Fiscal annulment of tax assessment barred by nullity of procedure for failure to cite issuing authority as defendant

Şedinţa publică din data de 16 mai 2024

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat acţiune în contencios administrativ şi fiscal împotriva Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Braşov privind soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureş pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe şi accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015, prin care a solicitat instanţei următoarele:

- anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 a D.G.F.P. Braşov şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei prealabile şi anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/28.10.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2015,

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza actelor administrative anulate precum şi la plata dobânzilor fiscale calculate de la data încasării şi până la data restituirii efective,

- obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 334 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă, în parte, cererea precizată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Targu-Mureş.

S-a anulat, în parte, decizia nr. 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Braşov privind soluţionarea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureş pentru suma de 1.485.260 RON, reprezentând impozite, taxe, şi accesorii calculate suplimentar pentru perioada 1.01.2012-31.05.2015.

Au fost anulate, în parte, Decizia nr. 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Braşov şi, în parte, decizia de impunere nr. x/28.10.2015 emisă de AJFP Mureş, în sensul că a fost înlăturată obligaţia de plată a sumelor stabilite în sarcina reclamantei, cu titlu de obligaţii fiscale principale şi accesorii cuprinse la punctele 1, 2, 3 şi 5, din considerentele deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative şi reluate, ca atare, în dispozitivul acestei decizii.

S-a dispus obligarea pârâtei AJFP Mureş să restituie reclamantei sumele de bani achitate de către aceasta, în mod voluntar sau prin executarea silită prin poprire a conturilor acesteia, aferente părţii din Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureş şi din Decizia nr 354/4.10.2016 emisă de DGRFP Braşov, care a fost anulată de către instanţa de judecată.

A fost respinsă, în rest, cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, ca neîntemeiată.

În baza art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., au fost obligaţi pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Târgu-Mureş, în solidar, la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată efectuate cu procesul, proporţional cu admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv 175 RON taxă judiciară de timbru, 698,10 RON, cheltuieli de transport, 3765 RON, onorariu pentru efectuarea raportului de expertiză, şi 7140 RON onorariu de avocat.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, în numele şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinţei şi, în consecinţă, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, a arătat că instanţa de fond s-a pronunţat, în mod eronat, în contradictoriu cu AJFP Mureş, deşi aceasta nu a fost citată în dosar în calitate de pârâtă.

Mai mult, astfel cum rezultă din apărările formulate, AJFP Mureş a întocmit actele procedurale în calitate de mandatar al DGRFP Braşov, în baza mandatului special depus la dosar.

Totodată, în cauză a fost citat doar emitentul deciziei emise în soluţionarea contestaţiei, în condiţiile în care instanţa a înţeles să se pronunţe inclusiv asupra deciziei de impunere emise în baza raportului de inspecţie fiscală, deşi emitentul acestui act nu a fost parte în dosar.

Recurenta a indicat dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi a apreciat că, atât timp cât emitentul actului, respectiv AJFP Mureş, nu a fost introdus în cauză şi nu a fost citat, instanţa nu se putea pronunţa asupra fondului legalităţii modului de stabilire a obligaţiilor fiscale prin decizia de impunere.

A mai arătat recurenta că, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă fără echivoc faptul că, la momentul achitării obligaţiilor fiscale, reclamanta era arondată fiscal Administraţiei Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii din cadrul DGRFP Bucureşti, iar nu AJFP Mureş.

În consecinţă, a susţinut recurenta că nu putea fi obligată la restituirea unor sume care nu au intrat niciodată în conturile sale; totodată, a reiterat faptul că nu a avut calitatea de pârâtă în cauză, motiv pentru care nu putea fi obligată nici la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurenta a arătat că instanţa de fond şi-a însuşit concluziile expertului, iar raportat la argumentaţia acesteia, în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările intimatei şi recursul incident

4.1 Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a susţinut că decizia de impunere este un act subsecvent deciziei de soluţionare a contestaţiei, iar anularea parţială a acesteia implică şi anularea actelor administrative subsecvente.

Odată cu întâmpinarea, intimata a depus recurs incident, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

În motivare, recurenta-reclamantă a arătat că, prin hotărârea atacată, s-a dispus, în soluţionarea capătului 3 al cererii de chemare în judecată, obligarea pârâtei AJFP Mureş să restituie reclamantei sumele de bani achitate de aceasta.

Însă, respingerea parţială a capătului 3 de cerere şi care se regăseşte în dispozitivul hotărârii nu are susţinere în considerentele hotărârii, instanţa nearătând motivele care au determinat-o să nu accepte obligarea intimatei şi la plata dobânzilor fiscale şi să dispună doar restituirea sumelor încasate de pârâtă.

