Energy license holders' challenge to ANRE 2% turnover contribution rejected; appeal upheld as unfounded

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.A., J. S.A. şi K. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, au solicitat:

- constatarea încetării de drept a Ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 18/2019 pentru aprobarea Metodologiei privind calculul şi stabilirea contribuţiei băneşti anuale prevăzute la art. 2 alin. (3 1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, astfel cum a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, şi modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 224/2018 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2019, ca urmare a admiterii unei excepţii de neconstituţionalitate a prevederilor:

(i) art. 2 alin. (2), art. 2 alin. (3) şi art. 2 alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, astfel cum au fost introduse sau modificate prin prevederile art. 78 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi prin prevederile art. V din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, (ii) art. 78 din Ordonanţa de Urgentă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi (iii) art. V din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative;

- anularea Ordinului Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 18/2019 pentru aprobarea Metodologiei privind calculul şi stabilirea contribuţiei băneşti anuale prevăzute la art. 2 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, astfel cum a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, şi modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 224/2018 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2019;

- obligarea în solidar a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei la plata către fiecare reclamantă a unor despăgubiri egale, în fiecare caz, cu valoarea tuturor contribuţiilor stabilite în sarcina sa şi percepute de la reclamanta respectivă în temeiul (i) prevederilor art. 2 alin. (2), alin. (3) şi alin. (31) din Ordonanţa de urgenţă nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, astfel cum au fost introduse sau modificate prin prevederile art. 78 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal - bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi prin prevederile art. V din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative şi în temeiul (ii) Metodologiei privind calculul şi stabilirea contribuţiei băneşti anuale prevăzute la art. 2 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 160/2012, astfel cum a fost introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018, şi modificarea Ordinului preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 224/2018 privind aprobarea tarifelor şi contribuţiilor băneşti percepute de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei în anul 2019, aprobată prin Ordinul Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 18/2019 până la data pronunţării unei hotărâri definitive în prezenta cauză, împreună cu dobânda legală, calculată asupra valorii contribuţiei începând cu data plăţii acesteia de către reclamantă până la data plăţii efective a despăgubirii în temeiul hotărârii definitive.

2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 459 din 17 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii cereri şi a respins cererea formulată de reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.A., J. S.A. şi K. S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, ca tardiv formulată.

Prin încheierea din data de 23 ianuarie 2020, s-a admis cererea de completare, a fost admisă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 2 alin. (3) şi art. 2 alin. (3 indice 1) din O.U.G. nr. 33/2007, art. 78 din O.U.G. nr. 114/2018 şi art. V din O.U.G. nr. 19/2019. Totodată, s-a dispus soluţionarea cauzei până la pronunţarea Curţii Constituţionale.

Împotriva sentinţei civile nr. 459 din 17 septembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal au formulat recurs reclamanţii, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

3. Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 1462/11.03.2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În rejudecare, la termenul de judecată din data de 14 octombrie 2022 reclamanţii au depus cerere de majorare a cuantumului obiectului cererilor de despăgubire cu valoarea noilor tranşe din contribuţia de 2% plătite de către aceştia.

La acelaşi termen de judecată instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii capătului I din cererea de chemare în judecată în raport de dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi a respins ca neîntemeiate excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice.

4. Hotărârea atacată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 1830 din 18 octombrie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii primului petit al cererii şi a respins acest petit ca inadmisibil şi a respins, în rest, cererea de chemare în judecată precizată de reclamanţii A. S.R.L., B. S.R.L., C. S.R.L., D. S.R.L., E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.A., J. S.A., K. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice ca neîntemeiată.

5. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1830 din 18 octombrie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele B. S.R.L., F. S.R.L., C. S.R.L., G. S.R.L., D. S.R.L., A. S.R.L., E. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, admiterea capetelor de cerere 2 şi 3 ale acţiunii.

Recurentele-reclamante au învederat, în esenţă, că, prin sentinţa recurată au fost încălcate dispoziţiile art. 19 lit. d) din Legea Finanţelor Publice şi ale art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007.

Stabilind competenţa ANRE de a reglementa procedura de colectare în baza textului general al art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, instanţa de fond nu a efectuat niciun examen cu privire la caracterul necesar al colectării contribuţiei anuale de 2% "pentru funcţionarea sectorului şi pieţei energiei electrice în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor". De fapt, instanţa de fond nu a făcut niciun examen cu privire la textele de lege în baza cărora a stabilit existenţa competenţei ANRE, ci doar le-a citat.

