Contestație în anulare barred from reviewing substantive interpretation of peremption and recusal competence as material errors

Şedinţa publică din data de 25 aprilie 2024

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare

Prin decizia civilă nr. 1772 din 29 martie 2023, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1927 din 30 iunie 2022, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

2. Contestaţia în anulare exercitată în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 aprilie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimaţii Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti-Ilfov, Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul Afacerilor Interne, a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ. solicitând anularea deciziei de la pct. I.1., întrucât este nelegală.

În motivarea contestaţiei, a susţinut, în esenţă, următoarele:

1.primul motiv-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece, la data pronunţării instanţei de recurs, art. 416 din C. proc. civ. a fost modificat de decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 256 din 16 martie 2022, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

2.al doilea motiv-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a apreciat în mod greşit, prin hotărârea pronunţată în data de 30 iunie 2022, că termenul de perimare a început să curgă la data de 9.06.2021, împlinindu-se la 9.12.2021;

3.al treilea motiv-art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.-hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, întrucât cererea de recuzare a completului nr. 2, învestit cu soluţionarea recursului finalizat prin decizia contestată în cauză, a fost în mod greşit respinsă la data de 19.01.2023 şi, prin urmare, instanţa de recurs nu era imparţială;

4.al patrulea motiv-art. 503 alin. (1) C. proc. civ.-întrucât contestatorul nu a fost legal citat, în condiţiile în care nu i s-a comunicat adresa din 30.06.2017 a Direcţiei Generale de Protecţie Internă, înainte de emiterea citaţiei în 2023;

5.al cincilea motiv-art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.- hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, deoarece până la 23 februarie 2023, în dosarul nr. x/2022, procesul nu se terminase;

6.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece s-a încălcat cel puţin art. 1326 din C. civ. (Legea nr. 287/2009) de către Curtea de Apel Bucureşti;

7.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a ignorat cererile recurentului-reclamant depuse de acesta în dosarul nr. x/2017, la data de 28 aprilie 2022, astfel că, în perioada 28.04.2022 - 20.06.2022, nu trecuse mai mult de jumătate de an;

8.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.-hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, deoarece, în perioada 23.11.2017 - 3.02.2023, nicio instanţă din România nu a respectat prezumţia de nevinovăţie şi nici dreptul la apărare, dreptul la informare, dreptul la un proces corect/echitabil, dreptul de a cunoaşte dosarul cauzei;

9.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a încălcat art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 256 din 16 martie 2022, referitoare la interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.

10.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Curtea de Apel Bucureşti a refuzat să judece dosarul nr. x/2017, încălcând art. 6 din Convenţia EDO şi art. 21 din Constituţia României;

11.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.-hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă, deoarece până la 23 februarie 2023, procesul din dosarul nr. x/2022 nu se terminase, acest dosar având termen fixat la ÎCCJ, la data de 21 iunie 2023;

12.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece Curtea de Apel Bucureşti nu respectat dreptul la judecarea dosarului nr. x/2017 în conformitate cu art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia EDO;

13.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece, nici instanţa de recurs nu vrea să respecte dreptul la judecarea dosarului nr. x/2017 în conformitate cu art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia EDO; în conformitate cu decizia nr. 2 din 31 ianuarie 2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României, în cazul suspendării facultative, dispuse de instanţă în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nu intervine perimarea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac, în ipoteza în care partea interesată nu solicită repunerea cauzei pe rol în termen de 6 luni, instanţa de judecată fiind obligată să dispună din oficiu reluarea judecării procesului;

14.alt motiv pentru admiterea contestaţiei în anulare-art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.-dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale, deoarece, în perioada iunie 2021- ianuarie 2023, exista posibilitatea ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României să constate nulitatea sau/şi să caseze sau/şi să anuleze decizia civilă nr. 3433 din 8 iunie 2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României în dosarul nr. x/2017.

3. Apărările formulate faţă de contestaţia în anulare

3.1. Intimatul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate tardivitatea prezentei căi extraordinare de atac şi respingerea contestaţiei în anulare, ca inadmisibilă, întrucât, în esenţă, criticile contestatorului asupra deciziei civile nr. 1772/2023 nu se subsumează motivelor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare prevăzute de dispoziţiile art. 503 din C. proc. civ.

3.2. Intimatul Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă "Dealu Spirii" Bucureşti-Ilfov a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii, precum şi excepţia nulităţii contestaţiei în anulare cu consecinţa respingerii acestei căi extraordinare de atac, ca inadmisibilă.

3.3. Intimatul Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a depus întâmpinare prin care a invocat excepţiile nulităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei în anulare, iar în subsidiar, respingerea contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată.

4. Cerere de modificare a contestaţiei în anulare

La data de 30 ianuarie 2024, contestatorul A. a înregistrat la dosar o cerere de modificare a contestaţiei în anulare, pentru motivele dezvoltate la filele x verso dosar.