4.2 Recurenta-pârâtă AJFP Mureş a depus întâmpinare la recursul incident prin care a invocat nulitatea acestuia, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

5. Alte aspecte procesuale

La termenul de judecată din 16 mai 2024, Înalta Curte a respins excepţia nulităţii recursului incident invocată de recurenta-pârâtă, pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Braşov privind soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureş pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe şi accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015.

A solicitat instanţei de fond să dispună anularea Deciziei nr. 354/04.10.2016 a D.G.F.P. Braşov şi, în consecinţă, admiterea contestaţiei prealabile şi anularea, în parte, a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. x/28.10.2015, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2015, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în baza actelor administrative anulate precum şi la plata dobânzilor fiscale calculate de la data încasării şi până la data restituirii efective.

Înalta Curte constată că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă prin recursul principal este fondat, având în vedere faptul că în cauză nu a fost citată Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş, ca emitentă a deciziei de impunere nr. x/28.10.2015, recursul urmând a fi analizat din perspectiva acestui motiv de casare.

Astfel, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., hotărârea poate fi casată atunci:

"5. când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii".

Înalta Curte observă că decizia de impunere nr. x/28.10.2015 a fost emisă de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş.

Totodată, reclamanta a indicat în cuprinsul cererii de chemare în judecată că a formulat acţiune în contencios administrativ şi fiscal împotriva Deciziei nr. 354/04.10.2016 emise de DGRFP Braşov privind soluţionarea contestaţiei formulate de societatea reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2015 emise de AJFP Mureş pentru suma de 1.485.260 de RON reprezentând impozite, taxe şi accesorii calculate suplimentar pentru perioada 01.01.2012 - 31.05.2015.

În aceste condiţii, instanţa de fond era ţinută să dispună citarea în cauză şi a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mureş, în calitate de emitentă a deciziei de impunere menţionate, pe care reclamanta a înţeles să o conteste.

Aceasta pentru că materia contenciosului administrativ presupune o procedură specială faţă de dreptul comun, instituind obligativitatea citării în cauză a emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită, în vederea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil, cum ar fi dreptul la apărare, contradictorialitatea, precum şi dreptul la un proces echitabil.

Astfel, în litigiile din materia contenciosului administrativ, având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică, aceasta din urmă va fi citată conform art. 13 din Legea nr. 554/2004.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este principiul contradictorialităţii, în virtutea căruia toate elementele procesului trebuie puse în discuţia contradictorie a acelor părţi care se situează pe poziţii diametral opuse, poziţii conferite de calitatea pe care o au de subiecţi ai raportului juridic dedus judecăţii.

Respectarea sa presupune în mod obligatoriu ca aceşti subiecţi să aibă posibilitatea reală de a se exprima cu privire la chestiunile de fapt şi de drept supuse judecăţii.

Acest principiu îşi găseşte consacrarea şi în prevederile art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi în temeiul cărora instanţa, raportat şi la prevederile art. 22 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., este îndrituită să pună în discuţia părţilor citarea în proces a părţilor din administrativ atacat, respectând astfel şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care consacră garantarea dreptului la apărare, şi nu în ultimul rând, prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ce vizează dreptul părţilor la un proces echitabil.

Potrivit art. 153 din C. proc. civ.:

"(1) Instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

(2) Instanţa va amâna judecarea şi va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege, sub sancţiunea nulităţii."

Instanţa nu poate statua în mod legal asupra conduitei unei autorităţi administrative, materializate în actul administrativ supus cenzurii pe calea contenciosului administrativ, fără ca aceasta să fie parte în proces.

Având în vedere că instanţa de fond a soluţionat cauza fără citarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mureş, emitent al unuia dintre actele a căror anulare face obiectul cauzei de faţă, hotărârea atacată este lovită de nulitate în condiţiile art. 175 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii hotărârii ce urmează a fi pronunţată în litigiul de faţă, instanţa de recurs apreciază că se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, cu respectarea cadrului procesual ce se impune a fi stabilit în cauză, respectiv cu citarea, în calitate de pârât, şi a Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Mureş.

În raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă prin recursul principal, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

Totodată, instanţa de fond urmează să aibă în vedere şi criticile formulate de recurenta-reclamantă în cadrul recursului incident, privind capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata dobânzilor fiscale.

De asemenea, faţă de soluţia dată recursului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă urmează a fi avută în vedere de instanţa de fond care va soluţiona cauza în rejudecare.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 334 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul principal formulat de pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Mureş şi recursul incident formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 334 din 3 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.