Illegality of integrity assessment due to failure to invite initial opinion and exclusive reliance on non-public data

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 6798/26.10.2018, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată de pârâtă, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 11 decembrie 2018, sub acelaşi număr.

La termenul de judecată din data de 26 februarie 2019, reclamantul a depus la dosarul cauzei o cerere adiţională, prin care a completat motivele iniţiale ale contestaţiei, iar în urma analizării tuturor motivelor invocate şi a tuturor dispoziţiilor normative incidente, a solicitat să se dispună admiterea contestaţiei şi anularea Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018, emis de pârâta ANI, ca fiind nelegal, precum şi obligarea pârâtei ANI la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

2. Hotărârea instanţei de fond pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 1980 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de tardivitate a cererii adiţionale şi a constatat decăzut reclamantul din dreptul de a invoca noi motive de nelegalitate ale raportului de evaluare şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, iar în subsidiar, în urma rejudecării cauzei, admiterea contestaţiei şi anularea raportului de evaluare contestat.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 6243 din 09 decembrie 2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1980 din 11 iunie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

4. Hotărârea recurată în cauză

Prin sentinţa civilă nr. 294 din 16 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia de tardivitate a invocării excepţiei de tardivitate a cererii adiţionale, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia de tardivitate a cererii adiţionale şi constată decăzut reclamantul din dreptul de a invoca noi motive de nelegalitate ale raportului de evaluare;

- a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate şi a anulat raportul de evaluare nr. x/22.05.2018, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 6.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

5. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 294 din 16 februarie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2022 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea acţiunii, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor art. 13 - 15 din Legea nr. 176/2010 referitoare la procedura de informare a persoanelor evaluate, în condiţiile în care, după cum se menţionează expres în cuprinsul Raportului de evaluare nr. x/22.05.2018 sub aspect procedural, au fost respectate toate etapele şi procedurile activităţii de evaluare aşa cum sunt acestea prevăzute de Legea nr. 176/2010, inclusiv în ceea ce priveşte informarea persoanei evaluate.

Astfel, la data de 02 aprilie 2014, prin adresa nr. x/02.04.2014 - confirmare de primire semnată la 08 aprilie 2014 - intimatul a fost informat în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor, în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice şi, totodată, a fost înştiinţat că, în cazul în care din activitatea de evaluare desfăşurată vor fi identificate elemente în sensul existenţei unei incompatibilităţi, va fi informat şi invitat pentru a prezenta un punct de vedere.

La acel moment inspectorul de integritate nu a identificat vreun incident de integritate pentru a putea solicita un punct de vedere persoanei evaluate. După informarea persoanei evaluate, inspectorul de integritate solicită date şi informaţii de la entităţile competente privind situaţia acestuia şi începe procedura de evaluare, iar dacă din activitatea de evaluare rezultă faptul că persoana evaluată a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor sau conflictelor de interese, inspectorul de integritate are obligaţia de a o informa şi a-i solicita un punct de vedere, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010.

La data de 22 ianuarie 2018, prin adresa nr. x/22.01.2018 - confirmare de primire semnată la 31 ianuarie 2018 - intimatul a fost informat despre identificarea unor elemente privind nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor, prin încălcarea prevederilor art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 şi a fost invitat să prezinte date şi informaţii, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris, şi, totodată, a fost informat că are dreptul să fie asistat de un avocat.

Referitor la reţinerile instanţei de fond privind pretinsul caracter nepublic al informaţiilor transmise de B. S.R.L., recurenta-pârâtă a susţinut că de la data de 02 aprilie 2014, când intimatul a fost informat despre declanşarea procedurii de evaluare, inspectorul de integritate avea posibilitatea de a solicita date şi informaţii, inclusiv cu caracter nepublic, referitoare la persoana evaluată.

Primirea şi valorificarea acestor informaţii în procedura de evaluare, nu poate constitui un motiv de nulitate al raportului de evaluare, atât timp cât prevederile legale referitoare la cele două informări au fost respectate.

Astfel, contrar celor reţinute de instanţa de fond, procedura de informare şi invitare a intimatului reglementată de Legea nr. 176/2010 a fost îndeplinită, intimatul-reclamant fiind informat prin intermediul unor scrisori recomandate atât despre declanşarea activităţii de evaluare cât şi despre identificarea unei situaţii de incompatibilitate în sarcina sa.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, menţinerea sentinţei recurate.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reţinută în cauză şi necontestată de recurentă.

