. are încheiate contracte de furnizare gaze naturale şi/sau energie electrică şi care au avut preţ contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022, conform fişelor de clienţi care nu au putut fi încărcate în platforma ANRE dedicată decontării sumelor către furnizori comunicate ANRE la 15 martie 2023 concomitent cu cererea A. nr. 16624/2023;

- să efectueze operaţiunile administrative necesare pentru a permite încărcarea în Platforma ANRE a datelor clienţilor A. şi să procedeze la modificarea în mod corespunzător a machetelor şi a Ghidului postat în Platforma ANRE;

- să determine valoarea compensării la care este îndreptăţită A. conform art. 9 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru suma de 54.456.357 RON pentru perioada septembrie - decembrie 2022, conform fişelor cu date similare celor pentru care în prezent este posibilă încărcarea în Platforma ANRE comunicate anterior ANRE prin email, şi să procedeze la comunicarea către Ministerul Energiei şi ANPIS a sumelor aferente în vederea decontării conform art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022;

- să oblige ANRE la plata daunelor reprezentând costurile de finanţare aferente sumei de 54.456.357 RON în valoare de 2.541.297 RON, calculate până la 30.06.2023, sumă ce urmează a fi actualizată;

- să oblige ANRE la plata dobânzii legale calculate la sumele indicate la pct. 3 şi 4;

- cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 10 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023, în baza art. 413 alin. (1) punct 1 din C. proc. civ., a fost suspendată judecarea acţiunii formulate de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, Ministerul Energiei şi Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii şi trimiterea cauzei spre continuarea judecăţii la aceeaşi instanţă.

În motivarea recursului, a arătat că, în speţă, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023

În opinia recurentei, faptul că în respectiva cauză se discută şi se tranşează judiciar explicit modalitatea în care ANRE înţelege să interpreteze prevederile O.U.G. nr. 27/2022, astfel cum a reţinut instanţa de fond, nu echivalează cu stabilirea existenţei sau inexistenţei unui drept de care să depindă soluţionarea prezentei cauze.

Existenţa unei legături între problemele de drept analizate în cele două cauze nu legitimează aplicarea prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., deoarece raporturile juridice vizează perioade şi sume diferite, iar în primul caz se solicită anularea unei adrese, pe când în al doilea caz se are în vedere obligarea ANRE la emiterea unor acte şi realizarea unor operaţiuni administrative.

A susţinut recurenta că în mod eronat achiesează instanţa de fond la considerentele Curţii de Apel Târgu Mureş reţinute în cuprinsul hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2023, respectiv faptul că adresa ANRE ar fi un act administrativ cu caracter normativ prin care se detaliază metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor în sensul art. 5 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 33/2007.

Adresa ANRE reflectă modul în care aceasta înţelege să interpreteze şi să aplice prevederile O.U.G. nr. 27/2022 faţă de solicitarea individuală a reclamantei A., fără ca interpretarea pe care o face să fie oficială şi general valabilă, astfel cum greşit reţine prima instanţă.

A menţionat recurenta că singura autoritate publică ce are competenţa de a face interpretarea oficială a actului normativ este Guvernul României, astfel cum recunoaşte chiar ANRE.

Prin urmare, adresa ANRE nu poate fi calificată ca fiind act administrativ cu caracter normativ prin care se detaliază metodologia de calcul a preţurilor şi tarifelor, motiv pentru care soluţia care se va pronunţa în dosarul nr. x/2023 nu condiţionează dezlegarea prezentei cauze.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimata-pârâtă Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii pentru nemotivare, solicitând în subsidiar respingerea recursului.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 16 mai 2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului, pentru motivele prezentate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte găseşte fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. invocat de recurentă.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurenta a apreciat că s-au încălcat regulile de procedură care atrag sancţiunea nulităţii prevăzută de prevederile legale invocate.

Încălcarea principiilor procesului civil este asimilată unor norme prevăzute sub sancţiunea nulităţii, pricinuindu-se astfel vătămarea reclamantului prin încălcarea unor drepturi.

În acest sens, se impune a fi menţionat unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, respectiv rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Judecătorul soluţionează litigiul conform normelor de drept aplicabile";

"(2)Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc. (…)";

"(7) Ori de câte ori legea îi rezervă judecătorului puterea de apreciere sau îi cere să ţină seama de toate circumstanţele cauzei, judecătorul va ţine seama, între altele, de principiile generale ale dreptului, de cerinţele echităţii şi de buna-credinţă".

Respectarea acestor dispoziţii procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligaţiei instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din C. proc. civ., art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi al elementelor de probă ale părţilor, cel puţin pentru a le aprecia pertinenţa" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Pentru a pronunţa încheierea recurată, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) punct 1 din C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023, în considerarea faptului că, în respectiva cauză se discută şi se tranşează judiciar explicit modalitatea în care ANRE înţelege să interpreteze prevederile O.U.G. nr. 27/2022. Această modalitate de interpretare este explicit exprimată în adresa nr. x/22.12.2022, adresă care face obiectul cererii de chemare în judecată în dosarul anterior indicat.

A mai reţinut instanţa de fond că, în cenzurarea unui refuz apreciat ca nejustificat astfel cum a fost dedus judecăţii, instanţa trebuie să ţină seama de apărările părţilor, apărări care vizează inclusiv aspecte ce se verifică în dosarul nr. x/2023, prin raportare la conţinutul adresei ANRE anterior indicate.