Dacă ar fi făcut un examen al caracterului necesar al colectării contribuţiei "pentru funcţionarea sectorului şi pieţei energiei electrice în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor" atunci instanţa de fond ar fi trebuit să aibă în vedere că:

- nu a fost niciodată arătat în vreun act normativ în ce scop sunt necesare sumele reprezentând contribuţia anuală de 2% pe care ANRE urma să le primească. Nu au fost arătate niciodată cheltuielile pe care urma să le finanţeze sumele colectate din contribuţie;

- ci, dimpotrivă sumele colectate de ANRE reprezentând contribuţia anuală de 2% s-au acumulat în bugetul acesteia realizând un excedent masiv pe care apoi Guvernul l-a transferat către Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, cu vădita încălcare a autonomiei financiare a ANRE.

În opinia recurentelor-reclamante, statuând existenţa competenţei ANRE de a emite reglementări cu privire la colectarea contribuţiei de 2% din cifra de afaceri a deţinătorilor de licenţe emise de ANRE, sentinţa recurată încalcă chiar dispoziţiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, întrucât reglementarea nu a fost necesară "funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor", instanţa de fond omiţând deplin efectuarea oricărei analize în această privinţă şi încalcă dispoziţiile art. 19 pct. d) din Legea Finanţelor Publice, întrucât stabileşte că Preşedintele ANRE, iar nu Ministerul Finanţelor era competent să aprobe procedura de colectare a venitului bugetar reprezentat de contribuţia anuală de 2% din cifra de afaceri, în dezacord chiar cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 222/2022, pronunţate în legătură cu prezenta cauză.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

Intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor a formulat note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantele B. S.R.L., F. S.R.L., C. S.R.L., G. S.R.L., D. S.R.L., A. S.R.L., E. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reţinută în cauză, reclamantele reiterând aspecte prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Preliminar, Înalta Curte reaminteşte că legalitatea actului administrativ presupune ca actul să fie emis de autoritatea competentă în limitele competenţei sale, în forma şi cu respectarea procedurii prevăzute de lege, să fie conform cu Constituţia, legile şi actele normative în vigoare.

Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, art. 1 alin. (2), "Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept.", iar principiul ierarhiei actelor normative prevăzut de art. 4 impune ca actele normative să se elaboreze în funcţie de ierarhia lor, de categoria acestora şi de autoritatea publică competentă să le adopte, iar cele date în executarea legilor, ordonanţelor sau a hotărârilor Guvernului să se emită în limitele şi potrivit normelor care le ordonă.

În ceea ce priveşte ordinele cu caracter normativ, dispoziţiile art. 77 prevăd că se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului, iar potrivit art. 78, ordinele trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.

În cauză, Ordinul nr. 18/2019 al ANRE a fost emis în aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) - (3) şi art. 2 alin. (3^1) din O.U.G. nr. 33/2007, astfel cum a fost introdus acest ultim articol prin O.U.G. nr. 114/2018.

Textele de lege menţionate se referă la finanţarea ANRE, care se asigură integral din venituri proprii (art. 2 alin. (1) şi prevăd următoarele:

"(2) Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licenţe, autorizaţii şi atestări, contribuţii anuale percepute operatorilor economici reglementaţi din sectorul energiei electrice şi termice şi al gazelor naturale, precum şi din fonduri acordate de organisme internaţionale.

(3) Nivelul tarifelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual prin ordin al preşedintelui ANRE, cu excepţia contribuţiei băneşti percepute de la titularii de licenţe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice şi termice în cogenerare, al gazelor naturale, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(3^1) Contribuţia bănească percepută de la titularii de licenţe în domeniul energiei electrice, al energiei electrice şi termice în cogenerare pentru componenta energia electrică, al gazelor naturale este egală cu 2% din cifra de afaceri realizată de aceştia din activităţile ce fac obiectul licenţelor acordate de ANRE, cifră de afaceri calculată conform reglementărilor ANRE aprobate prin ordin al preşedintelui ANRE cu avizul Comisiei Naţionale de Strategie şi Prognoză".