Astfel, prin raportul de evaluare contestat în cauză, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a reţinut în privinţa reclamantului A. că s-a aflat în stare de incompatibilitate generată de faptul că, în perioada 26 iunie 2012 - 11 decembrie 2013, în timpul exercitării funcţiei de viceprimar al comunei Vărădia, judeţul Caraş-Severin, a desfăşurat activităţi remunerate, în baza contractului de mandat nr. x/30.08.2011 încheiat cu societatea B. S.R.L., încălcând astfel dispoziţiile art. 87 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Prin sentinţa recurată, acţiunea privind anularea raportului de evaluare a fost admisă, întrucât reclamantul nu a fost invitat să exprime un punct de vedere cu privire la debutul activităţii de evaluare, iar conflictul de interese a fost constatat exclusiv pe baza unor informaţii nepublice, pârâta formulând recurs prin care a reiterat aspecte prezentate în faţa primei instanţe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat/aplicat greşit dispoziţiile art. 13 - 15 din Legea nr. 176/2010 referitoare la procedura de informare a persoanelor evaluate, sunt nefondate.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 176/2010:

"(1) După repartizarea aleatorie a lucrării, inspectorul de integritate procedează la activitatea de evaluare a declaraţiilor de avere, a datelor, a informaţiilor şi a modificărilor patrimoniale existente, în sensul prezentei legi, după cum urmează:

a) până la informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, desfăşoară proceduri administrative, prin raportare exclusivă la informaţii publice;

b) după informarea persoanei care face obiectul evaluării şi invitarea acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, solicită persoanelor fizice sau juridice şi date ori informaţii care nu sunt publice.

(2) Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informaţiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activităţii de evaluare, fără ca persoana să fie invitată şi informată potrivit dispoziţiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută."

Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Dacă, în urma evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenţei unui conflict de interese sau a unei incompatibilităţi, informează despre aceasta persoana în cauză şi are obligaţia de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere.

Din interpretarea logico-juridică a dispoziţiilor legale anterior enunţate rezultă că, anterior informării persoanei evaluate cu privire la declanşarea procedurii de evaluare şi invitării acesteia pentru a prezenta un punct de vedere, inspectorul de integritate realizează o procedură administrativă în cadrul căreia se raportează doar la informaţiile menţionate în declaraţia de interese sau la alte informaţii publice.

Prevederile art. 13 din Legea nr. 176/2010 stabilesc aşadar, ca un prim pas în urma declanşării evaluării declaraţiei de interese, precum şi a altor date şi informaţii publice, obligativitatea informării persoanei evaluate cu privire la acest aspect şi invitarea acesteia pentru a formula un punct de vedere.

Deşi recurenta-pârâtă susţine că a îndeplinit aceste obligaţii legale prin Adresa nr. x/02.04.2014, comunicată reclamantului la data de 08 aprilie 2014, în acord cu opinia instanţei de fond, Înalta Curte constastă că prin această adresă s-a comunicat intimatului-reclamant declanşarea procedurii de evaluare, însă acesta nu a fost invitat şi pentru a exprima un punct de vedere, astfel că nu a fost epuizat primul pas procedural în conformitate cu prevederile legale incidente în speţă.

De altfel, din chiar cuprinsul raportului de evaluare contestat, respectiv secţiunea I. PARTEA DESCRIPTIVĂ A SITUAŢIEI DE FAPT, reiese că recurenta-pârâtă a procedat prin Adresa nr. x/02.04.2014 doar la informarea persoanei evaluate în legătură cu declanşarea evaluării respectării regimului juridic al incompatibilităţilor în perioada exercitării funcţiilor şi demnităţilor publice, nu şi la invitarea acesteia la exprimarea unui punct de vedere.

În consecinţă, în condiţiile în care intimatul-reclamant nu a fost invitat să exprime un punct de vedere cu privire la debutul activităţii de evaluare, iar recurenta-pârâtă a constatat conflictul de interese exclusiv pe baza unor informaţii nepublice, acest aspect nefiind contestat prin cererea de recurs, în mod corect a dispus instanţa de fond anularea raportului de evaluare contestat în cauză, hotărârea instanţei de fond fiind astfel dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) şi art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei civile nr. 294 din 16 februarie 2023 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 25 aprilie 2024.