Instanţa de control judiciar nu poate valida raţionamentul instanţei de fond, deoarece acesta reflectă aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regulă de procedură a cărei nerespectare atrage sancţiunea nulităţii încheierii pronunţate.

Contrar opiniei instanţei de fond, Înalta Curte apreciază că nu se impunea suspendarea judecării prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2023 pe considerentul că soluţia pronunţată în acea cauză ar avea o înrâurire hotărâtoare, influenţând astfel soluţia ce urmează a fi dată în dosarul pendinte şi constituind din această perspectivă un impediment în continuarea judecăţii.

Dimpotrivă, instanţa de control judiciar reţine că dezlegarea prezentei cauze nu depinde, în tot sau în parte, de existenţa sau inexistenţa unui drept care să facă obiectul unei alte judecăţi, aşa cum prevede art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel, este de observat că, în cadrul dosarului nr. x/2023, s-a solicitat:

- a) anularea în parte a Adresei ANRE nr. x/22.12.2022, respectiv a părţii din Adresa ANRE, prin care pârâta a comunicat că "în interpretarea ANRE, clienţii care au avut preţ contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022 nu sunt eligibili pentru a beneficia de schema de sprijin prevăzută în O.U.G. menţionată" şi nu a dat curs cererilor reclamantei pentru determinarea valorilor aferente compensărilor în vederea decontării sumelor pentru clienţii beneficiari ai schemei de sprijin pentru perioada aprilie- iulie 2022;

- b) obligarea ANRE:

(1) să procedeze la analizarea datelor clienţilor cu care A. are încheiate contracte de furnizare gaze naturale şi/sau energie electrică şi care au avut preţ contractual sub valoarea maximă a plafoanelor prevăzute în O.U.G. nr. 27/2022, conform fişelor de clienţi care nu au putut fi încărcate în platforma ANRE dedicată decontării sumelor către furnizori;

(2) să efectueze operaţiunile administrative necesare pentru a permite încărcarea în Platforma ANRE a datelor Clienţilor A. şi să procedeze la modificarea în mod corespunzător a machetelor şi a Ghidului postat în Platforma ANRE;

(3) să determine valoarea compensării la care este îndreptăţită A. conform art. 9 din O.U.G. nr. 27/2022 pentru suma de 460.935.235 RON pentru perioada aprilie - august 2022, conform fişelor cu date similare celor pentru care în prezent este posibilă încărcarea în Platforma ANRE comunicate anterior ANRE prin email şi să procedeze la comunicarea către Ministerul Energiei şi ANPIS a sumelor aferente în vederea decontării conform art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022;

(4) să oblige ANRE la plata daunelor reprezentând costurile de finanţare aferente sumei de 460.935.235 RON în valoare de 73.654.692 RON;

(5) să oblige ANRE la plata dobânzii legale calculate la sumele indicate la capetele de cerere B.(3) şi B(4);

(6) să suporte cheltuielile de judecată ocazionate de soluţionarea prezentului litigiu.

- c) obligarea Ministerului Energiei şi a ANPIS, în conformitate cu art. 9 alin. (10) din O.U.G. nr. 27/2022, la efectuarea plăţii către A. a sumelor reprezentând valoarea compensării determinată conform capătului B.(3) al cererii.

Înalta Curte apreciază, faţă de situaţia de fapt expusă, că nu se poate reţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Astfel cum în mod corect a susţinut recurentul, existenţa unei legături între problemele de drept analizate în cele două cauze nu legitimează aplicarea prevederilor textului legal menţionat anterior, respectiv nu se verifică ipoteza suspendării, întrucât nu există un drept a cărui existenţă sau inexistenţă va fi stabilită în dosarul nr. x/2023, de care să depindă dezlegarea cauzei de faţă.

Altfel spus, între cele două cauze nu există o dependenţă de natura celei prevăzute de dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., aşa încât aceste prevederi nu au incidenţă în raportul dedus judecăţii.

De altfel, potrivit textului de lege antereferit, suspendarea judecăţii cauzei este facultativă, neconstituind o obligaţie pentru instanţă.

Or, în condiţiile în care recurenta-reclamantă s-a opus acestei măsuri, astfel cum reiese din practicaua încheierii atacate, Înalta Curte apreciază că prima instanţă nu a cercetat cu atenţie toate circumstanţele cauzei, aplicând în mod greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi nesocotind, astfel, unul dintre principiile fundamentale ale dreptului, şi anume rolul judecătorului în aflarea adevărului reglementat de art. 22 din acelaşi Cod, precum şi dreptul părţii la un proces echitabil.

În consecinţă, instanţa de control judiciar constată că, prin măsura suspendării judecării cauzei în considerarea existenţei unei presupuse legături între soluţia ce urma a se da în mod definitiv în dosarul nr. x/2023 şi soluţia ce urma a fi pronunţată în dosarul pendinte, prima instanţă a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., o atare situaţie neregăsindu-se în speţă, aspect de natură a atrage incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitor la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În cauză, vătămarea procesuală constând în imposibilitatea recurentei-reclamante de a continua procesul nu poate fi înlăturată decât prin casarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Va casa încheierea atacată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva încheierii din data de 10 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2023.

Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.