Prin Ordinul nr. 18/2019 se statuează la art. 1 că:

"Prezenta metodologie defineşte cifra de afaceri ce constituie baza de calcul pentru calcularea contribuţiei operatorilor licenţiaţi şi stabileşte modalitatea de calcul al contribuţiei băneşti percepute de către Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei".

În continuare, se reglementează prin Ordinul contestat care este modalitatea de achitare a contribuţiei, de regularizare a acesteia, termenele de achitare a acestei contribuţii.

Criticile recurentelor-reclamante referitoare la greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 19 lit. d) din Legea Finanţelor Publice şi ale art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, sunt nefondate.

Potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 500/2002, aplicabilă tuturor veniturilor bugetare:

"În domeniul finanţelor publice Ministerul Finanţelor Publice are, în principal, următoarele atribuţii:

d) emite norme metodologice, precizări şi instrucţiuni prin care se stabilesc practicile şi procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor, activităţile de control intern şi audit intern privind modul de gestionare a acestora, încheierea exerciţiului bugetar anual, contabilizarea şi raportarea acestuia"

Contrar susţinerilor recurentelor-reclamante, aceasta reprezintă o normă cu caracter general, care nu exclude existenţa unor derogări prin norme cu caracter special, în privinţa unor anumite categorii de venituri bugetare, cum ar fi în speţă contribuţiile la care face referire Ordinul nr. 18/2019 al ANRE, în privinţa cărora legiuitorul a înţeles să delege altor autorităţi publice aceste atribuţii de reglementare în privinţa practicilor de colectare a veniturilor bugetare.

În acest sens, relevante sunt şi prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 33/2007, potrivit cărora:

"(1) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, denumită în continuare ANRE, este o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică, sub control parlamentar, finanţată integral din venituri proprii, independentă decizional, organizatoric şi funcţional, având ca obiect de activitate elaborarea, aprobarea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări obligatorii la nivel naţional necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, termice şi a gazelor naturale în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor".

Totodată, se reţine că din preambulul Ordinului contestat în cauză rezultă că acesta este emis inclusiv în considerarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) - (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/200, referitor la finanţarea ANRE, potrivit cu care:

"(1) Finanţarea cheltuielilor curente şi de capital ale ANRE se asigură integral din venituri proprii.

(2) Veniturile proprii ale ANRE provin din tarife percepute pentru acordarea de licenţe, autorizaţii şi atestări, contribuţii anuale percepute operatorilor economici reglementaţi din sectorul energiei electrice şi termice şi al gazelor naturale, precum şi din fonduri acordate de organisme internaţionale.

(3) Nivelul tarifelor şi contribuţiilor prevăzute la alin. (2) se stabileşte anual prin ordin al preşedintelui ANRE, cu excepţia contribuţiei anuale percepute de la titularii de licenţe în domeniul energiei electrice şi al gazelor naturale, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Din interpretarea logico-teleologică a acestor dispoziţii legale, rezultă că legiuitorul a dorit să confere intimatei-pârâte emitente a actului atacat o independenţă/autonomie financiară în privinţa modului în care aceasta înţelege să îşi gestioneze veniturile şi cheltuielile, autonomie care se manifestă, în mod necesar, inclusiv prin recunoaşterea pentru aceasta a posibilităţii de a-şi stabili propriile reguli cu privire la modalitatea de încasare a acestor venituri proprii - tarife şi contribuţii anuale.

Se reţine ca fiind relevante în acest sens menţiunile din art. 2 alin. (2), anterior citat, care folosesc sintagma "contribuţii anuale percepute operatorilor economici", conducând la concluzia că aceste contribuţii sunt percepute/încasate de ANRE, iar nu de organele de specialitate constituite la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, astfel încât ANRE este îndreptăţită să stabilească reguli cu privire la modul de "percepere" a acestei contribuţii.

Aşadar, în mod corect a reţinut judecătorul fondului că prin inserarea textelor indicate în cuprinsul legilor de organizare şi funcţionare a ANRE legiuitorul a dorit să deroge de la regula generală prevăzută de Legea nr. 500/2002, conferind autorităţii pârâte abilitatea de a-şi gestiona situaţia financiară în mod autonom şi independent de procedurile reglementate de Ministerul Finanţelor Publice, prin reglementarea la nivel intern, prin Ordin al Preşedintelui ANRE, inclusiv a modalităţii concrete de percepere a contribuţiei anuale.