5. Apărările formulate faţă de cererea de modificare a contestaţiei în anulare

Prin note scrise, înregistrate la dosar la 27 februarie 2024, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a solicitat admiterea excepţiei nulităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare, întrucât, potrivit art. 506 alin. (2) C. proc. civ., această cerere trebuia motivată în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii, respectiv în 15 zile de la data comunicării hotărârii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

II.1. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare

Prin întâmpinarea depusă faţă de contestaţia în anulare, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, întrucât, potrivit art. 506 C. proc. civ., termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii. Or, în cauză, decizia civilă nr. 1772/29.03.2023 a ÎCCJ-SCAF, pronunţată în dosarul nr. x/2017, a fost comunicată intimatului (MAI) la data de 14.11.2023, iar prezenta contestaţie în anulare a fost exercitată la data de 13.04.2023.

Deliberând asupra excepţiei tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 506 alin. (1) C. proc. civ., (c)ontestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.

Decizia instanţei de recurs a fost comunicată contestatorului la data de 14.11.2023 (conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar de recurs), iar contestaţia în anulare a fost formulată de către contestator la data de 11.04.2023 (conform datei poştei de pe plicul aflat la dosar de recurs).

Termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, se împlinea la data de 15.12.2023, însă, cum s-a arătat mai sus, contestatorul a formulat contestaţia în anulare la data de 11.04.2023, deci, anterior împlinirii termenului de formulare a contestaţiei în anulare.

Prin urmare, se reţine că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenul de 15 zile prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte va respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare, invocată de intimatul MAI.

II.2. În ceea ce priveşte excepţia tardivităţi cererii de modificare a contestaţiei în anulare

Prin note scrise depuse faţă de cererea de modificare a contestaţiei în anulare, intimatul Ministerul Afacerilor Interne a invocat excepţia nulităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare, în raport de dispoziţiile art. 506 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia, (c)ontestaţia se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancţiunea nulităţii acesteia, susţinând că termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, motivarea trebuind depusă, sub sancţiunea nulităţii, potrivit articolului antereferit în acelaşi termen instituit pentru exercitarea căii extraodinare de atac.

Cu titlu prealabil, în temeiul art. 22 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte procedează la recalificarea excepţiei nulităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare invocată prin note scrise de intimatul MAI ca fiind excepţia tardivităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare.

Deliberând asupra acestei excepţii, Înalta Curte reţine, după cum a arătat la pct. II.1. din prezenta decizie, că termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare, de 15 zile de la data comunicării deciziei, prevăzut la alin. (1) al art. 506 C. proc. civ., se împlinea la data de 15.12.2023, şi că, potrivit alin. (2), contestaţia trebuia motivată în acelaşi termen, respectiv până la data de 15.12.2023.

Însă, în cauză, contestatorul a formulat cerere de modificare a contestaţiei în anulare, la data de 30 ianuarie 2024, în mod evident, cu mult peste termenul anterior menţionat (15.12.2023).

În aceste condiţii, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare, invocată de intimatul MAI.

II.3. În ceea ce priveşte contestaţia în anulare

Examinând contestaţia în anulare în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este nefondată.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, deşi se enumeră 14 aşa zis motive pentru admiterea contestaţiei în anulare, în realitate, prezenta contestaţie în anulare a fost întemeiată doar pe dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 2 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: 1.hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; 2.dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;(...)"

Cu titlu preliminar, Înalta Curte apreciază că susţinerile intimaţilor cu privire la neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate ale contestaţiei în anulare sau al nemotivării contestaţiei în anulare, reprezintă, în raport de motivele de fapt învederate, apărări formulate pe fondul contestaţiei în anulare, motiv pentru care, aceste susţineri nu vor fi analizate cu prioritate ci în cadrul examinării cerinţelor impuse de art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale contestaţiei în anulare, Înalta Curte va proceda, în continuare, mai întâi, la examinarea contestaţiei în anulare de drept comun, prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, se constată că, pe calea contestaţiei în anulare, contestatorul invocă faptul că pentru termenul din data de 29 martie 2023, la care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a judecat recursul îndreptat împotriva deciziei civile nr. 1927 din 30.06.2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, nu a fost legal citat, în condiţiile în care nu i s-a comunicat adresa din 30.06.2017 a Direcţiei Generale de Protecţie Internă.

Verificând lucrările dosarului nr. x/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în care a fost pronunţată decizia nr. 1772 din 29 martie 2023 se constată că la dosarul de recurs există dovada comunicării citaţiei emise recurentului A. pentru termenul de judecată din data de 29 martie 2023, comunicare ce a avut loc la data de 20 februarie 2023.