Relevante în acest sens sunt, astfel cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, prevederile Directivelor nr. 72/2009/CE care la art. 35 dispune următoarele:

"(4) Statele membre garantează independenţa autorităţilor de reglementare şi se asigură că acestea îşi exercită competenţele în mod imparţial şi transparent. În acest scop, statul membru se asigură că, atunci când îşi îndeplinesc atribuţiile de reglementare care le revin în temeiul prezentei directive şi al legislaţiei în domeniu, autorităţile de reglementare:

(a) sunt distincte din punct de vedere juridic şi independente din punct de vedere funcţional de orice altă entitate publică sau privată;

(b) se asigură că personalul lor şi persoanele cu funcţie de conducere din cadrul lor:

(i) acţionează în mod independent de orice interes de piaţă; precum şi (ii) nu solicită şi nu acceptă instrucţiuni directe din partea niciunui guvern sau a niciunei entităţi publice sau private în îndeplinirea atribuţiilor de reglementare care le revin. Această cerinţă nu aduce atingere unei cooperări strânse, după caz, cu alte autorităţi naţionale competente sau orientărilor de politică generală elaborate de guvern, care nu au legătură cu atribuţiile de reglementare menţionate la articolul 37

(5) În scopul de a proteja independenţa autorităţilor de reglementare, statele membre se asigură, în special, că:

(a) autorităţile de reglementare pot lua decizii autonome, independent de orice alt organism politic, au alocări bugetare anuale separate cu autonomie în execuţia bugetului alocat şi dispun de resursele umane şi financiare necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor lor (…), (b) membrii consiliului de administraţie al autorităţii de reglementare sau, în absenţa acestuia, persoanele cu cele mai înalte funcţii de conducere în cadrul autorităţii de reglementare sunt numite pentru un mandat fix de cinci până la şapte ani, care poate fi reînnoit o singură dată".

Prevederile enunţate anterior susţin concluzia reţinută, în sensul că în implementarea acestei Directive legiuitorul român a dorit să asigure independenţa deplină, decizională şi funcţională a pârâtei ANRE, garantată la nivel european, ceea ce presupune în mod necesar şi posibilitatea, competenţa de a adopta propriile instrucţiuni/proceduri cu privire la gestionarea veniturilor proprii, deci inclusiv cu privire la modul de încasare a acestora.

De altfel, şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 222/2022, pronunţată ca urmare a sesizării formulate în prezenta cauză, a reţinut că "ANRE este o autoritate administrativă autonomă, cu toate trăsăturile funcţionale specifice ale acesteia, în special lipsa subordonării faţă de puterea executivă, respectiv Guvern sau vreun minister, precum şi funcţionarea sa sub control parlamentar. Dar, independent de aceste trăsături, sub aspect bugetar-financiar, ANRE este, deopotrivă, o instituţie care se finanţează exclusiv din venituri proprii".

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte susţinerile recurentelor-reclamante potrivit cărora nu ar fi necesară colectarea unei contribuţii de 2% pentru existenţa şi funcţionarea ANRE, instanţa de recurs constată că recurentele-reclamante formulează, în concret, veritabile critici cu privire la dispoziţiile art. 2 alin. (2)-(31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, respectiv dispoziţiile în baza cărora a fost emis Ordinul contestat, dar acestea excedează controlului de legalitate pe care îl poate efectua instanţa de contencios administrativ, fiind, eventual, de competenţa Curţii Constituţionale a României.

De altfel, aceste dispoziţii legale au făcut deja obiectul unei sesizări a recurentelor - reclamante de neconstituţionalitate, soluţionată de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 222/2022, decizie prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile art. 2 alin. (2) - (31) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, ale art. 78 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene şi ale art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 19/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

În consecinţă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că motivele de nelegalitate invocate de reclamante sunt neîntemeiate, hotărârea instanţei de fond fiind astfel dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantele B. S.R.L., F. S.R.L., C. S.R.L., G. S.R.L., D. S.R.L., A. S.R.L., E. S.R.L., împotriva sentinţei civile nr. 1830 din 18 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantele B. S.R.L., F. S.R.L., C. S.R.L., G. S.R.L., D. S.R.L., A. S.R.L., E. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1830 din 18 octombrie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.