Prin urmare, susţinerea recurentului că nu a fost citat pentru termenul la care s-a soluţionat cererea sa de recurs este nefondată, în condiţiile în care acesta a fost legal citat la adresa indicată prin cererea de recurs.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte constată că nu poate fi reţinută susţinerea contestatorului conform căreia nu a fost legal citat, pe considerentul că acestuia nu i-au fost comunicate copii ale unor acte care nu sunt destinate publicităţii (respectiv, adresa din 30.06.2017 a Direcţiei Generale de Protecţie Internă). Aceasta pentru că analizarea respectivului înscris este o activitate exclusiv de competenţa instanţei învestite cu soluţionarea litigiului, iar un asemenea argument nu poate fi circumscris cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., care se referă doar la ipoteza în care contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că, în pricina de faţă, nelegala citare a recurentului pentru termenul la care s-a soluţionat recursul, nu se confirmă, astfel că, motivul contestaţiei în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. urmează a fi respins, ca neîntemeiat.

De asemenea, analizând hotărârea atacată, prin prisma motivului contestaţiei în anulare de drept comun, prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte observă că, din conţinutul normativ al acestui text de lege rezultă că, pentru reţinerea incidenţei unui astfel de motiv de contestaţie în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii: hotărârea să fi fost pronunţată fie de o instanţă necompetentă absolut, fie cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei; excepţia necompetenţei absolute a instanţei de judecată sau excepţia nelegalei alcătuiri a instanţei de recurs să fi fost invocată de părţi în faţa instanţei de recurs; instanţa de recurs să fi omis să se pronunţe asupra acesteia.

În doctrina de specialitate şi în jurisprudenţă s-a apreciat constant că prima teză vizează încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competenţă, respectiv încălcarea competenţei generale, când procesul nu este de competenţa instanţelor judecătoreşti; încălcarea competenţei materiale, când procesul este de competenţa unei instanţe de alt grad; încălcarea competenţei teritoriale exclusive, când procesul este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad şi părţile nu o pot înlătura.

Totodată, cea de-a doua teză se referă la nerespectarea normelor imperative referitoare la alcătuirea instanţei, şi anume, cele privind compunerea completului de judecată cu numărul de judecători cerut de lege, în acest complet să nu intre judecători incompatibili sau faţă de care a fost admisă cererea de abţinere sau recuzare, participarea celorlalte organe şi persoane atunci când aceasta este obligatorie conform legii.

Or, date fiind dispoziţiile sus indicatului text de lege, precum şi instanţa a cărei hotărâre se atacă, Înalta Curte reţine că invocarea de către contestator a necompetenţei completului nr. 2 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru simplul motiv că cererea de recuzare a completului în cauză a fost respinsă, nu echivalează cu necompetenţa absolută a instanţei de judecată.

Pe de altă parte, atât din cuprinsul cererii de recurs, cât şi din cel al deciziei nr. 1772/2023, nu rezultă că ar fi fost ridicată vreuna dintre excepţiile prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Faptul că s-a solicitat recuzarea completului nr. 2 al ÎCCJ-SCAF, cerere, de altfel, respinsă, este fără relevanţă în speţa de faţă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile invocate de contestator în susţinerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.

Cât priveşte prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, pentru a fi incident acest caz de contestaţie în anulare, este necesar ca hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia să fie pronunţată în soluţionarea căii de atac a recursului, iar contestatorul să invoce existenţa unor erori materiale, săvârşite de instanţa de control judiciar, care au influenţat soluţia astfel pronunţată. În definirea cazului de contestaţie în anulare privitor la existenţa unor erori materiale, textul de lege are în vedere greşelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ce conduc la retractarea hotărârii pronunţate şi pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

Contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, ci reprezintă un remediu procedural utilizat în cazuri specifice, limitativ prevăzute de C. proc. civ.. Legiuitorul nu a intenţionat ca, pe calea contestaţiei în anulare, să deschidă părţilor posibilitatea formulării unei noi căi de atac, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv pentru îndreptarea unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă de către contestator o greşeală materială a instanţei de recurs, cu privire la date sau elemente ale dosarului cauzei. Motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la aplicarea greşită a condiţiilor prevăzute de textul de lege incident pentru constatarea perimării recursului său.

Contestatorul invocă, aşadar, o pretinsă greşeală de judecată în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., susţineri în raport de care Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială", astfel cum este reglementată de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.. Prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii de atac urmăreşte să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate, demers inadmisibil în raport de condiţiile de exercitare ale contestaţiei în anulare, care vizează, astfel cum s-a arătat anterior, doar greşeli materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, iar nu presupuse greşeli de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele prevăzute de dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi alin. (2) pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în anulare.

Admite excepţia tardivităţii cererii de modificare a contestaţiei în anulare.

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare declarată de A. împotriva deciziei nr. 1772 din 29 martie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 25 aprilie 2024.